Specificul și importanța comunicării nonverbale în derularea unei activități de învățare

Comunicarea umană este „esenţa legăturilor interumane exprimată în capacitatea de a descifra permanent sensul contactelor sociale realizate cu ajutorul simbolurilor şi al semnificaţiilor generale, în vederea obţinerii stabilităţii ori a unor modificări de comportament individual sau la nivel de grup” (Muste, D.).
În cadrul procesului instructiv-educativ, comunicarea verbală şi cea nonverbală se întrepătrund și reduc limita convenţională care separă arbitrar cele două universuri: „catedră” și „bancă”.

Comunicarea didactică converge către un întreg structurat, complex şi convergent: ,,se efectuează în sisteme şi limbaje complexe care trec uşor de la limbaje verbale la cele neverbale, de la gest la simbolul matematic sau al culorilor, de la sunete la tonuri, de la ritmuri la tăcere” (Muste, D.). Limbajele verbale (scrise/ orale) se completează de informație ,,codificată și transmisă printr-un sistem de semne”, precum: mimica, gestica, postura, atitudinea, vestimentația, proxemica (atingerea, temporalitatea, kinestezia, aparența fizică, artifactul și comunicarea cu timpul).

Pe de-o parte, proiectarea activității didactice „Ursulețul Pooh și comunicarea nonverbală”, propune educabililor, nivelul II (educație timpurie), prin intermediul jocului didactic, recunoașterea și exprimarea unor emoții diferite, precum și mimarea expresiilor emoționale, însotiță de verbalizare, și are drept scop formarea capacității copiilor de a recepta diferite tipuri de limbaj, iar ca obiective operaționale: exersarea comunicării nonverbale și diferite tipuri de limbaj, precum și, observarea diferenței între comunicarea verbală și nonverbală.

Pe de altă parte, în acord cu strategiile didactice: metodele și procedeele (conversația euristică, problematizarea, explicația și aprecierea verbală), mijloacele didactice (jetoane cu Ursulețul Pooh îmbrăcat în tricou roșu, roz, portocaliu, galben, verde, bleu, bleumarin și negru, precum și stimulente-bomboane) și formele de organizare  (frontală, pe perechi, individuală), procesul de predare-învățare-evaluare urmărește să evidențieze și să concluzioneze specificul și importanța comunicării nonverbale în rândul educatorilor și al  educabililor.

Astfel, activitatea didactică ,,Ursulețul Pooh și comunicarea nonverbală”(în partea de desfășurare a activității și a reflecției) evidențiază că, fie eşti emiţător, fie eşti receptor, fie educator, fie educabil, fiecare poziţie a corpului  susţine sau  neagă un mesaj verbal. Dacă în comunicarea verbală ne putem ,,ascunde după cuvinte”, comunicarea nonverbală (mimica, gestica, vestimentația etc.) ne poate trăda, cu certitudine.
Mimica este cea mai frecventă formă de comunicare nonverbală. Privirea deschisă sau evitantă,  zâmbetul sau ,,umbrele” de  pe fața educatorului, respectiv a educabililor, atunci când comunică,  subliniază atenția acordată de către vorbitor interlocutorilor săi. Pupilele dilatate evidențiază vederea a ceva plăcut, pupile contracte involuntar–vederea a ceva neplăcut,  sprâncenele ridicate-interes, fruntea încordată-nemulțumire, zâmbetul-încurajare, zâmbetul ironic-descurajare, privire cu coada ochiului- încordare, întoarcerea privirii spre fereastră-lipsă de interes/ plictiseală, balansarea capului în jos-participare activă, înțelegere aceea ce se comunică etc.

Gestica (formă de comunicare nonverbală), imperios necesară atunci când se dorește accentuarea unei idei, respectiv a unei stări de spirit, evidențiază: acceptare/ interes – ascultătul ,,cu ochii”, ascultatul cu un deget la tâmplă, ascultatul cu capul în mâini, ascultatul ,,cu mâini”(degetul mare ridicat în sus/ ridicarea mâinii/ palmele la vedere), ascultatul ,,cu fața” (zâmbet), ascultatul cu ,,mintea; dezaprobare/respingere- mâini strânse, pumn strâns, mișcarea capului într-o parte sau alta, joc al arătătorului în dreapta sau stânga etc.; indiferență/plictiseală- sprijinirea bărbiei în pumn trosnitul degetelor, joaca cu degetele, bătutul din picior, aranjarea ritmică a părului etc.

