Valențele psihopedagogice ale profesorului itinerant și de sprijin în dezvoltarea competențelor adaptative ale elevilor cu cerințe educative speciale (Studiu)

Educația incluzivă presupune garantarea accesului egal la educație pentru toți elevii, indiferent de particularitățile dezvoltării acestora. În cadrul acestui proces, profesorul itinerant și de sprijin ocupă un loc central, fiind specialistul care facilitează adaptarea curriculară, dezvoltarea competențelor funcționale și integrarea școlară și socială a elevilor cu cerințe educative speciale (CES). Cercetarea de față urmărește evidențierea impactului intervenției psihopedagogice realizate de profesorul itinerant și de sprijin asupra dezvoltării autonomiei personale, comunicării, socializării și implicării în activitățile școlare.

Introducere

Educația incluzivă reprezintă una dintre direcțiile prioritare ale sistemelor moderne de învățământ, având ca obiectiv principal participarea activă și egală a tuturor elevilor la procesul instructiv-educativ. În România, dezvoltarea serviciilor educaționale de sprijin a determinat redefinirea rolului profesorului itinerant și de sprijin, acesta devenind principalul specialist responsabil de implementarea măsurilor compensator-recuperatorii în școala de masă. Profesorul itinerant și de sprijin nu desfășoară doar activități de recuperare individuală, ci coordonează întregul proces educațional adaptat elevului cu CES. Acesta elaborează și implementează programele de intervenție personalizată, adaptează curriculumul, colaborează cu profesorii de la clasă și cu familia, monitorizează progresul școlar și facilitează integrarea socială a elevului în colectiv. Numeroase cercetări din domeniul psihopedagogiei speciale demonstrează că eficiența incluziunii școlare este direct dependentă de calitatea serviciilor oferite de profesorul de sprijin, acesta reprezentând factorul educațional care reduce decalajele dintre elevii tipici și cei cu CES.

Fundamentarea teoretică

Profesorul itinerant și de sprijin îndeplinește multiple funcții în cadrul educației incluzive:

• realizează evaluarea psihopedagogică inițială și continuă;
• elaborează Programul de Intervenție Personalizat (PIP);
• adaptează curriculumul și metodele didactice;
• desfășoară activități de recuperare individualizată;
• dezvoltă autonomia personală și deprinderile de viață independentă;
• stimulează dezvoltarea limbajului și comunicării;
• facilitează integrarea socială și relaționarea cu colegii;
• consiliază cadrele didactice privind strategiile incluzive;
• colaborează permanent cu familia în vederea generalizării achizițiilor copilului.

Din perspectivă psihopedagogică, eficiența profesorului itinerant rezultă din intervenția sistematică și continuă asupra tuturor domeniilor dezvoltării copilului, intervenție imposibil de realizat exclusiv prin activitatea profesorului de la clasă.

Metodologia cercetării

Studiul urmărește investigarea eficienței intervenției profesorului itinerant și de sprijin în dezvoltarea competențelor adaptative și în facilitarea integrării școlare și sociale a elevilor cu cerințe educative speciale.

Obiectivele cercetării:

• evaluarea influenței activităților desfășurate de profesorul itinerant asupra autonomiei personale a elevilor cu CES;
• identificarea progresului în dezvoltarea comunicării și limbajului;
• analiza impactului intervenției asupra relaționării sociale;
• evaluarea gradului de participare la activitățile școlare;
• evidențierea rolului profesorului de sprijin în adaptarea curriculară și reducerea dificultăților de învățare.

Ipotezele cercetării:

Ipoteza generală: Intervenția sistematică a profesorului itinerant și de sprijin conduce la dezvoltarea semnificativă a competențelor adaptative și la îmbunătățirea integrării școlare a elevilor cu CES.

• Ipoteza 1: Se prezumă că elevii care beneficiază de servicii psihopedagogice oferite de profesorul itinerant și de sprijin obțin rezultate superioare în dezvoltarea comunicării și socializării comparativ cu elevii care nu beneficiază de astfel de servicii.
• Ipoteza 2: Se prezumă că aplicarea Programului de Intervenție Personalizat elaborat și monitorizat de profesorul de sprijin determină creșterea autonomiei personale și a participării active la activitățile școlare.

Cercetarea utilizează un design comparativ de tip cvasi-experimental. Lotul experimental a fost alcătuit din 20 elevi cu CES, integrați în școli de masă și beneficiari ai serviciilor profesorului itinerant și de sprijin. Lotul de control a cuprins 20 elevi cu CES, integrați în învățământul de masă, fără sprijin psihopedagogic specializat. Vârsta participanților a fost cuprinsă între 8 și 13 ani.

