Tipuri de exerciții gramaticale utilizate în predarea numeralului

Metoda exerciţiilor nu mai este una de dobȃndire a cunoștinţelor, ci și de fixare a acestora, formare a priceperilor și deprinderilor de exprimare corectă, orală sau scrisă, recunoaștere și analiză a noţiunilor gramaticale însușite anterior. Prezenţa acestei metode se face simţită mai ales în lecţiile de fixare și cele de recapitulare. Elevii sunt puși în situaţia să aplice reguli și definiţii învăţate la situaţii noi și să le utilizeze ca îndreptar al propriei activităţi. Această metodă se asociază cu analiza gramaticală și conversaţia.

În limba latină, exercitium înseamnă practică, deprindere, aplicare. Prin exerciţiu se înţelege executarea conștientă și repetată a unei operaţii cu scopul dobȃndirii unei priceperi sau a unei depinderi, prin care se ajunge la un anumit grad de automatizare a diferitelor componente ale activităţii didactice. Prin repetare sunt stimulate anumite funcţii mintale sau motrice.

1. Exerciţii de recunoaștere
A recunoaște un fapt de limbă înseamnă a aplica definiţiile, regulile și noţiunile învăţate anterior într-un context lingvistic dat. Mai întȃi faptele de limbă trebuie să fi fost însușite de elevi pe bază de analiză și generalizare. Exerciţiile de recunoaștere se utilizează în formă orală sau scrisă.

1.a. Exerciţii de recunoaștere simplă – presupun exclusiv identificarea unui singur fapt de limbă, pe baza raportării lui la cunoștinţele teoretice însușite. De exemplu:
Recunoașteţi numeralele din enunţurile de mai jos:
a. Ipate se îmbogăţise însutit și înmiit. (Ion Creangă, Povestea lui Stan Păţitul);
b. Găina babei se oua de cȃte două ori pe fiecare zi. (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului);
c. Amȃndoi prietenii și-au strȃmbat nasurile unul cătră altul. S-au îmbrăţișat…                      (Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă);
d. Se aprindeau focurile, în timp ce străji călări se vedeau tipărindu-se pe cer către tuspatru zările. (Eusebiu Camilar, Povestiri eroice);
e. Cȃteșitrele metodele fură încercate. (B.P.Hasdeu, Ioan-Vodă cel Cumplit).

1.b. Exerciţii de recunoaștere și caracterizare – urmăresc indicarea trăsăturilor prin care un fapt de limbă se definește ca unitate separată de alte unităţi. Unele trăsături pot fi comune mai multora. Astfel, genul este comun pentru substantiv, articol, adjectiv, pronume, numeral. De exemplu:
Recunoașteţi și caracterizaţi numeralele din textul următor, făcȃnd referire la asemănările dintre acestea:
Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, judeţul Bacău) este prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este cȃștigătoarea a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile.(ro.wikipedia.org)

1.c. Exerciţii de recunoaștere și grupare – după ce s-a realizat identificarea faptelor de limbă, se trece la gruparea lor în funcţie de anumite criterii. Li se cere elevilor identificarea numeralelor dintr-un text și apoi gruparea acestora în funcţie de tipul sau valoarea lor.

1.d. Exerciţii de grupare
De exemplu: Grupaţi numeralele date în funcţie de structura lor (simple sau compuse): doi, milion, unsprezece, dublu, treizeci și șapte, mie.

1.e. Exerciţii de recunoaștere și motivare – a motiva un fapt de limbă înseamnă a descoperi argumentele prin care să se explice recunoașterea sau utilizarea acestuia. De exemplu:
Identificaţi greșelile din textul următor și corectaţi-le, motivȃnd răspunsul dat.
 În anul acesta, școala a început pe șaptisprezece septembrie. Doamna dirigintă m-a așezat în banca întȃia. Ne-a comunicat chiar din întȃia zi de școală că pe două zeci și una septembrie vom avea ședinţă cu părinţii. În ziua aceea, sora mea mai mare împlinește șasesprezece ani.

