Folosind programele informatice, competenţele asociate rolurilor didactice se diversifică şi se dezvoltă, profesorul utilizator de TIC este capabil să integreze TIC în activitatea didactică prin organizarea şi structurarea unităţilor de învăţare în relaţie cu anumite programe informatice sau softuri disponibile, asigurarea situaţiilor de învăţare relevante, dezvoltarea metodelor şi a instrumentelor de evaluare, realizarea unui echilibru optim între mediile de învăţare on-line (exclusiv prin mijloace electronice), mediul mixt (combinarea on-line cu instruirea directă, realizată în clasă) şi mediul adiţional (aplicaţiile on-line reprezintă un instrument suplimentar pe lângă cel tradiţional).
În acest proces de proiectare şi implementare a activităţii didactice, profesorul îşi asumă diferite roluri ceea ce contribuie la formarea unor seturi de competenţe profesionale particulare.
Argumentele pentru utilizarea TIC vizează potenţialul acestora pentru valorificarea transdisciplinară a temelor din programă, pentru stimularea învăţării active, pentru lucrul colaborativ, pentru învăţarea bazată pe proiect, pentru sarcini de lucru de tip aplicativ, pentru crearea de parcursuri de învăţare diferenţiate etc.
În contextul abordării învăţării disciplinare şi interdisciplinare, TIC favorizează:
- dezvoltarea competenţelor cheie prin proiecte interdisciplinare/ transdisciplinare;
- proiectarea transdisciplinară şi interdisciplinară a unor tematici specifice.
Valoarea formativă a utilizării TIC pentru procesul educaţional din perspectiva elevilor şi a cadrelor didactice poate fi sintetizată astfel:
- TIC stimulează învăţarea bazată pe explorare şi acţiune individuală sau colaborativă
- integrarea TIC în învăţare contribuie la construcţia colaborativă a cunoaşterii ştiinţifice, colaborarea fiind un proces prin care indivizii negociază şi împărtăşesc semnificaţii relevante pentru scopul rezolvării unei sarcini de învăţare; este o activitate coordonată şi sincronă.
- integrarea TIC în învăţare contribuie la dezvoltarea competenţelor cheie, transdisciplinare, ale elevilor.
- integrarea TIC în învăţare permite învăţarea bazată pe acţiune adaptativă în contexte variate.
- integrarea TIC în învăţare permite dezvoltarea unei învăţări diferenţiate, cu suport pentru elevii cu nevoi speciale.
- integrarea TIC în învăţare permite accesul la cunoaştere ştiinţifică şi tehnologii performante.
Consultarea, prin intermediul Internetului, a bazelor de date, a materialelor informative şi a articolelor ştiinţifice, a filmelor de prezentare şi simulare a fenomenelor ştiinţifice, a opiniilor experţilor şi practicienilor din diverse domenii etc. favorizează:
- formarea unei imagini unitare asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul Matematicii şi ştiinţelor economice, bazată pe interdependenţa dintre cele două niveluri de cunoaştere: empiric–perceptiv şi teoretic–raţional;
- dezvoltarea capacităţilor de reconstruire a informaţiilor ştiinţifice;
- colectarea de date pentru proiecte ştiinţifice şi organizarea lor sub formă grafică, (textele, diagrame, remarcându-se evoluţia de la simple măsurători sau comparaţii de tip cantitativ la micro-studii de caz).
- efectuarea de simulări şi modelarea unor procese matematice, fenomene şi procese economice sau sociale
- crearea unui mediu explorator în învăţare prin integrarea teoriei în cadrul lucrărilor experimentale, recrearea unor fenomene la scara mică, vizualizarea dinamicii relaţiilor dintre componente şi concepte;
- vizualizarea şi organizarea grafică, reprezentarea, prin utilizarea programelor utilitare specializate în a reprezenta grafic seturi complete de date;
- exploatarea unui model în care anumite elemente sunt parametri variabili şi prin care se modifică calităţile intrinseci.
Bibliografie:
A. Seceleanu, A.C. Papari, G. D. Papari, Curs pentru formarea continuă a profesorilor de matematică și științe economice în societatea cunoașterii, Ed. Fundației, „Andrei Șaguna”, Constanța, 2012