Creativitatea reprezintă un fenomen deosebit de complex, o însuşire specifică omului prin care se obţin produse noi şi valoroase pentru societate sau se rezolvă o problemă într-o manieră inedită. Creativitatea este expresia organizării şi a interacţiunii dintre factorii cognitivi şi noncognitivi ai psihicului. Dintre factorii cognitivi cu rol semnificativ în dezvoltarea creativităţii se remarcă: inteligenţa, gândirea, imaginaţia, memoria. Capacităţile intelectuale sunt condiţii necesare, dar nu şi suficiente, pentru actul creator. În declanşarea, susţinerea şi finalizarea actului creator sunt implicaţi şi factori noncognitivi: motivaţionali, atitudinali, emoţionali, volitivi.
Cultivarea creativităţii la preşcolari se poate realiza prin multiple căi şi prin mijloace variate. Pentru a dezvolta creativitatea copiilor, educatoarea trebuie ca în toate ocaziile să dea ea însăşi dovadă de disponibilităţi creative şi determinism. În acest sens, ea trebuie să creeze un mediu ambiental plăcut copiilor, în care să se simtă bine, să lucreze cu plăcere, în care spiritul lor creator să se poată manifesta.
Literatura de specialitate argumentează, în mod stiinţific, factorii dezvoltării creativităţii la nivelul învăţământului preşcolar reflectaţi în derularea activităţilor educative, fără a se clasifica ierarhic aportul unei categorii de activităţi în defavoarea alteia. În acest context activităţile cu caracter practic contribuie în mod sistematic la dezvoltarea creativităţii copiilor alături de celelalte tipuri de activităţi, copiii conştientizând „diferenţa dintre joc şi muncă, dintre activitatea ludică, fără finalitate explicită, şi activitatea practică, al cărei produs are utilitate”. (Glava, A.,& C.,2002, p. 67)
În cadrul activităţilor practice, copilul poate să se exprime liber, să dea frâu liber imaginaţiei, fanteziei, de aceea trebuie să le acordăm interesul cuvenit. Cu cât materialele sunt mai atractive, tehnicile mai diversificate, cu atât copilul lucrează mai cu plăcere, îşi satisface setea de cunoaştere, iar rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor. Lucrările copilului îl oglindesc pe el, putem afla lucruri importante despre el „citind” lucrările lui.
Pentru a releva rolul activităților practice în stimularea creativității preșcolarilor am desfășurat la grupa mare o cercetare pedagogică. În cercearea pedagogică propusă am avut în vedere stimularea creativității preșcolarilor prin folosirea sistematică a tehnicilor de lucru specifice activităţilor practice, selectate special.
Cercetarea este de tip combinat: teoretic-fundamentală şi practic-aplicativă, pornind de la încadrarea temei într-un spaţiu teoretic şi ajungând la reliefarea implicaţiilor practice menite să îmbunătăţească, să optimizeze activitatea de învăţare (stimularea creativităţii copiilor prin introducerea unor metode şi tehnici diverse).
Cercetarea se desfăşoară după metoda experimentului psihopedagogic. Astfel, prin introducerea în activitatea copiilor a unor strategii moderne (tehnici şi materiale divesificate) se declanşează acţiuni educaţionale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate şi prelucrate în vederea demonstrării valorii pe care o au (stimularea creativităţii copiilor). Pentru a stabili nivelul creativităţii(în combinarea materialelor, tehnicilor de lucu) copiilor, se aplică un test iniţial în cadrul căruia se stabilesc o serie de descriptori de performanţă. În cercetare sunt cuprinşi un număr de 20 de copii, 10 fete şi 10 băieţi, cu vârsta între cini-șase ani, preşcolari ai grupei mari, de la Grădiniţa cu Program Normal Viişoara.
Experimentul se desfăşoară după tehnica eşantionului/ grupului unic, urmărind rezultatele obţinute de acelaşi eşantion, căruia i se aplică variabila independentă (combinarea diverselor materiale, a tehnicilor de lucru), urmărindu-se şi cuantificându-se efectul acesteia în etape diferite.
În momentul iniţierii experimentului (pretest), pentru a stabili nivelul creativităţii copiilor, se aplică un test iniţial în cadrul căruia se stabilesc o serie de descriptori de performanţă. Acesta constă în solicitarea copiilor de a realiza o lucrare cu tema: Scenă de poveste: „Ursul păcălit de vulpe”, combinând materialele şi tehnicile de lucru în funcţie de imaginaţia fiecăruia.
