Condiția esențială a reformei învățământului la nivelul educației timpurii constituie abordarea holistică a copilului în premisa centrării pe cel ce învață. Reieșind din această condiție, actul educațional desfășurat în Instituțiile de Educație Timpurie trebuie să se realizeze prin prisma metodelor de învățământ ce pune accent pe acțiunile copilului în formarea reprezentărilor matematice. În această categorie se încadrează cu succes metodele de acțiune și anume a celor de acțiune reală.
Reprezentările matematice la vârsta preșcolară mare se învaţă din viață şi pentru viaţă, găsindu-și aplicativitate pe stradă, în magazine, în discuţiile cu semenii, deoarece copilul la vârstă preșcolară, intră în contact nemijlocit cu lumea înconjurătoare, o vede, o cercetează și o înțelege, ceea ce îi va permite să își formuleze imagini clare despre forme, culoare, dimensiune și relații spațiale. Aceste elemente conduc nemijlocit la formarea reprezentărilor despre mulțime, conținut pe baza căruia se construiește întregul edificiu al matematicii. Metodele bazate pe acțiunea reală, la rândul său, au calităţi ce exersează şi elaborează funcţiile psihice şi fizice ale preșcolarului şi conduc la formarea acestor tipuri de reprezentări.
Metodele de acțiune reală accentuează latura formativ-educativă de dezvoltare a personalității copiilor de vârstă preșcolară mare, atât prin oferirea ocaziei de descoperire și validare în practică a cunoștințelor teoretice, cât și prin oportunități sociale de dezvoltare a trăsăturilor de caracter, de voință și perseverență.
Savantul I.Cerghit este de părerea că metodele bazate pe acțiune servesc la însușirea de noi cunoștințe, priceperi și deprinderi, ele în esență urmăresc operaționalizarea sau instrumentalizarea noțiunilor, aplicarea lor creatoare la realitatea practică [1, p.113]. În acest context, metodele vizate se mai numesc metode practice, operaționale sau instrumentale.
Integrarea metodelor de acțiune reală în procesul de formare a reprezentărilor despre mulțime la vârsta preșcolară mare creează condiții favorabile pentru creșterea gradului de activism și de implicarea copilului la activitate, devenind, astfel, un participant activ al formării propriilor competențe de operare cu mulțimi și nu un simplu receptor de informații.
La vârsta preșcolară mare copilul învaţă să formeze mulţimi de obiecte, descoperă proprietăţile lor caracteristice, stabileşte relaţii, efectuează operaţii cu ele. Antrenând toţi analizatorii în procesul de operare cu mulțimile de obiecte se poate ajunge la formarea unor deprinderi intelectuale precum cele de a observa, analiza şi descrie caracteristicile esențiale ale obiectelor, de a compara, de a stabili asemănări şi deosebiri între diferite corpuri, de a tria, clasifica, ordona și forma grupuri conform anumitor criterii.
Din varietatea metodelor de acțiune reală existente în resursele teoretice, dar care pot fi aplicate la vârsta preșcolară mare pe dimensiunea formării reprezentărilor despre mulțime, se înscriu metodele: activitatea practică, exercițiul, algoritmizarea.
Activitatea practică reprezintă metoda care vizează un ansamblu de acțiuni praxiologice, de aplicare a cunoștințelor dobândite anterior în scopul consolidării și aprofundării acestora. Cercetătorul Okon sublinia faptul că această metodă constă în executarea de către copii (sub conducerea educatorului) a diferitor sarcini practice în scopul aplicării cunoștințelor la soluționarea unor probleme practice, tehnice, productive ori a dobândirii unor deprinderi motorii, practice și tehnice, necesare pentru viață, al aplicării unor priceperi și deprinderi de aplicare a teoriei în practică [apud 1, p. 259].
În acest context, constatăm că activitățile practice pot fi abordate cu succes în procesul de formare a reprezentărilor despre mulțime la copiii de vârstă preșcolară mare prin prisma următoarelor exemple:
Tema zilei: Care e jucăria preferată?
Descrierea activității: Se propune copiilor găleți de diferite culori și piese pentru construcții de diferite culori. Sarcina lor este să sorteze aceste piese după culoare. Apoi se poate trece la sortarea lor după culoare și mărime.
Tema zilei: Jucăria preferată
Descrierea activității: Se propune preșcolarilor 4 pahare și 4 farfurii de diferite mărimi. Sarcina acestora este să ordoneze paharele în șir crescător după mărime, iar farfuriile în șir descrescător. Se poate realiza și corespondențe între pahare și farfurii, având la bază criteriul mărimii.
