Agresivitatea copilului poate avea legătură cu afirmarea în colectivul clasei sau poate fi o formă de manifestare a unei supărări din familie sau poate indica probleme psihice.
Copilul violent din ciclul primar insultă, batjocorește, șicanează, amenință, minte, manipulează, răspândește minciuni sau zvonuri denigratoare la adresa altor copii, pune piedică, distruge, lucrurile colegilor cu care e în conflict, șifonează foaia- rupe caietul, le ia obiectele personale (creionul, guma etc) mușcă, lovește, îmbrâncește, trântește, terorizează colegii.
Astfel, vom distinge
- violența fizică – bătaie, lovire, îmbrâncire,
- violența verbală- țipete, jigniri, tachinări (bullying)
- violența psiho-emoțională – amenințări, ironie, umilire.
Elevii agresivi pot fi ajutați cu multă blândețe și cu răbdare pentru a depăși greutățile cu care se confruntă !
Perioada micii școlarități poate presupune o serie de schimbări în personalitatea copilului, astfel că el se poate manifesta diferit față de ceea ce părinții sau învățătorul cunoștea. Copilul agresiv poate provoca daune materiale, psihologice, morale celor cu care acesta vine în contact.
Copiii agresați încep să refuze să vină la școală, devin timizi, sau dimpotrivă – devin la rândul lor agresori, pentru a se apăra. În unele cazuri, chiar părinții ajung să încurajeze comportamentul violent, încurajându-și propriul copil să se apere – „Dacă te lovește, lovește-l și tu, că doar nu aștepți doar să fii lovit!” Acest comportament și atitudine sunt regretabile iar învățătorul trebuie să fie ferm în ceea ce privește disciplina și respectul reciproc.
Copilul agresiv poate aduna numeroase frustrări pe care nu le poate consuma acasă, poate fi agresat de membri familiei, se poate simți neimportant, se poate manifesta rivalitatea între frați, părinții pot fi autoritari sau foarte permisivi iar la școală se simte îngrădit de reguli, nu poate spune părinților ce nemulțumiri are, trăiește permanent acasă în stres și situații tensionate, cu bătaie, ceartă, conflict, critică, nivelul de educație al familiei este unul redus, familia trăiește în sărăcie, părinții sunt divorțați sau sau poate avea C.E.S. etc.
Uneori, micul școlar petrece foarte mult timp utilizând tehnologia informatică-calculator,tabletă, telefon, playstation, televizor (cu programe și jocuri cu violență) și atunci își crează o imagine denaturată a lumii în care trăiește, imaginându-și că este permanent în pericol și că are dușmani și trebuie să se apere.
Alteori, părinții denigrează personalul didactic de față cu copilul iar acesta nu mai respectă învățătorul, nu îl mai ascultă și „îi face în ciuda„ prin comportamentul afișat, menit să perturbe actul didactic și să antreneze în neascultare și alți colegi, provocând haos.
Este important ca și cadre didactice, să identificăm momentul în care copilul devine agresiv și să încercăm să înlăturăm motivele care îl agită, îl neliniștesc și îl determină să devină agresiv, violent.
Copilul poate deveni violent în următoarele situații:
– Dacă este provocat
– Dacă este jignit
– Când nu își dorește ceva
– Când sarcinile didactice sunt prea grele pentru el
– Când colegii îl ironizează
– Când este obosit
– Când a avut parte de prea multe activități statice sau de prea multe activități dinamice
– Când este amenințat, stigmatizat, acuzat pe nedrept etc.
Când situația este de nerezolvat la clasă, învățătorul poate comunica situația consilierului școlar și părinților.
Studiile de specialitate au arătat faptul că elevii care trăiesc într-un mediu liniștit, organizat, tolerant, cu dragoste, acceptare, cooperare, sunt mai puțin predispuși la agresivitate. Prin urmare, învățătorul se poate implica în realizarea unui astfel de climat școlar, să realizeze activități de echipă, de sudare a colectivului de elevi , prin dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup, cum ar fi activitățile extrașcolare, concursurile pe echipe, realizate cu elevi de la alte școli (ex. campionate de fotbal, concursuri de desen etc).