1.f. Exerciţii de recunoaștere și disociere
În procesul de învăţare se produc suprapuneri între cunoștinţele anterioare și cunoștinţele nou însușite. Din această cauză apar confuzii între fapte de limbă care seamănă între ele și a căror diferenţiere nu este întotdeauna ușor de făcut. Fenomenul se numește interferenţa deprinderilor. Pentru a evita confuziile, se recomandă exerciţii de relevare a deosebirilor dintre faptele de limbă apropiate, recurgȃnd la comparaţie.
De exemplu: Identifică valorile morfologice ale cuvintelor scrise îngroşat:

  • Am cumpărat un pix, o carte și două caiete.
  • Un prieten mi-a oferit o carte interesantă.
  • O fată vine, alta pleacă.
  • O, iar plouă!
  • Am văzut-o la film.

2. Exerciţii cu caracter creator
Pentru dezvoltarea capacităţii de exprimare orală și scrisă a elevilor, exerciţiile de recunoaștere trebuie completate cu exerciţii care solicită intervenţia personală a elevului, în conformitate cu experienţa de viaţă, cu nivelul atins din punctul de vedere al comunicării.

2.a. Exerciţii de modificare – a modifica din punct de vedere gramatical presupune a opera schimbări în funcţie de cerinţa formulată în enunţ. Acţiunea de modificare se poate produce pe un cuvȃnt, o propoziţie sau pe un text.
De exemplu:
–  trecerea de la genul masculin la genul feminin a numeralului: Doi băieţi vin. Două fete vin.
–  schimbarea valorii numeralului raportat la cuvȃntul determinat: El cȃștigă întreit. Cȃștigul întreit l-a îmbogăţit.

2.b. Exerciţii de completare – se aplică pe texte lacunare. Elevii urmează să descopere faptul de limbă care lipsește, să-l propună și să-l adapteze contextului în care urmează să fie introdus.
De exemplu: Completează textul de mai jos cu numeralele potrivite:
„……………… roman al lui Jules Verne pe care l-am citit m-a acaparat cu totul și nu     l-am lăsat din mȃnă pȃnă nu l-am terminat. Era  ………………… săptămȃni în balon. Ţin minte cȃt sufeream, pur și simplu, alături de cei ………………… temerari care se porniseră în călătorie deasupra Africii… .“ (Cezar Paul Bădescu, Cititul ca un sport extrem)

2.c. Exerciţii de amplificare – se aplică pe texte închegate, coerente, dar susceptibile de a fi îmbogăţite prin adăugare de fapte de limbă. Enunţul precizează conţinutul adaosului, dar nu oferă materialul lexical, astfel încȃt elevii pot să îl aducă prin efort independent.
De exemplu: Adaugă, pentru fiecare personaj din text, încă o replică în care să existe cȃte un numeral.

2.d. Exerciţii de exemplificare – constau în ilustrarea unor noţiuni sau reguli prin fapte de limbă.

2.d.1. Exerciţii de exemplificare liberă – elevii ilustrează un anumit fapt de limbă prin enunţarea exclusivă a lui. Exemplificarea poate fi făcută cu material lingvistic propus de către profesor (Formulaţi două enunţuri în care numeralul colectiv „amȃndoi” să aibă valoare substantivală, respectiv valoare adjectivală.) și fără material lingvistic propus (Formulaţi trei enunţuri în care să aveţi numerale cu diferite valori.).

2.d.2. Exerciţii de exemplificare prin analogie – pe baza oferirii unor modele, li se cere elevilor să exemplifice ei înșiși. De exemplu: Stabilește părţile de propoziţie, părţile de vorbire prin care sunt exprimate acestea și alcătuiește o nouă propoziţie, cu aceeași structură și ordine a cuvintelor: Ambii concurenţi au ocupat prima poziţie în clasament.

