Tendințele umane reprezintă un imbold necesar pentru dezvoltarea speciilor, o dispoziție de a evolua și modifica lucrurile. Ele reprezintă o înclinație naturală, o forță care conduce către un scop, o dispoziție de a evolua și de a modifica mediul în funcție de nevoile fiecărui individ. Tendințele umane sunt universale, fac parte din ființa umană pe tot parcursul vieții, nu se schimbă, dar se manifestă diferit în funcție de nivelul de dezvoltare și sunt inter-conectate între ele.
Instinct versus tendință. Animalele se nasc cu instincte înnăscute pentru supraviețuire. Ființa umană nu are doar instincte, ci și tendințe, înclinații. Deosebirea dintre om și animale constă în faptul că cel dintâi are potențialul de a se adapta la mediul și de a-l schimba în vederea adaptării.
Funcții. Când vorbim despre tendințele umane amintim faptul că ele funcționează pe două niveluri, îndeplinesc două funcții : cea de a veni în întâmpinarea nevoilor de supraviețuie (nevoi primare de hrană, adăpost, îmbrăcăminte) și cea de împlinire a nevoilor spirituale (relații sociale, relige, dans, etc). Spre deosebire de adulții care pot modifica mediul, bebelușii trebuie mai întâi să devină o parte din acesta mai întâi.
Caracteristici. Tendințele umane sunt universale, inter-relaționează, sunt permanente, esențiale pentru supraviețuire. Putem fi conștienți de ele sau nu, ne fac unici și variază în funcție de etapa de dezvoltare. Despre tendințele umane putem preciza următoarele aspecte: sunt universale, durează pe tot parcursul vieții, putem fi conștienți de ele sau nu, se manifestă diferit în diferite etape de dezvoltare, inter-relaționează și operează împreună, ne fac unici, creează diferențe culturale, variază în funcție de etapa de dezvoltare, sunt esențiale pentru supraviețuire
Există câteva tendințe umane specifice segmentului de vârstă antepreșcolară, dintre care amintim:
- tendința de explorare – metodă de a obține informații necesare despre lucrurile din jur. Copiii de până în 6 ani va explora tactil, cei de 3-6 ani explorează mediul din punct de vedere moral, iar adulții folosesc partea intelectuală pentru a obține cât mai multe informații
- tendința de orientare – oferă siguranță prin faptul că știi unde ești și la ce te aștepți să găsești acolo. De asemenea permite crearea de repere și oferă puncte de referință
- tendința de ordine – copiii au nevoie de ordine în mediu și de previzibilitate în activitățile zilnice. Astfel ordine exterioară determină o ordine internă, intelectuală.
- tendința de comunicare – este o tendință de bază, copiii învață limba mediului dinainte de naștere și, ca și bebeluși pot absorbi cu ușurință mai multe limbi străine (există o semnificație a plânsului copiilor, un limbaj al semnelor). Este necesară pentru a funcționa ca și grup.
- munca – permite oamenilor să folosească mediul și să îl transforme pentru a-i fi de folos. Oamenii au tendința de a face ceva, de a acționa asupra mediului. Această tendință devine foarte puternică la copil atunci când acesta începe să meargă.
- tendința de repetiție – ajută la perfecționarea mișcării, la rafinare. Cu cât repetăm mai mult cu atât se întăresc sinapsele pentru această acțiune. Copilului trebuie să i se permintă să repete, până este satisfăcut de rezultat.
- tendința de auto-corectare – obstacolele întâlnite nu sunt altceva decât oportunități de învățare, metoda de încercări și erori conferă un control al erorii și prin acest control omul ajunge la auto-perfecționare.
- tendința de precizie – se atinge prin repetiție și abilitatea de auto-corectare și este necesară pentru îndeplinirea unui scop. Copilul trebuie să aibă încredere că pot lucra cu ceva până la precizie și satisfacție.
- mintea matematică – se folosește de gândirea rațională (măsurăm, calculăm, împărțim). Are legătură cu schema corporală (ex.persoanele are fac sărituri sunt foarte buni la mintea matematică și au o schema corporală bine dezvoltată)
- abstractizare – abilitatea de a reține mental ceea ce nu putem reține fizic, reprezentarea interioară a unui obiect fără prezența acestuia
- imaginație – presupune să creezi o imagine și apoi să lucrezi cu ea fără ca obiectul/situația să fie prezent.
- orientarea în grup – comportamenul social – Rolurile din cadrul unui grup asigură siguranță, eficiență și bunăstare, roluri care observate de copil îl ajută în procesul său de adaptare. Este o tendință personală, este determinată de personalitatea fiecăruia
- nevoi spirituale – grupurile au interese comune, interese ce creează spiritul grupului. Aceste nevoi spirituale nu se referă cu strictețe la aspecte de ordin religios, ci mai degrabă la activități pentru suflet, care ne împlinesc (dans, muzică etc).
Rolul adultului este de a cunoaște tendințele, de a le înțelege, de a le recunoaște tendințele.
- de a observa copilul și de a pregăti mediul în funcție de tendința predominantă a dezvoltării copilului (mediul trebuie să împlinească nivelul tendințelor la fiecare nivel de dezvoltare a fiecărui copil)
- să îndepărteze obstacolele (reușita depinde doar de eșecuri, doar așa putem îmbunătăți)
- să acționeze, să fie model
- să colaboreze cu copilul, nu să-l controleze, colaborând adultul dă dovadă de respect
- să le ofere libertatea (având libertate copiii își pot rafina munca și simțurile)
- susține și respectă nevoia și dorința copilului de a învăța
- să urmeze copilul, ceea ce observă la copil
Concluzii
Cunoașterea acestor tendințe permite crearea unui mediu care să-l ajute pe copil să îl modifice, să funcționeze în el și să se dezvolte. De fiecare dată când adultul împiedică încercările copilului de a lucra, îi inhibă capacitatea de a-și atinge potențialul maxim.
Bibliografie
Montessori, Maria – Mintea absorbantă, Editura Vremea, 2017
Montessori, Maria – Taina copilăriei, Editura Vremea, 2018