În momentul de față, există preocupări multiple pentru a aplica la clasă metode didactice diverse astfel încât să se faciliteze învățarea într-un mod cât mai plăcut și atractiv pentru elevi. Foarte importantă o constituie selecția strategiilor didactice în funcție de nevoile reale ale elevilor astfel încât prin demersul didactic să reușim pas cu pas formarea competențelor. Este foarte clar că avem posibilitatea de a atinge succesul alegând și experimentând strategii adecvate în procesul instructiv-educativ.
Pe lângă importanța cunoscută a aspectelor mai sus menționate, aș dori să scot în evidență o altă dimensiune de care trebuie să ținem cont în actul educațional, și-anume latura emoțională, starea de bine a elevului, de multe ori ignorată sau lăsată în plan secund. Este oare posibil să desfășurăm cu succes o lecție dacă un colectiv de elevi nu este în echilibru emoțional? Pentru a da un răspuns ferm la această întrebare o să punctez câteva lucruri constatate de mine și de alți colegi interesați de această temă. De exemplu, dacă la începutul orei elevii reclamă nemulțumiri datorate unor cauze multiple, misiunea de a deschide scenariul didactic devine dificilă, elevii manifestându-se mai degrabă apatic, având ulterior în cadrul lecției un randament foarte scăzut. Ar fi indicat ca la începutul orelor să facem o scurtă diagnoză referitoare la „starea de bine” din clasă pentru a ne asigura că am reușit să creăm un climat afectiv propice învățării, un mediu deschis pentru toți elevii, un spațiu incluziv și tolerant care să motiveze elevii să fie proactivi, să acționeze în sinergie așa cum se recomandă în proiectul „Școala încrederii” implementat cu succes în Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Târgoviște. Trebuie să conștientizăm elevii că există o strânsă legătură între „starea de bine” și performanța școlară.
În primul rând, atitudinea elevului este determinată de echilibrul emoțional, iar fără automotivare, colaborare și implicare nu se ating obiectivele. O problemă specială o întâlnim la copiii care nu se exteriorizează, ei suferă, nu spun ceea ce simt și de multe ori nimeni nu le acordă sprijinul de care ei ar avea mare nevoie.
În al doilea rând, se ridică problema legată de investigația stării de bine la nivelul unității de învățământ și în mod special la nivel individual, cum reușim să descoperim lucruri pe care uneori nu le observăm dar ele există în mintea și sufletele copiilor. Se asigură consilierea într-un mod eficient pentru toți elevii, în mod permanent, are cineva răbdarea și își alocă timpul necesar pentru a asculta cu atenție frământările elevilor, astfel încât aceștia să depășească momentele critice mai ușor?
În opinia mea, sunt întrebări care ar trebui să ni le adresăm la fiecare oră, în ideea de a reuși să deschidem mintea elevului către studiu și cunoaștere personală. Pentru aceasta trebuie să nu omitem din lecții momente care îi ajută pe elevi în dezvoltarea personală, să le oferim permanent un feeadback pozitiv-constructiv, să le monitorizăm nu doar rezultatele dar și starea de bine.
Sintetizând informațiile din webinarele, materialele lecturate și experiențele la clasă din Proiectul „Școala încrederii”, mi-am întărit ideea că este prioritar să încerc ca la fiecare oră să provoc transformări în rândul elevilor. Starea de bine apare evident când profilul elevului este descris de cele șapte deprinderi eficace: este proactiv, începe cu gândul la final, pune prioritățile pe primul loc, gândește câștig-câștig, caută să înțeleagă apoi să se facă înțeles, acționează în sinergie și ascute fierăstrăul. Pentru a reuși, în timpul lecțiilor trebuie să inserăm videoclipuri sau alte momente motivaționale, sa le reamintim permanent elevilor ca trebuie să iasă victorioși și că nu trebuie să abandoneze niciodată ideea de schimbare, de reînnoire permanentă care să le creeze bucurii, satisfacții și echilibrul necesar pentru obținerea performanței.
Bibliografie
• Materiale oferite în cadrul Proiectului ,,Școala încrederii”, wellbeing-institute.learnworlds.com/courses