În raport cu evaluarea testului iniţial, se proiectează strategii experimentale. În cazul de faţă, se propune parcurgerea unei perioade de experimentări tehnice prin care copiii sunt solicitaţi să abordeze şi să experimenteze tehnici de lucru variate şi complexe pe un subiect unic (Floarea) impus de educatoare. Această fază a experimentului propune zece momente distincte prezentate şi sintetizate prin FIŞELE DE LUCRU, care evidenţiază sintetic demersul pedagogic.
Ultima etapă a experimentului propune aplicarea posttestului care urmează să confirme sau să infirme ipoteza cercetării. Posttestul reia subiectul şi cerinţele, dar şi criteriile de evaluare ale pretestului (descriptorii de performanță).
Pe parcursul derulării experimentului pedagogic s-a propus utilizarea sistematică a diferitelor materiale şi tehnici de lucru care să influenţeze dezvoltarea creativităţii copiilor preşcolari atât în cadrul activităţilor practice cât şi în cadrul celorlalte categorii de activităţi. Un rol important a fost acordat amenajării spaţiului grupei şi a asigurării accesibilităţii copiilor la materialele de lucru. Cunoştinţele dobândite în cadrul celorlalte categorii de activităţi au fost valorificate prin realizarea diferitelor teme şi motive artistice.
În etapa postexperimentală, ca urmare a aplicării fişelor de lucru din etapa experimentală (intervenţia), s-a constatat o creştere a disponibilităţilor creative ale copiilor reflectate în utilizarea şi combinarea diferitelor materiale şi tehnici de lucru pentru obţinerea unor lucrări estetice, originale, dar şi în rapiditatea selectării materialelor şi găsirea soluţiilor tehnice.
Exemplu: Dacă în etapa preexperimentală, copilul foloseşte doar două tehnici de lucru în redarea scenei de poveste (tehnica tăierii şi decupării hârtiei-benzi de hârtie, tehnica mototolirii), în etapa postexperimentală combină în mod creativ cinci tehnici (tehnica mozaic, colaj- materiale textile, tehnica tăierii şi decupării hârtiei- benzi de hârtie, tehnica plierii hârtiei, tehnica metaloplastiei).
Un salt calitativ a fost remarcat de calitatea lucrărilor, timpul de lucru necesar realizării lor precum şi de modul în care copiii au colaborat, fără a se lăsa influenţaţi unul de celălalt. Pe parcursul derulării experimentului s-a constatat o îmbunătăţire a participării afective a copiilor pentru a desfăşura acest gen de activităţi.
Experimentul a confirmat ipoteza cercetării, utilizarea sistematică a unor tehnici de lucru specifice activităţilor practice contribuie la stimularea creativităţii copiilor, rezultatele fiind spectaculoase atât prin lucrări, cât mai ales prin modul de manifestare al copiilor, prin atitudinea lor faţă de materiale şi tehnicile de lucru aplicate.
Lucrarea de faţă subliniază rolul educatoarei în organizarea şi desfăşurarea activităţilor instructiv-educative, având sarcina să urmărească progresul sau regresul în procesul instructiv-educativ, prin evaluarea permanentă a deprinderilor copiilor, să asigure un climat ludic în grupă, care să stimuleze socializarea copiilor atât cu ceilalţi copii cât şi cu adulţii implicaţi în sistemul educaţional.
Ineditul cercetării constă în realizarea unei cărţi: „CĂRTICICA CU POVEŞTI” – **URSUL PĂCĂLIT DE VULPE**, în paginile căreia se regăsesc lucrările realizate de către copii pe parcursul derulării experimentului. Cartea constituie un suport ilustrativ deosebit pentru povestea „Ursul păcălit de vulpe”, de Ion Creangă.
Bucuria citită pe chipul copilului care a realizat o lucrare frumoasă, care s-a identificat cu personaje din poveste, care a creat o scenă executată de el însuşi, oferă încrederea şi siguranţa că efortul depus nu a fost în zadar. Pe lângă câştigul măsurabil, evaluabil, educatoarea trăieşte bucuria câştigului obţinut în relaţia cu copiii şi în evidenta motivare a acestora pentru disciplină şi exprimarea artistică.
Bibliografie
Glava, A.,& C., 2002, Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
Bocoş, M., 2003, Cercetare pedagogică, Ed.Casa cărţii de stiinţă, Cluj-Napoa.
Strenberg, R. , 2005 , Manual de creativitate, Ed. Polirom, Iaşi.