Ion Creangă reprezintă punctul culminant al basmului cult românesc, reușind performanța unică de a transmuta substanța populară într-o operă de o individualitate artistică inconfundabilă. Spre deosebire de alți autori de basme culte (precum Mihai Eminescu sau Ioan Slavici), Creangă nu doar „șlefuiește” folclorul, ci îl recreează prin prisma unei viziuni realiste și a unui umor debordant.
Iată câteva dintre cele mai cunoscute creații ale sale: Povestea lui Harap-Alb (capodopera genului); Fata babei și fata moșneagului; Povestea porcului; Ivan Turbincă; Dănilă Prepeleac etc.
Prezența în manualele școlare alternative (gimnaziu și liceu)
Studiul operei lui Creangă este structurat în funcție de complexitatea textelor, de la lectura narativă simplă la analiza estetică a basmului cult.
În gimnaziu, se pune accent pe structura textului narativ, trăsăturile personajelor și elementele de oralitate. În clasa a V-a, de regulă, apar basmele Fata babei și fata moșneagului sau Punguța cu doi bani. Manualele (ex: Editura Art Klett, Editura Didactică și Pedagogică) folosesc aceste texte pentru a preda structura subiectului și antiteza dintre personaje. În clasele a VI-a / a VII-a pot apărea fragmente din Dănilă Prepeleac sau Ivan Turbincă în secțiunile dedicate personajului eponim sau umorului.
La liceu, studiul se mută către conceptul de basm cult și viziunea despre lume a autorului. În clasa a X-a se studiază Povestea lui Harap-Alb, fiind inclusă în programa de Bacalaureat. Apare în toate manualele alternative (ex: Art, Corint, Humanitas). Accentul cade asupra temei drumului inițiatic (bildungsroman), specificul umanizării fantasticului, arta narativă (oralitate, umor, autoironie), relația dintre protagonist și antagonist (Spânul ca „rău necesar”). La clasa a XI-a, opera lui Creangă poate fi recapitulată în contextul Marilor Clasici (alături de Eminescu, Slavici și Caragiale) sau al curentului Realism (prin tipologia personajelor și limbaj).
Originalitatea abordării temelor literare
Tema drumului inițiatic: În Povestea lui Harap-Alb, drumul nu este doar o parcurgere geografică a spațiului, ci o maturizare psihologică. Spre deosebire de basmele populare, unde eroul este adesea un model de perfecțiune, eroul lui Creangă este umanizat, are momente de slăbiciune și frică.
Lupta dintre bine și rău: Aceasta este tratată cu o nuanță realistă. Răul (Spânul) este un „rău necesar”, acționând ca un pedagog sever care îl forțează pe protagonist să-și depășească limitele.
Condiția umană: În Ivan Turbincă, tema morții este abordată într-o manieră ludică, eroul reușind să păcălească divinitatea și destinul prin istețime.
Caracteristicile personajelor: între mit și realitate
Personajele lui Creangă nu sunt doar funcții narative, ci caractere vii, desprinse parcă din viața satului moldovenesc.
Eroul este adesea naiv, șovăielnic (Harap-Alb), nu mai este un „Făt-Frumos” invincibil prin naștere. Răufăcătorul este viclean, bun cunoscător al psihologiei umană (Spânul), nu este un monstru mitologic, ci un om cu defecte sociale. Ajutoarele sunt ființe fantastice cu comportament țărănesc (Setilă, Flămânzilă) și portretizate prin hiperbolă caricaturală, nu prin magie pură.
Elementele de originalitate din opera lui I. Creangă nu se opresc la teme literare reinterpretate sau modul cum sunt realizate personajele. Secretul farmecului lui Creangă rezidă în modul în care scrie; el nu „povestește”, ci „spune” povestea, mimând prezența unui auditoriu. În operele sale apar elemente de oralitate precum: interjecții și onomatopee („teleap-teleap”, „pârdica”, „ei!”, „hăt!”), zicători și proverbe („Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.”) Acestea oferă textului o dimensiune paremiologică și didactică. Adresarea directă – autorul intervine în narațiune prin exclamații sau întrebări retorice, creând o comuniune cu cititorul.
O altă caracteristică a originalității operei o reprezintă umorul, ilustrat prin umorul de situație (întâmplările absurde din Povestea lui Harap-Alb, precum episodul cu „casa de fier” înroșită), umorul de limbaj ilustrat prin poreclele, zicerile șugubețe și autoironia și erudiția paremiologică, prin folosirea proverbelor în contexte neașteptate.