2.e. Exerciţii de construcţie

2.e.1. Exerciţii de construcţie pe bază de material lingvistic dat – presupun realizarea unui mesaj pe baza unui material lingvistic oferit: sunet, silabă, cuvȃnt.
De exemplu: Construiește o propoziţie în care numeralul am​ȃndoi să aibă o altă valoare decȃt cea din text.

2.e.2. Exerciţii de construcţie cu completare în dreapta – se propune elevilor un cuvȃnt căruia ei trebuie să-i adauge unul sau mai mulţi determinanţi.
De exemplu: Completează spaţiile punctate cu numeralele cardinale unu sau doi, în funcție de context. Explicaţi alegerea făcută.
  … carte am găsit-o în biblioteca Anei, iar pe celelalte … le voi căuta la biblioteca școlii.
Am rugat … prieteni să mă ajute la culesul merelor.
A vrut … papagali, dar nu a primit decȃt … canar.
În programul de azi este prevăzută și vizitarea a … muzee

2.f. Exerciţii de organizare și identificare
De exemplu: Așezaţi în ordine cuvintele date, pentru a reface enunţul iniţial. Identificaţi apoi numeralele, precizaţi tipul și valoarea acestora – douăsprezece, au fost, cȃte, în, sădite, ambele, semințe, ghivece. ( Cȃte douăsprezece semințe au fost sădite în ambele ghivece.)

2.h. Exerciţii de selectare a răspunsului corect
De exemplu:
În textul: – O alună, două, trei,/ Veveriţă tu nu vrei? (T. Constantinescu, Numărătoare)
 O este: a. pronume                    b. numeral                 c. articol nehotărȃt

2.i. Compunerile gramaticale – se practică numai după ce elevii deţin o experienţă lingvistică suficientă pentru a elabora un text de dimensiuni variabile și după ce au parcurs celelalte tipuri de exerciţii, întrucȃt compunerea gramaticală reprezintă un fel de sinteză a lor.
Prin intermediul acestor forme de activitate, se urmăresc și se realizează două obiective: pe de o parte, se contribuie la formarea și consolidarea deprinderilor de a elabora o compunere/compoziţie, cu respectarea unor cerinţe proprii acestui tip de text, pe de altă parte, se fixează anumite cunoștinţe gramaticale.
Pentru realizarea unei compuneri gramaticale reușite, este indicat ca profesorul să sugereze un subiect determinat, în jurul căruia să se organizeze textul compunerii și, în al doilea rȃnd, ca subiectul propus să genereze cȃt mai multe fapte de limbă avute în vedere prin intermediul acelei compuneri.
În funcţie de modul elaborării lor, compunerile gramaticale pot fi:

2.i.1. Compuneri gramaticale orientate tematic – se indică tema și noţiunile gramaticale ce trebuie ilustrate. De exemplu:
• Scriei o compunere despre o călătorie în spaţiul extraterestru, în care să folosești cȃt mai multe numerale.
De-a ziariștii! Imaginează-ţi că eşti pe un stadion, în calitate de ziarist, avȃnd misiunea de a prezenta, într-un material scris, evenimentele sportive care se desfășoară acolo. Redactează acest text în aproximativ zece rȃnduri, folosind patru numerale cardinale și patru numerale ordinale, pe care le vei sublinia diferit. Dă-i un titlu potrivit!

2.i.2. Compuneri gramaticale pe bază de material lingvistic dat – se aseamănă cu compunerile realizate folosind cuvinte de sprijin, însă toate cuvintele reprezintă faptul de limbă conţinut în sarcina de elaborare.
De exemplu: Alcătuiește o compunere cu tema Clasa mea, în care să folosești următoarele numerale: douăzeci, două, primul, a doua, amȃndouă, cȃte doi, îndoit, jumătate, trei, de două ori.

Bibliografie:
• Crăciun Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii romȃne în gimnaziu și liceu, Editura Emia, Deva, 2004;
• Goia Vistian, Didactica limbii și literaturii romȃne pentru gimnaziu și liceu, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 2002.

 

prof. Alina-Narcisa Bonea

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/alina.bonea

Articole asemănătoare