Postura, poziția corpului, accentuează starea psihică a vorbitorului, și reflectă: încrederea în propria persoană- poziție relaxantă; neîncredere/ nesiguranță /teamă-statul numai pe un colț de scaun, statul ghemuit, mâinile strânse la piept, picioarele încrucișate etc.

Atitudinea evidențiază gradul de asumare a unei situații/ stări de spirit. Astfel că, atitudinea unui educator îndrumând educabilii de la catedră, stând pe scaun, este privită ca fiind distantă și oficială. Atitudinea unui educator care circulă printre bănci/ stă între copii (pe un scaun așezat într-un semicerc), în timp ce comunică cu elevii, este recepţionată ca apropiată și activă. Atitudinea educabililor, în cadrul unei activități didactice, exprimă, la rândul său, relaxare, seriozitate, respingere, deschidere, ezitare etc.

Vestimentația poate reliefa starea de spirit și personalitatea fiecăruia, fie în calitate de educator, fie în calitate de educabil. În acest sens, prima parte  a activității didactice  ,,Ursulețul Pooh și comunicarea nonverbală”(captarea atenției) pune, în mod evident, accentul pe  semnificația culorilor, pe modul în care acestea influențază comunicarea, exprimă starea de spirit a  unei ființe și definește personalitatea acesteia. Cu ajutorul scrisorii primite de la Ursulețul Pooh), educabilii învață că, culorile calde favorizează comunicarea, în timp ce, cele reci o inhibă, că, culoarea vestimentaţiei comunică o serie de lucruri, precum: roșu- sunt plin de sentimente; roz- îmi place să iubesc, să fiu iubită, să am grijă de alţii; portocaliu-sunt organizat şi hotărât; galben-doresc să discutăm; verde-îmi place schimbarea; bleu- sunt inventiv; bleumarin- îmi place să dau ordine; negru- știu foarte bine ce am de făcut.

În privința sarcinii de lucru primite de copii (în partea de  desfășurare a activității ,,Ursulețul Pooh și comunicarea nonverbală”) – recitarea unui text scurt în diferite moduri, cu diferite intonaţii, în funcţie de o anumită stare de spirit -, proxemica, modul în care comunicăm cu și în spațiu, valorifică kinezia (mișcările capului, expresia feteței, mișcarea ochilor, gesturile etc.) și aspectele nonverbale ale vorbirii, precum:  ritmul, intensitatea, fluența, pauzele, respirația etc. Se evidențiază așadar, starea de nervozitate/ furie prin respirație rapidă și intensitatea vocii, starea de relaxare/ confort prin respirație ușoară și pauze în recitare, starea de supărare/ tristețe prin inspirație prelungă etc.

În concluzie, aceste forme de comunicare nonverbală constituie în procesul instructiv-educativ condiții adiționale pentru o comunicare eficientă în direcția exersării în rândul educabililor a  comunicării nonverbale și a diferitelor tipuri de limbaj, precum și, a observării diferenței dintre comunicarea verbală și nonverbală.

Anexă: ***Ursulețul Pooh și comunicarea nonverbală***
Nivel: II (Grupa mare)
Domeniul: Limbă și comunicare
Tema activității:  Ursulețul Pooh și comunicarea nonverbală
Mijloc de realizare: Joc didactic
Scopul activității: Formarea capacității copiilor de a recepta diferite tipuri de limbaj
Obiective operaționale:
• să exerseze comunicarea noverbală și diferite stări emoționale
• să observe diferența între comunicarea verbală și nonverbală
Strategii didactice:
• Metode și procedee: conversația euristică, problematizarea, explicația, aprecierea verbală
• Mijloace didactice: jetoane cu Ursulețul Pooh (îmbrăcat în tricou roșu, roz, portocaliu, galben, verde, bleu, bleumarin, negru), stimulente-bomboane
• Forme de organizare: frontală, pe perechi, individuală
Durata: 15-20 de minute
Scenariul diactic
Evocare (Captarea atenției) -Educatoarea le  prezintă copiilor o scrisoare de la Ursulețul Pooh:
Dragii mei prieteni,
Am aflat cu bucurie că în această grădiniță sunt copii isteți, care știu multe lucruri interesante despre comunicare.
Mâine, împreună cu noul meu educator (d-nul Bufniță de la grădinița noastră, din lumea poveștilor, ne vom juca de-a comunicarea nonverbală.
Eu, însă, nu știu prea bine cu ce să mă îmbrac! De aceea, vă rog pe voi să-mi alegeți o culoare a vestimentației,  culoarea  voastră preferată,  să fiu  apreciat  de
D-nul profesor Bufniță.

