Când ministrul educației, Daniel Funeriu, a propus înregistrarea audio-video a examenelor naționale, procentul de reușită a scăzut dramatic. Lipsa viitorilor studenți a determinat Centrul Național pentru Politici și Evaluare în Educație să propună subiecte din ce în ce mai ușoare pentru sesiunile de bacalaureat astfel încât rata de promovabilitate să crească. Concret, ne-am întors de unde am plecat, sau cum ar spune românul: nici usturoi n-am mâncat și nici gura nu ne miroase! Pentru a nu intra în colaps, unele instituții, precum postlicealele, s-au adaptat din mers: și-au propus să înscrie la programele lor de formare absolvenți de liceu fără diplomă de bac, urmând ca, la finele ciclului de instruire, elevul să prezinte dovada absolvirii examenului cu pricina. Să zicem că introducerea camerelor video și-a atins scopul și rata de fraudare a concursurilor a scăzut; mă gândesc, totuși, cât de mult este aplicată această măsură și în celelalte instituții ale statului, pentru că impresia generală ar fi că doar învățământul se supune acestor tipuri de inițiative.
Să vorbim totuși, despre aspectele tehnice ale acestor demersuri. Procedura operațională de monitorizare audio-video (în general este cam aceeași an de an) spune că: sistemul de supraveghere audio-video este format din calculator, cameră de supraveghere video, microfon și program de captură audio-video sau camere de supraveghere, rețea IP/CATV cu circuit închis și server de înregistrare/ unitate de înregistrare. De asemenea mai zice că unitățile de învățământ asigură dotarea cu echipamentele necesare punerii în funcțiune și exploatării sistemului de supraveghere audio-video.
Ce convenabil! Adică este datoria unității de învățământ să facă rost de fondurile necesare pentru procurarea echipamentelor desfășurării examenelor naționale! Mai mult, Ministerul Educației nu s-a obosit să pună la dispoziția școlilor unul sau două softuri cu licența pentru a facilita instruirea responsabililor audio-video! De asemenea, ghidul mai specifică că trebuie să se vadă monitorul profesorului care scanează lucrările, catedra unde se recepționează subiectele, fețele candidaților, ale asistenților și de ce nu, musca care stă la soare pe pervazul ferestrei din fundul clasei.
Să luăm în considerare softul Debut Video Capture, ce poate fi utilizat la diverse examene. Pe pagina ofertantului, varianta PRO, are prețul de achiziție 50 de dolari/an pentru o singură licență/calculator. La un calcul simplu, 15 săli de examen, plus sală de bagaje, sală de instruire, sală comisie și sală de multiplicare subiecte, ne dă un total de 20 de săli. Aritmetica zice că 20 x 50 = 1000 de dolari pe an, ca să asiguri softul pentru monitorizare audio-video la examenul național. Un asemenea soft suportă pentru înregistrare o singură cameră web. Dacă camerele existente în dotarea școlii nu au suficientă deschidere pentru a cuprinde toată clasa (field of view), este necesară, utilizarea celei de-a doua camere cu un alt soft separat. Adică pe lângă cei 1000 de euro se mai adaugă alți 1000 de euro. Există și camere cu fov mai mare, care pot acoperi întreaga sală, dar și prețul este pe măsură. Dacă mergem pe prima variantă, trebuie luat în considerare dacă resursele hardware ale calculatorului pot rula în același timp 2 programe de monitorizare. În caz contrar, școala trebuie să achiziționeze calculatoare mai performante și automat se mai adaugă niște cheltuieli neplanificate. Dacă mergem pe variantele piratate ale diferitelor softuri (H264 Deluxe, Ispy, Video Pro Capture etc), există riscul ca după prima probă sau chiar mai devreme, softurile să nu mai funcționeze. O altă problemă des întâlnită este compresia fișierelor video. Dacă ai ghinionul ca programul să genereze fișiere de dimensiuni mari, timpul de înscriere/stocare a acestora pe suport extern se mărește considerabil, prin urmare și comisia de examen va trebui să aștepte.
A doua mare problemă, care mărește timpul de pregătire al unei săli de concurs, este introducerea scannerelor la examene. Din punct de vedere logistic, aceasta înseamnă: crearea sau ajustarea rețelei locale de internet, a celei de energie electrică, abonamente care să asigure suficientă lățime de bandă pentru utilizarea scannerelor și sistemelor de calcul, calculatoare suplimentare, fiecare școală din județ să aibă același tip de scannere și același soft de scanare (pentru fluidizarea instructajului).
Nefiind profesor corector, am înțeles că totuși acest proces de scanare facilitează evaluarea lucrărilor, existând mai puține erori în corectare iar posibilitatea de fraudare a rezultatelor ar fi inexistentă. Toate bune și frumoase dar, în plină criză economică, când guvernul caută să reducă cheltuielile din toate sectoarele bugetare și cu preponderență în învățământ, introducerea scannerelor presupune dublarea personalului care se ocupă de organizarea examenelor naționale și automat a plăților aferente.
O altă problemă ar fi fragmentarea examenului de bacalaureat și introducerea competențelor digitale in luna februarie. Prima consecință a fost că o parte dintre elevii de clasa a XII-a, corigenți la finele lunii mai, aveau deja note la examenul de bacalaureat, ei neavând drept de înscriere la examen!!! A doua consecință a fost aglomerarea personalului didactic cu tot felul de concursuri și evaluări după cum urmează: competențe digitale in februarie, simulare examen bac în martie, bac în iunie, bac în august și printre ele tot felul de olimpiade.
Oare cei de la minister, când le-a cășunat o astfel de idee, s-au gândit la săracii informaticieni și ce efort implică implementarea ei? Ei bine, nu s-au gândit! Pentru fiecare sesiune de examen, didacticul auxiliar trebuie să ia calculatoarele din laboratoarele de informatică, să le care în sălile de clasă, să se asigure că funcționează corect, să instaleze sau să reinstaleze softuri, să poziționeze camerele de luat vederi, să monteze scannerele, să le demonteze si să le care înapoi după terminarea probelor, exact ca în blestemul lui Sisif.
Cei de la minister nu s-au gândit că o pană de curent de dimensiuni mai mari poate afecta desfășurarea examenului, că accesarea platformei de corectură în același timp duce la căderea serverelor respective, că rezultatele corecturilor pot fi afectate de un atac cibernetic, exact cum a fost atacat site-ul ministerului în mai 2023.
Rămâne să presupun că viitorul ministru al educației o să mai renunțe din aceste măsuri de tehnologizare a examenelor naționale, sau, de ce nu, să continue în aceeași notă și să introducă drone, cu camere video care să fie operate de al doilea asistent din sală…