Elemente de noutate și modernitate
Creangă a revoluționat genul prin câteva aspecte fundamentale precum:
- Localizarea fantasticului: Acțiunea se petrece într-un spațiu care, deși geografic nedeterminat, este cultural și lingvistic pur moldovenesc. Împărații vorbesc și se comportă ca niște gospodari înstăriți de la țară.
- Umanizarea fantasticului: Personajele alegorice (Gerilă, Ochilă) au tabieturi, se ceartă și folosesc un limbaj popular suculent, coborând mitul în cotidian.
- Psihologia personajului: Harap-Alb trece printr-o evoluție interioară. El învață valoarea cuvântului dat și importanța empatiei, ceea ce transformă basmul într-un veritabil Bildungsroman (roman al formării).
Caracterul moralizator al operei lui Ion Creangă nu este unul ostentativ sau rigid (ca în fabulele clasice), ci este disimulat sub masca umorului și a divertismentului. Creangă nu „ține predici”, ci lasă faptele și consecințele lor să vorbească de la sine, oferind lecții de viață care rămân surprinzător de actuale.
Iată cum se definește acest caracter moral și cum poate fi valorificat astăzi la orele de limba și literatura română. Elevii trebuie să înțeleagă de ce anume studiază operele literare și care sunt valorile morale pe care scriitorii doreau să le transmită prin intermediul lor.
În Povestea lui Harap-Alb, eroul nu triumfă prin forță brută sau magie proprie, ci prin bunătate. Faptul că ajută furnicile, albinele sau pe Sfânta Duminică (deghizată în cerșetoare) îi aduce aliați. Ideea morală care răzbate este că succesul nu este un demers individual, ci unul bazat pe rețele de sprijin construite prin empatie. Harap-Alb își respectă jurământul făcut Spânului, chiar dacă acesta l-a păcălit. El rămâne sclavul Spânului până la moarte (și înviere), demonstrând o loialitate extremă. Autorul subliniază că onoarea și asumarea consecințelor propriilor decizii sunt trăsături fundamentale ale caracterului matur.
În Fata babei și fata moșneagului, recompensa este direct proporțională cu efortul și grija investită. Fata moșneagului curăță pomul, îngrijește cățelușa și lipește cuptorul, în timp ce fata babei alege calea scurtă și lenea.Astfel, morala este că integritatea în muncă și atenția la detalii sunt singurele care aduc beneficii durabile.
Aplicarea conceptelor din basme în contemporaneitate
Deși limbajul pare arhaic, valorile promovate de Creangă pot fi traduse în concepte moderne de dezvoltare personală și educație civică. Elevii își pot dezvolta inteligența emoțională și colaborarea. Astfel, Harap-Alb este un studiu de caz excelent pentru leadership-ul bazat pe colaborare. Într-o lume interconectată, capacitatea de a lucra în echipă și de a accepta diversitatea (personajele fantastice sunt, în esență, „altfel”) este esențială. Eroul lui Creangă greșește frecvent (intră în pădurea Spânului, deși fusese avertizat). Totuși, el nu abandonează, dând dovadă de reziliența în fața eșecului. Toate aceste elemente pot fi aplicate și în educația tinerilor. Ei sunt încurajați să învețe din greșeli și dezvoltă capacitatea de a merge mai departe după un eșec (mindset de creștere); acestea sunt competențe-cheie în educația modernă. Chiar și Spânul este un rău necesar. Elevii trebuie să facă diferența dintre aparență și esență, să dea dovadă de discernământ și să nu facă aceleași greșeli ca protagonistul operei Povestea lui Harap-Alb. Spânul pare un sfătuitor binevoitor, în timp ce Sfânta Duminică pare o bătrână neputincioasă. Într-o epocă a „fake news” și a imaginii atent construite pe rețelele sociale, lecția lui Creangă despre discernământ și analiza profunzimii caracterului este mai relevantă ca niciodată.
Instrumente de valorificare educativă
Pentru profesori, părinți sau mentori, opera lui Creangă poate fi utilizată ca suport pentru:
- Dezbateri etice: „A procedat corect Harap-Alb respectându-și jurământul față de un răufăcător?”
- Jocuri de rol: Exersarea empatiei prin punerea în pielea personajelor marginalizate.
- Analiza consecințelor: Identificarea punctului în care o decizie greșită a schimbat cursul acțiunii (analiza cauză-efect).
Aplicație
Pentru a transforma studiul teoretic într-o experiență de învățare activă, am conceput o aplicație practică sub forma unui Atelier de etică și leadership, bazat pe basmul Povestea lui Harap-Alb. Această activitate este adaptabilă atât pentru nivelul de gimnaziu (clasele VII-VIII), cât și pentru liceu, punând accent pe valorile morale și competențele sociale (soft skills).
