Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.
Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea metodelor, particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuşi un creator în materie articulare a strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.
Metoda reprezintă o cale pe acțiune comună profesor-elev în scopul realizării instrucției și educației. In procesul de instruire, metodele apelează la tehnici de instruire specifice.
Exemple de metode: expunerea, conversația, studiul de caz, problematizarea, învățarea bazată pe proiecte (Cerghit 1997, 2006): metode de comunicare: orale: -expozitive (descrierea, explicaţia, prelegerea, instructajul); conversative (conversaţia, discuţia, problematizarea) scrise (lectura, lucrul cu manualul, cartea); oral vizuale (instruirea cu ajutorul filmelor, prin radio, TV, tehnicile video); interioară (reflecţia personală); metode de explorare: directe(observaţia, lucrările experimentale, studiul de caz); indirecte (demonstraţia, modelarea); metode de acţiune: reală (exerciţiul, lucrările practice, aplicaţiile tehnice, elaborarea de proiecte, activităţi creative); simulată (jocurile de simulare-asumarea de roluri, învăţarea pe simulatoare); metode de raţionalizare: metode algoritmice, instruirea programată; instruire asistată de calculator.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
Brainstorming
Se mai numește metoda ,,asaltului de idei”, ,,fluxul enunțărilor de idei”. Este o metodă prin care se identifică soluția adecvată în rezolvarea unei probleme prin mobilizarea ideilor tuturor participanților la discuţie.
Scopul metodei
- Stimularea potențialului creativ, stimularea gândirii divergente la nivel de grup de elevi, identificarea de idei originale;
- Identificarea unui număr cât mai mare de soluții pentru rezolvarea problemei prin mobilizarea ideilor tuturor participaților;
- Stimularea participării active, conștiente a elevilor, asociațiilor de idei;
- Stimulează colaborarea în cadrul grupului de elevi.
Experimentul
Provocarea intenționată a unor procese și fenomene în scopul studierii mecanismelor acestora. Caracteristici:
- metodă activ-participativă de predare învățare;
- metodă de dobândire de cunoștințe și de formare de priceperi şi deprinderi de muncă intelectuală și practică;
- poate concentra mai multe metode didactice (observarea dirijată, studiul de caz, problematizarea, învățarea prin descoperire).
Scopul metodei:
- antrenarea elevilor și participarea activă a elevilor în procesul instructiv-educativ;
- solicită și activizează procesul intuitiv;
- asigură descoperirea, aprofundarea și verificarea cunoștințelor de către elevi.
Metoda piramidei (metoda bulgărelui de zăpadă)
Are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date. Această metodă are mai multe faze:
- faza introductivă – învăţătorul enunţă problema,
- faza lucrului individual – fiecare elev lucrează individual timp de 5 minute la soluţionarea problemei,
- faza lucrului în perechi – elevii se consultă cu colegul de bancă, sunt notate toate soluţiile apărute,
- faza reuniunii în grupuri mai mari – elevii de consultă asupra soluţiilor în grupuri alcătuite dintr-un număr egal de perechi,
- faza raportării soluţiilor în colectiv
- faza decizională.
Ca şi celelalte metode care se bazează pe lucrul în perechi şi în colectiv, metoda piramidei are avantajele stimulării învăţării prin cooperare, al sporirii încrederii în forţele proprii prin testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri mici şi apoi în colectiv. Dezavantajele sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care şi cât de însemnată a fost contribuţia fiecărui participant.
Bibliografie:
1. Crenguţa – Lăcrămioara Oprea ( 2008) – “ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP, Bucureşti
2. Ioan Cerghit ( 2005)- “ Metode de învăţământ”, EDP, Bucureşti.
3. Ion- Ovidiu Pânişoară ( 2006) – “ Comunicarea eficientă”, ediţia a III-a, Editura Polirom, Iaşi
4. Rodica Leonte, Mihai Stanciu ( 2004) – “ Strategii activ-participative de predare-învăţare în ciclul primar”, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău
5. Silvia Breben , Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga ( s.a.) – “ Metode interactive de grup”. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova
6. Venera Mihaela Cojocariu ( 2004) – “ Teoria şi metodologia instruirii”, EDP, Bucureşti.