O altă metodă de acțiune reală ce implică un algoritm constituie metoda algoritmizării. Algoritmizarea este definită ca metodă de predare-învățare care constă în utilizarea și valorificarea unor algoritmi. Drept exemplu de situație de învățare potrivită problemei abordate poate servi:
Tema zilei: Jucăria preferată
Descrierea activității: Preșcolarilor li se propune o serie de jucării. Copiii au de realizat clasificarea corpurilor după trei criterii concomitent: formă, mărime și culoare. Clasificarea, în acest caz, se va realiza în funcție de următorul algoritm:
1. Mai întâi triați obiectele de formă rotundă;
2. Din jucăriile alese selectați-le pe cele de culoarea roșie;
3. Din jucăriile selectate alegeți-le pe cele mici.
Se pot lua și alte situații, cum ar fi: formați o mulțime din mașini de culoare albastre și mari. În acest caz algoritmul este:
1. Selectați mașinile
2. Alegeți-le pe cele albastre
3. Selectați-le pe cele mari.
Similar, se creează și alte cazuri.
Tema zilei: În livadă
Descrierea activității: Copiilor li se propune să compare mulțimi de fructe. Pentru aceasta lor li se propune un algoritm:
1. Formează o mulțime de fructe
2. Formează o altă mulțime
3. Numără elementele fiecărei mulțimi
4. Stabilește care mulțime are mai multe și mai puține elemente
5. Plasează semnul potrivit.
Exercițiul didactic, ca modalitate de realizare a unui sistem de acțiuni și operații mintale și practice/ motrice, conține posibilități majore în vederea achiziționării cunoștințelor, abilităților și capacităților în ceea ce privește formarea atitudinilor virtuale și reale [3, p. 132-133]. În același context, M. Beraru și M. Neagu asigură că exercițiul este o metodă ce are la bază acțiuni motrice și intelectuale, efectuate în mod conștient și repetat în scopul formării de priceperi și deprinderi, al automatizării și interiorizării unor modalități de lucru de natură motrică sau mentală [2, p. 50]. Cercetătoarele, în studiile sale, propun și o clasificare a exercițiilor, din care constatăm că diversitatea exercițiilor ce vizează conținuturile despre mulțime este mare, încadrând, astfel, 4 tipuri: exerciții de înlocuire; exerciții de grupare; exerciții de separare și triere și exerciții de completare, ordonare și clasificare. De exemplu:
Tema zilei: La grădiniță
Descrierea activității: Se propune copiilor diferite situații de comparare a mulțimilor, unde preșcolarii trebuie să stabilească raporturile dintre ele și să plaseze semnul potrivit.
Tema zilei: În grădina de legume
Descrierea activității: Copiilor li se distribuie o imagine cu multe legume. Sarcina lor este de a încercui legumele de aceeași culoare și formă; de aceeași formă; de aceeași culoare.
Tema zilei: Toamna pe meleaguri
Descrierea activității: Se propune preșcolarilor un set de șiruri de frunze de diferite culori și forme. Sarcina lor este de a determina regula de seriere și de a corecta greșelile.
Tema zilei: Fructele
Descrierea activității: Se propune copiilor cartonașe cu mulțimi cu fructe. Sarcina copiilor este de a încercui numărul ce indică valoarea cantitativă a mulțimii.
Prin prisma acestor exemple, am demonstrat rolul metodelor de acțiune reală în procesul de formare a reprezentărilor despre mulțime la vârsta preșcolară este mare, deoarece operarea cu mulțimi se realizează doar prin intermediul manipulării cu mulțimile de obiecte. Din altă perspectivă, ceea ce e caracteristic pentru vârsta preșcolară este faptul că gândirea copilului este una concret intuitivă, fapt ce dirijează acțiunea cadrului didactic de a folosi în procesul de formare a reprezentărilor despre mulțime a metodelor bazate pe acțiune.
În concluzie, metodele bazate pe acțiunea reală formează la preșcolarii mari o ordonarea a experiențelor acestora într-un sistem de acumulare, îi deprind cu o activitate matematică mai organizată, individuală sau colectivă și îi învață să gândească și să acționeze conform condițiilor, care se formează în grădinițe și în viața de zi cu zi.
Bibliografie
1. Cerghit I. Metode de învățământ. Iași: Polirom. 2006.
2. Neagu M., Beraru G. Activităţi matematice în grădiniţă. Iaşi: Polirom, 1997.
3. Panico V., Țurcan V. Tipologia și etapele realizării exercițiului didactic. Disponibil online: ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Tipologia%20si%20etapele%20realizarii%20exercitiului%20didactic.pdf