Balbismul sau așa numita bâlbâială este o dificultate de limbaj care are cauze necunoscute. Cercetările de– a lungul timpului spun că nu s-a ajuns la o opinie generală despre această tulburare.
Eliminarea definitivă a bâlbâielii se poate realiza în timp, cu răbdare dacă se apelează la specialiști în domeniu. Ameliorarea / vindecarea acesteia depinde foarte mult și de contribuția familiei din care provine copilul. Intervenția trebuie personalizată în funcție de vârstă, de istoric, de interese, de caracteristicile de personalitate a celui afectat. Efectele pozitive se observă dacă se intervine la o vârstă fragedă. Depistarea bâlbâielii se poate realiza de către părinți: repetarea unui sunet/silabe, întrerupere/ pauze în cursivitatea vorbirii, emiterea cuvintelor cu forță/sacadat.
Tipurile de bâlbâială:
- bâlbâiala respiratorie care poate fi asemănată cu respirația sacadată în urma unui efort fizic, intens;
- bâlbâiala articulatorie care presupune blocarea mușchilor la nivelul buzelor/ limbii/ obrajilor/ cavității faringiene;
- bâlbâiala fonatorie care presupune tulburări ale faringelui, rezultând efecte asupra vocii.
Pentru reglarea acestor tulburări, specialiștii stabilesc diagnosticul corect și un program personalizat de intervenție pentru copilul afectat.
Ce putem face noi, cadrele didactice?
- ascultare activă, menținând contactul vizual pentru a încuraja copilul să comunice, să-și poată exprima liber emoțiile, trăirile, gândurile, sentimentele;
- ritmul vorbirii mai lent pentru a oferi un exemplu de inspirație,
- claritate în exprimarea mesajului, cuvinte din fondul lexical al copilului;
- tonul vocii plăcut, nuanțat;
- în lecturare se vor respecta semnele de punctuație și ortoepice;
- acordăm atenție, răbdare și tact comunicării, reciproc;
- explicăm reguli de vorbire/ comportament când suntem singuri, nu în public;
- asigurăm un climat liniștit prin eliminarea factorilor care ar putea crea stări emotive/ situații neprevăzute pentru copilul afectat care ar putea conduce la bâlbâieli;
- exerciții de gimnastică generală pe fond muzical;
- exerciții de încordare și relaxare a diferitelor grupe de mușchi;
- exerciții de respirație pentru a întări capacitatea pulmonară;
- exerciții de respirație verbală( vocale/silabe/numărat/cuvinte/propoziții)
- jocurile de rol încurajează copilul să cânte, să vorbească în șoaptă, să danseze, să-și exprime emoțiile și sentimentele, să-și elibereze temerile;
- încurajarea copilului să povestească ce face în prezent, apoi ce urmează să facă.
În concluzie, folosim orice modalitate care reglează tulburările de vorbire, acordând timp activităților școlare sau extrașcolare care promovează progresul în comunicare, reușita unui dialog, povestirea cursivă, vorbirea coerentă și conștientă.
La final, vă rog, să nu uitaţi:
Nu reduceţi copilul la balbism, el este mult mai mult decât atât…
Folosiţi orice modalitate de artă şi transformaţi-o în terapie: Jucaţi teatru, mimă, interpretaţi roluri! Cântaţi! Dansaţi! Pictaţi!
Fiţi atenţi la emoţiile copilului ! Acordaţi timp activităţilor ce le vizează!
Descoperiţi emoţiile, numiţi-le, acceptaţi-le!
Fiţi atenţi la substimularea copilului , dar şi la suprastimulare!
Bibliografie
Moldovan, I., 2006, Corectarea tulburărilor limbajului oral, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Anca, M., 2007, Logopedie, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca