Abandonul școlar

Abandonul școlar constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o multitudine de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi.

Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea  contemporană. Cauzele abandonului școlar sunt multiple, poate fi vorba fie de inadaptarea elevului la activitatea de învățare, fie de inadaptarea școlii la factorii interni (psihologici) și/sau externi (scocioeconomici, socioculturali) ai copilului.

Copilul are nevoie de suport emoțional susținut, de siguranță și de apartenență la grup. Orice dezechilibru al stării emoționale a copilului îl dezorientează și îl descurajează atunci când trebuie să depună un efort semnificativ în ceea ce privește activitățile școlare. Un copil care resimte un disconfort în plan fizic, psihic sau emoțional poate manifesta, la un moment dat, tendința de a abandona școala. Plecarea părintelui/ părinților la muncă în străinătate este un factor de stres semnificativ ce poate avea un impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului determinându-l în mod indirect să abandoneze școala.

Copilul care abandonează școala are dificultăți de învățare, rezultate foarte slabe,imagine de sine scăzută, absentează, este izolat de elevi, incapabil să se adapteze la mediul școlar.

Părintele sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii „profesori”. Adulții care îngrijesc copilul trebuie să știe că prin implicarea în educația și formarea copilului pun bazele de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta și a-și construi un viitor de succes. Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar prin asigurarea unor condiții socio-economice cât mai bune,crearea unui climat familial adecvat, control permanent asupra activităților copilului, prezența activă a părinților în viața copilului.

Școala are rolul de a identifica acei elevi care, datorită unor influențe de natură economică, socială, culturală, medicală, riscă la un moment dat să abandoneze. Școala nu poate influența factorii de natură individuală sau familială, însă poate găsi soluții care să ofere șanse egale tuturor copiilor. Prin folosirea metodelor moderne de învățare, activitățile devin mult mai atrăgătoare pentru elevi. De asemenea, activitățile extrașcolare atrag elevii spre școală. Prin programele de consiliere pentru părinți și prin colaborarea cu comunitatea locală, școala încearcă să țină aproape actorii principali ai educației.

Efectele abandonului școlar sunt deosebit de grave. Cei care abandonează școala nu au calificare profesională pentru integrarea în societate, nu au formare moral-civică de a deveni buni părinți și pot reprezenta viitorii șomeri.

În concluzie, putem spune că individul are nevoie în formarea sa pentru viață atât de familie care să-l susțină pozitiv, cât și de școală care să-i formeze aptitudinile și valorile morale necesare.

Accesări: 197

Articole asemănătoare