Prezentul studiu de caz analizează comportamentul unui preșcolar de 4 ani înscris la grupa mică, care manifestă o serie de particularități senzoriale și comportamentale ce interferează cu procesul de adaptare și integrare în colectivul educațional. Pornind de la observarea sistematică și de la colaborarea cu familia, lucrarea urmărește să identifice factorii declanșatori ai comportamentelor atipice, să propună un program de intervenție educațională adaptată și să evidențieze impactul acestuia asupra evoluției copilului.
Studiul se înscrie în perspectiva educației incluzive timpurii, ilustrând modul în care cadrul didactic din grădiniță poate răspunde, prin mijloace pedagogice accesibile, nevoilor individuale ale copiilor cu dificultăți de autoreglare senzorială și emoțională, în absența unui diagnostic formal.
I. Identificarea cazului
Subiectul: M.M., preșcolar în grupa mică
Vârsta: 4 ani
Familia: tata – muncitor, mama – casnică
Preșcolarul M.M. în vârstă de 4 ani, înscris la grupa mică prezintă o serie de particularități comportamentale și senzoriale care îngreunează adaptarea și integrarea în colectiv.
Copilul manifestă frecvent comportamente repetitive, precum fluturarea mâinilor, mai ales în momente de agitație sau entuziasm. De asemenea, își acoperă urechile cu mâinile în anumite situații, în special atunci când nivelul de zgomot din sala de grupă crește.
Din punct de vedere motric, copilul este foarte energic, deplasându-se adesea prin sărituri în loc de mers obișnuit. În interacțiunile cu ceilalți copii manifestă comportamente agresive, precum lovirea, aparent fără motiv.
Aceste manifestări afectează atât relaționarea cu colegii, cât și participarea la activitățile de grup, fiind necesară o intervenție educațională adaptată.
Date medicale: nu sunt cunoscute afecțiuni medicale diagnosticate, starea generală de sănătate este bună.
Istoricul dezvoltării: copilul provine dintr-un mediu familial organizat, nu exista informații clare privind întârzieri majore în dezvoltare, însă comportamentele observate indică particularități în procesarea senzorială și în autoreglare.
Date despre familie: copilul este crescut de ambii părinți, aceștia manifestă interes față de evoluția copilului, dar întâmpină dificultăți în gestionarea comportamentului acestuia.
II. Colectarea datelor
Pentru cunoașterea copilului au fost utilizate următoarele metode:
- Observarea sistematică în timpul activităților didactice și al jocului liber;
- Analiza comportamentului în diferite contexte;
- Conversații cu părinții;
- Analiza reacțiilor la stimuli;
- Colaborarea cu familia.
Datele obținute au fost analizate pentru identificarea particularităților comportamentale și a factorilor declanșatori.
III. Analiza și interpretarea datelor
Comportamentul copilului poate fi explicat prin:
- Factori senzoriali: posibilă hipersensibilitate auditivă (acoperirea urechilor), nevoia de autoreglare prin mișcări repetitive (fluturarea mâinilor);
- Factori de dezvoltare: dificultăți în autoreglarea emoțională și comportamentală;
- Factori sociali: dificultăți de interacțiune și integrare în grup;
- Factori emoționali: reacții intense la suprastimulare și frustrare.
Comportamentele agresive pot reprezenta o formă de reacție la disconfort sau o modalitate de a gestiona interacțiunile sociale.
IV. Soluționarea cazului
Intervenția educațională a fost orientată spre sprijinirea copilului în reglarea comportamentului și facilitarea integrării în colectiv. Programul de intervenție a inclus:
- Crearea unui mediu predictibil, cu rutine clare;
- Reducerea stimulilor puternici (zgomot);
- Utilizarea unui limbaj simplu și a suportului vizual;
- Oferirea de pauze de mișcare controlată;
- Implicarea copilului în activități scurte, adaptate nivelului său;
- Intervenții ferme și blânde în cazul comportamentelor agresive;
- Încurajarea comportamentelor adecvate prin recompensare verbală;
- Dezvoltarea treptată a abilităților de interacțiune socială.
S-a colaborat cu familia, oferindu-se recomandări privind consecvența în aplicarea regulilor și necesitarea unei evaluări de specialitate (psihologică și/sau senzorială).
Activitatea cadrului didactic a urmărit:
- Asigurarea unui climat securizant;
- Sprijinirea autoreglării emoționale;
- Reducerea comportamentelor problematice;
- Stimularea interacțiunii pozitive;
- Dezvoltarea abilităților de adaptare la cerințele grupului.
Concluziile studiului de caz
În urma intervenției, copilul a început să manifeste ușoare îmbunătățiri în ceea ce privește toleranța la mediul de grup și reducerea intensității comportamentelor problematice.
Rezultatele arată importanța intervenției timpurii, a adaptării mediului educațional și colaborarea strânsă între grădiniță și familie.
Prin consecvență, răbdare și utilizarea unor strategii adecvate, copilul poate progresa în direcția unei mai bune integrări sociale și a unei dezvoltări echilibrate.
Concluzii
Studiul de caz prezentat demonstrează că intervenția educațională timpurie, fundamentată pe observare sistematică și pe adaptarea mediului de învățare, poate produce ameliorări semnificative în comportamentul preșcolarilor cu particularități senzoriale și de autoreglare. Strategiile aplicate — structurarea mediului, reducerea stimulilor perturbatori, utilizarea suportului vizual și a rutinelor previzibile — nu presupun resurse speciale, ci o abordare pedagogică reflectivă și consecventă, aflată la îndemâna oricărui cadru didactic din ciclul preșcolar. Valoarea adăugată pentru procesul educațional rezidă tocmai în această capacitate a educatoarei de a transforma sala de grupă într-un mediu terapeutic implicit, favorabil tuturor copiilor.
La nivel mai larg, cazul ilustrează necesitatea consolidării unui model de colaborare funcțională între grădiniță, familie și specialiști (psiholog, logoped, terapeut senzorial), model care rămâne, în multe contexte școlare românești, insuficient formalizat. Generalizarea unor astfel de practici reflexive și a instrumentelor de observare structurată în rândul cadrelor didactice din învățământul preșcolar ar putea contribui atât la depistarea timpurie a nevoilor speciale de educație, cât și la dezvoltarea instituțională a grădiniței ca mediu cu adevărat incluziv.