Elevii sunt unici și au un stil propriu de învățare, stil ce ține de factorii de personalitate. Stilul de învățare sau preferințele individuale în învățarea copilului rezultă din inteligență dominantă: elevii vizuali preferă să folosească imagini; elevilor auditivi le place să asculte explicații și citesc cu voce tare; elevii kinestezici au nevoie de activitate fizică pentru a-i ajuta să învețe; elevii interumani sunt sociabili și dornic să folosească limbajul pentru comunicare; elevii cu inteligenta intrapersonală sunt liniștiți și reflectivi și învață ascultând și observând. Beneficiem de o întreagă paletă de strategii ce ajută actul predării în cazul elevilor cu nevoi educaționale speciale. Menirea profesorului este de a facilita accesul fiecărui elev la o multitudine de activități, oportunități, ce sunt atent gândite, oferind astfel servicii pentru toate stilurile de învățare.
Însă, atunci când vorbim de a preda unui elev cu CES, nu este suficient să cunoaștem doar stilul de învățare. Acest lucru nu ne dovedește că vom avea succes la clasă (Suport de curs pentru formarea continuă a cadrelor didactice în domeniul educației incluzive centrate pe copil, 2016, p.16). Profesorul va avea în minte dificultățile de învățare ca: posibilitatea de a se concentra o scurtă perioadă de timp, ritmul lent de învățare, demotivarea elevului dar și abilitățile elevului. Îl poți ajuta lăsând timp elevului să practice un anumit limbaj, pe care să îl structureze și să îl repete ori de câte ori are nevoie, având răbdare, neîntrerupând elevul ci oferindu-i încurajări, laude, construind încredere.
În loc să corecteze copil, profesorul trebuie să „modeleze” forma corectă.
Este o sarcină complexă și cronofagă să identifici eficacitatea diverselor abordări și strategii utilizate astfel încât să poți răspunde unui număr cât mai mare de elevi cu CES, deoarece domeniul este vast, acoperind o serie de nevoi educaționale în toate fazele educației. Strategiile din domeniul educatei elevilor cu CES țin și de anumiți factori, ca:
► Aplicarea metodologiei didactice adecvate;
► Utilizarea materialului didactic adecvat;
► Timp suplimentar pentru munca individuală cu elevul;
► Dobândirea de cunoștințe specifice, abilități și experiență în tratarea diferențiată a elevilor.
► Adaptarea curriculumului
► Elaborarea unui plan individual de învățare pentru fiecare copil cu CES.
Profesorii ar trebui să încerce să aplice strategii care vor ajuta la îndeplinirea nevoile copiilor cu CES și la reducerea dificultățile de învățare, comportamentale, probleme sociale sau emoționale. Cea mai mare provocare și dificultate este demotivarea elevilor ce au probleme comportamentale. Cercetările arată că sunt eficiente practici care pot fi utilizate cu scopul integrării elevilor cu CES. De asemenea, pot fi privite ca practici didactice eficiente în orele incluzive. Acestea implică:
1) Predarea prin cooperare: presupune colaborarea profesorului cu colegi, precum profesorul de la clasă, directorul școlii, profesor itinerant, terapeuti și cu părinții, toți aparținând unei echipa responsabilă de dezvoltarea copilului. Aceștia colaborează la rezolvarea unor probleme particulare legate de dezvoltarea copilului. În unele țări (cum ar fi Finlanda) există un asistent didactic care ajută copiii cu CES și sprijină profesorii în clasă.
2) Învățarea prin cooperare: toți elevii sunt beneficiarii unui sistem de cooperare în învățare, lucru în echipă și îndrumare de la egal la egal, atât cognitiv, cât și afectiv (social și emoțional). Interdependența pozitivă în învățarea cooperativă permite fiecărui grup membru să contribuie cu propria forță la rezultatul final a activității de învățare. (A., Nicu, E.-R., Conţiu, 2010, p. 42). Copilul cu CES poate învăța de la colegii lor și poate lua performanța lor ca model.
3) Gruparea eterogenă: este foarte eficientă la clasele cu mare diversitate a abilităților copiilor și sprijină cooperarea, învățarea. Copiii cu CES se dezvoltă cognitiv și sociala, în timp ceilalți membri ai grupului învață să accepte și să respecte copilul cu CES.
4) Plan educațional individual (PED): este un plan pedagogic și plan de dezvoltare întocmit pentru fiecare copil cu CES de către profesor. Adaptarea curriculumului se realizează în conformitate cu cea a copilului. Noi obiective de învățare sunt identificate pe baza performanței copilului la ore. Aceste obiective nu ar trebui să fie prea dificile pentru a descuraja copilul, dar nici nu ar trebui să fie prea ușore, deoarece copilul trebuie provocat să învețe noi abilități. Planul cuprinde toate informațiile necesare pentru a urmări progresul copilului și este conceput în cooperare cu alți membri responsabili cu includerea copilului. Participarea activă a părinților joacă un rol important în susținerea dezvoltării elevului.