Evaluarea s-a realizat prin:

• Scala Gunzburg – P.A.C.;
• fișa de observație psihopedagogică;
• analiza Programului de Intervenție Personalizat;
• grila de monitorizare a progresului școlar;
• interviuri semistructurate cu cadrele didactice și părinții.

Scala Gunzburg a evaluat:

• autonomia personală;
• comunicarea;
• socializarea;
• ocupația și participarea la activități.

Analiza și interpretarea datelor 

Centralizarea datelor obținute în urma aplicării scalei Gunzburg evidențiază următoarea distribuție procentuală a performanțelor pe cele patru dimensiuni evaluate:

Interpretarea rezultatelor

Diferențele cele mai evidente apar în domeniul comunicării și al socializării. Elevii care beneficiază de intervenția profesorului itinerant dezvoltă mai rapid limbajul funcțional, utilizează strategii eficiente de comunicare și manifestă inițiative sporite în relaționarea cu colegii. Aceste rezultate pot fi explicate prin activitățile individualizate desfășurate de profesorul de sprijin: exerciții de stimulare cognitivă; dezvoltarea vocabularului activ și pasiv; exerciții logopedice și de comunicare funcțională; jocuri de rol; activități de cooperare; tehnici de modelare comportamentală; exerciții pentru autonomie personală. Profesorul itinerant monitorizează permanent progresul elevului și adaptează strategiile de lucru în funcție de ritmul propriu de dezvoltare.

În domeniul autonomiei personale, diferențele dintre cele două loturi sunt moderate, ceea ce sugerează că deprinderile elementare sunt influențate și de mediul familial. Totuși, profesorul de sprijin contribuie la consolidarea și generalizarea acestor comportamente în context școlar. Participarea la activitățile didactice este semnificativ mai ridicată în cazul elevilor sprijiniți, aceștia demonstrând implicare crescută, autonomie în rezolvarea sarcinilor și o toleranță mai bună la frustrare.

Concluzii

Rezultatele confirmă faptul că profesorul itinerant și de sprijin reprezintă principalul specialist în implementarea educației incluzive. Intervenția sa nu se limitează la activități remediale, ci presupune proiectarea și coordonarea întregului demers educațional adaptat. Eficiența profesorului de sprijin derivă din capacitatea de a integra componente didactice, terapeutice și recuperatorii într-un program coerent, adaptat nevoilor fiecărui elev. Adaptarea curriculumului, utilizarea metodelor diferențiate, monitorizarea progresului și colaborarea cu profesorii de la clasă contribuie la reducerea dificultăților de învățare și la creșterea performanțelor școlare. Totodată, profesorul itinerant facilitează dezvoltarea relațiilor sociale prin organizarea unor activități de cooperare, prevenirea izolării elevului și promovarea acceptării diversității în colectivul clasei. Prin intervențiile sale, elevii dobândesc competențe de comunicare, autonomie și autoreglare emoțională, esențiale pentru integrarea în mediul școlar și comunitar.

Datele cercetării evidențiază faptul că profesorul itinerant și de sprijin constituie factorul educațional cu cea mai mare influență asupra succesului incluziunii școlare a elevilor cu cerințe educative speciale. Intervențiile psihopedagogice individualizate conduc la îmbunătățirea comunicării, dezvoltarea competențelor sociale, creșterea autonomiei personale și participarea activă la procesul instructiv-educativ. Elaborarea și implementarea Programului de Intervenție Personalizat permit adaptarea permanentă a strategiilor educaționale la nevoile elevului, favorizând progresul școlar și integrarea socială. Profesorul itinerant și de sprijin are un rol de coordonator al procesului de incluziune, colaborând cu profesorii de la clasă și cu familia pentru a asigura continuitatea intervenției și generalizarea achizițiilor copilului în toate mediile de viață. Rezultatele susțin necesitatea extinderii serviciilor de sprijin în toate unitățile de învățământ incluziv și consolidarea statutului profesorului itinerant ca specialist indispensabil în echipa multidisciplinară.

Bibliografie

1. Gherguț, A. (2016). Educația incluzivă și pedagogia diversității. Editura Polirom, Iași.
2. Gherguț, A. (2005). Sinteze de psihopedagogie specială. Editura Polirom, Iași.
3. Verza, E. (coord.) (2011). Tratat de psihopedagogie specială. Editura Universității din București.
4. Popovici, D. V. (1999). Elemente de psihopedagogia integrării. Editura Pro Humanitate, București.