„Busola lui Harap-Alb”
Obiectiv: Dezvoltarea discernământului moral și a capacității de lucru în echipă prin analiza deciziilor eroului.
Etapa 1: Harta drumului inițiatic (Analiză vizuală)- Înainte de dezbatere, elevii trebuie să înțeleagă că drumul lui Harap-Alb nu este o linie dreaptă, ci o succesiune de crize și rezolvări.
Etapa 2: Activitatea „Tribunalul valorilor” (Joc de rol) – Clasa este împărțită în trei grupuri pentru a analiza Jurământul din fântână (momentul în care eroul devine sclavul Spânului).
Grupul „Acuzarea”: Argumentează că Harap-Alb a fost naiv și că respectarea unui jurământ obținut prin înșelăciune este o slăbiciune care pune în pericol regatul.
Grupul „Apărarea”: Argumentează că respectarea cuvântului dat (integritatea) este singura cale prin care el își păstrează demnitatea umană, chiar și în sclavie.
Grupul „Jurații” (Liderii de mâine): Trebuie să decidă: În lumea de azi, este onestitatea o strategie de succes sau o vulnerabilitate?
Etapa 3: Fișă de Lucru – „Echipa fantastică” (Managementul diversității)
Fiecare elev primește sarcina de a asocia trăsăturile celor cinci prieteni ai lui Harap-Alb cu roluri moderne într-o echipă de proiect.
Personaj Trăsătură dominantă Rol modern în echipă
Gerilă Rezistență la condiții extreme Specialist în managementul crizelor
Flămânzilă Nevoie de resurse mari Expert în achiziții/Logistică
Ochilă Viziune de la distanță Analist de date / Strateg
Păsări-Lăți-Lungilă Adaptabilitate spațială Expert în comunicare și networking
Setilă Capacitate de absorbție Cercetător / Documentarist
Sarcina practică: „Dacă ai avea de organizat un eveniment școlar, cum ai folosi talentele lui Ochilă și Gerilă pentru a reuși?”
Etapa 4: Exercițiu de scriere creativă – „Codul de etică al lui Harap-Alb”
Pe baza textului, elevii trebuie să redacteze un set de 5 Reguli de aur pentru un lider modern, extrase din comportamentul eroului. Exemplu de regulă: „Nu refuza niciodată un ajutor care pare neînsemnat (ca albina sau furnica), deoarece marile probleme se rezolvă cu aliați mici.”
Valorificarea rezultatelor – Această aplicație mută basmul din zona de „lectură obligatorie” în zona de instrument de dezvoltare personală. Elevii învață că vulnerabilitatea (faptul că Harap-Alb plânge sau se teme) nu exclude curajul; succesul depinde de modul în care îi tratezi pe cei din jur (inteligență socială), răul (Spânul) poate fi văzut ca un test de reziliență care ne forțează să creștem.
drive.google.com/file/d/1Z7XfEY-on0Ig7ZZkqfHL_ebmxUBZ1RRt/
Concluzie
Studiul basmelor lui Ion Creangă, de la analiza textului la abordarea didactică din manualele alternative, relevă faptul că opera humuleșteanului depășește granițele simplei narațiuni fantastice, constituindu-se într-o veritabilă „arhivă” a înțelepciunii populare și a psihologiei umane. Originalitatea lui Creangă — manifestată prin localizarea fantasticului, umanizarea personajelor și o oralitate debordantă — transformă basmul cult dintr-un text de divertisment într-un instrument pedagogic complex. În contextul educațional actual, după cum demonstrează noile manuale de gimnaziu și liceu, opera sa nu mai este tratată ca un artefact arhaic, ci ca un suport viu pentru dezvoltarea competențelor transversale. Elevii nu învață doar figuri de stil sau structuri narative, ci explorează valori fundamentale: reziliența, etica muncii, discernământul și inteligența colaborativă.
Astfel, Ion Creangă rămâne un autor actual tocmai pentru că personajele sale nu sunt modele abstracte de perfecțiune, ci „oameni sub vremuri”, care greșesc, învață și reușesc prin bunătate și solidaritate. Valorificarea acestor texte prin metode active, precum atelierele de leadership sau dezbaterile etice, demonstrează că literatura clasică rămâne cel mai bun „manual” de dezvoltare personală pentru tinerii secolului XXI.
Bibliografie
Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1982 (capitolele dedicate Marilor Clasici).
Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura 1001 Gramar, București, 2001 (pentru analiza basmului ca bildungsroman).
Sâmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române, Editura Art, București, 2014.
Ministerul Educației Naționale, Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, București, 2017.
Platforma Manuale Electronice, manuale.edu.ro (pentru consultarea comparativă a variantelor alternative de manuale).