Vă mulțumesc și vă îmbrățișez cu drag!
Ursulețul Pooh

-Elevii aleg o culoare (culoarea preferată) pentru îmbrăcămintea ursulețului Pooh.
-Educatoarea le prezintă copiilor modul în care culorile influenţează comunicarea:
• că evidențiază atitudinea omului faţă de viaţă şi faţă de cei din jur,
• că fiecare culoare definește personalitatea omului.
-Educatoarea le spune copiilor că fiecare trebuie să-și cunoască culoarea care îl caracterizează, culorile calde favorizând comunicarea, cele reci frânând-o.
-Educatoarea le prezintă copiilor ce comunică o culoare într-o vestimentație:
– roșu- sunt plin de sentimente;
– roz- îmi place să iubesc, să fiu iubită, să am grijă de alţii;
– portocaliu-sunt organizat şi hotărât;
– galben-doresc să discutăm;
– verde-îmi place schimbarea;
– bleu- sunt inventiv;
– bleumarin- îmi place să dau ordine;
– negru- știu foarte bine ce am de făcut.

Realizarea sensului (Desfășurarea activității)
-Educatoarea le spune copiilor că se vor juca un joc numit ,,Recită în mai multe feluri” care să-i ajute să înțeleagă ce este și care este importanța comunicării nonverbale.
-Educatoarea cere copiilor să recite ,,Ursul doarme, ursul doarme, și-a uitat demult de foame. Ursule hop, ursule hop, ieşi afară din bârlog! în diferite moduri, cu diferite intonaţii în funcţie de starea pe care o au de interpretat.
Copiii, împărțiți pe perechi, își aleg un reprezentant care  trebuie să spună această frază având diverse stări de spirit: nervos, speriat, bucuros, fericit, trist, supărat, nerăbdător, plâns, nedumerit, bâlbâit, visător, glumeţ, somnoros.
-În urma activității, educatoarea poartă cu copiii o discuție despre comunicarea nonverbala și despre modul în care acesta este importantă în comunicare.

Reflecție
-În urma activității, educatoarea poartă cu copiii o discuție despre comunicarea nonverbala și despre modul în care acesta este importantă în comunicare.
• Cum vi s-a părut acest joc?
• Ce ați observat la schimbarea intonației?
• În ce măsură credeți că stările noastre influențează modul în care comunicăm verbal?
• În ce măsură credeți că ar conta în comunicare, comunicare nonverbală?
-La sfârșitul activității fiecare copil primește drept răsplătă, din partea Ursulețului Pooh o bomboană.

Bibliografie:
• comunicarea-non-verbalapopescu-colibasi.go.ro
• Elemente esentiale in comunicarea nonverbalaportalmanagement.ro
• portal.portalid.ubbcluj.ro/pippd_ro/Shared%20Documents/PLR3303%20-%20Pedagogia%20comunic%C4%83rii/PLR3303%20-%20curs%20Pedagogia%20comunicarii.doc.pdf
• clasamea.eu/emotii-de-baza-jocuri-didactice/?fbclid=IwAR1IGaPCuS8plGoUTDsP_JPECC4-3EE2DhZHsfbxlvqdmrAaMa6q1el-R6I

 

prof. Ioana-Raluca Petran

Liceul Teoretic Pavel Dan, Câmpia Turzii (Cluj) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ioana.petran

Articole asemănătoare