EDICT

În dorinţa de progres şi creştere economică cu orice preţ, omul a uitat, adesea, că este şi parte a sistemului natural, intervenind, uneori, peste capacitatea de suport a acestuia. Astfel, au apărut dezechilibre ale căror efecte deja se simt, preocupările la nivel mondial fiind tot mai accentuate în direcţia contracarării acestor efecte. Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică al căror fundament îl reprezintă asigurarea echilibrului între sistemele socio-economice şi potenţialul natural.

Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare : dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. Aspectele de conţinut ale Strategiei UE se concentrează asupra unui număr de 7 provocări cruciale şi 2 domenii trans-sectoriale. Strategia Naţională stabileşte, în funcţie de acestea, obiective-ţintă şi modalităţi de acţiune la orizont 2013, 2020, 2030.

„Am modificat aşa de mult mediul nostru înconjurător, încât va trebui acum să ne adaptăm noi înşine, pentru a putea exista în acest mediu.“ (Norbert Wiener)

Provocări cruciale:

1.1. Schimbările climatice şi energia curată
1.2. Transport durabil
1.3. Producţie şi consum durabile
1.4. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale
1.5. Sănătatea publică
1.6. Incluziunea socială, demografică şi migraţia
1.7. Sărăcia globală şi sfidările dezvoltării durabile
Teme inter- şi trans-sectoriale
2.1. Educaţie şi formare profesională
2.2. Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, inovarea

Scopuri:
– Abordarea problemelor de durabilitate (viabilitate) în activităţile curriculare, extracurriculare şi extraşcolare ale  şcolii;
– Însuşirea unor norme de comportament ecologic specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societăţii şi mediului şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă  de cei care încalcă aceste norme;
– Formarea  atitudinilor necesare pentru dezvoltarea activităţilor conştiente şi responsabile care duc la îmbunătăţirea calităţii mediului.

Obiective:
Desfăşurarea  de activităţi  sociale legate de mediul natural ( plantarea de copaci, participarea la strângerea de fonduri, protejarea animalelor, ecologizarea unor zone, etc.);
Organizarea  de întâlniri cu specialişti din domeniu ;
Implementarea   politicii  şcolii privind sănătatea elevilor, incluzând şi mâncarea sănătoasă.
Colectarea    materialelor reciclabile ( hârtie, sticlă, metal şi plastic);
Reducerea  consumului  de apă;
Reducerea  consumului  de electricitate ;
Stabilirea unor reguli pentru sănătatea durabilă a Terrei.

Modalitățile de realizare a obiectivelor constau în activități de tip școlar şi extrașcolar, prin:

– observări:

-convorbiri:  „Terra şi viitorul ei”

– studiu tematic: „Toţi avem un loc pe Terra!”

– experimente:  „De ce au nevoie  plantele ca să existe şi  ȋn viitor?”

– investigații:  „Detectivi ȋn pădure!”
“Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul.”  (R. Tagore) Dar unde sunt copacii de aici? De ce sunt doborâţi? Plecăm să vedem ce s-a ȋntâmplat şi să ȋnţelegem de ce au fost tăiaţi.

– desene: expoziţia FOTO-VOICE  „Să nu lăsăm Pământul să moară!”

– excursii: „Pe cărări de munte!”
Nu arunca ambalajele în iarbă, ia-le acasă! Așa, dai voie firelor de iarbă să respire şi să crească, oferind ochilor o priveliște încântătoare.

Ce facem cu ambalajele din plastic ce vor sufoca planeta? Am plecat să împărțim „fluturași” și să rugăm vânzătorii să folosească ambalaje biodegradabile.