Deseori am auzit în ultimul timp educatoare care renunță la serbările ce se organizează în grădiniță cu diferite ocazii (sărbătoarea toamnei, sărbătorile de iarnă, ziua mamei, sfârșitul anului școlar etc). Explicația este una simplă: multă muncă, stres, copiii nu doresc să participe activ, nu-și învață rolurile, se plictisesc repede. Nici părinții nu se implică, nu-și încurajează copiii. Toate acestea sunt adevărate, dar situația poate fi alta dacă educatoarea reușește să le explice părinților importanța unei serbări în formarea copilului și dacă educatoarea reușește să-i pregătească pe copii în timpul activităților la grupă pentru a deveni „actori” la un moment dat.
Pentru a reuși în acest demers, în primul rând educatoarea trebuie să fie bine pregătită profesional, pentru că organizarea unei serbări presupune activități ingenioase în fiecare zi, menite să valorizeze copiii, presupune proiectarea unui scenariu potrivit pentru serbare, cu respectarea principiilor didactice și a cerințelor pedagogice necesare pentru formarea și dezvoltarea personalității copilului sub toate aspectele.
Jocul stă la baza tuturor activităților pe care le desfășoară copilul. Este modalitatea prin care copilul „face cunoștință” cu lumea reală, se adaptează și se integrează în ea. Jocul este modalitatea prin care copilul învață să facă față problemelor pe care le întâmpină, să ia inițiativă cu curaj și să stabilească anumite strategii la un moment dat, să lucreze în grup, să comunice cu ceilalți și să devină empatic. Jocul îl ajută să se dezvolte optim. Îl poate ajuta să devină „actor” la un moment dat, într-o serbare școlară.
Într-adevăr, fără o pregătire realizată în activitatea curentă din grădiniță, un copil nu poate îndeplini un rol într-o serbare. Prin exerciții de grup în care imită anumite obiecte sau reproduc mișcările și gesturile colegilor în stil oglindă, prin jocuri în cerc ce presupun trecerea atenției de la un copil la altul, prin jocuri de rol („De-a actorul”), copiii reușesc să-și descopere curajul de a se exprima în fața colegilor, de a fi în centrul atenției. Fiecare copil trebuie să fie prețuit și valorizat; apreciat pentru comportamentul său, pentru ceea ce reușește să facă, pentru farmecul lui. Aceasta îi ajută să fie naturali în fața publicului, să capete încredere în sine, încredere ce le este necesară pe tot parcursul vieții.
Prin jocuri de improvizație, copiii învață să-și gestioneze emoțiile acum, dar și mai târziu, în situațiile ce se vor ivi în viața lor; își dezvoltă memoria, atenția distributivă, creativitatea și imaginația, gestica și mimica.
Serbarea școlară ar trebui să fie un motiv de bucurie atât pentru educatoare și copii, cât și pentru părinți. Este modalitatea prin care se poate verifica gradul de însușire a informațiilor transmise în timpul activităților didactice la grupă. Pentru aceasta, în proiectarea scenariului trebuie să se țină cont atât de conținuturi (trebuie să fie conforme experiențelor de viață ale copiilor și de nevoile lor de cunoaștere), cât și de atmosfera ce va fi creată – de bucurie și emoție. Serbarea este „locul” în care se poate asigura retenția și transferul învățăturii din sala de grupă. Cum? Cântând, dansând, recitând sau interpretând un rol. Îmbinarea armonioasă a momentelor unei serbări, decorul realizat, costumele, muzica, toate la un loc le dezvoltă copiilor valențe estetice și educative deosebite; își dezvoltă memoria și limbajul prin memorarea unor poezii sau texte din scenete, a unor cântece, își dezvoltă atenția deoarece știu că, la un moment dat urmează intervenția proprie sau cea de grup.
Pentru ca o serbare să-și atingă potențialul formativ optim educatoarea trebuie să țină cont și să respecte o serie de cerințe. Prima și poate cea mai importantă este aceea ca toți copiii să fie participanți activi, să fie implicați în serbare; să aibă un rol sau o sarcină, în funcție de capacitățile individuale, de talentul și aptitudinile lor. Astfel ei vor fi fericiți , se vor simți egali unii cu alții și vor deveni mai focusați pe sarcina primită. Nu numai copiii vor fi mulțumiți de participarea la serbare, ci și părinții care doresc să-și vadă copiii evoluând pe scenă nu doar ca simple elemente de decor. O altă cerință ce trebuie respectată este aceea că serbarea nu trebuie să fie încărcată cu prea multe numere, pentru a nu deveni plictisitoare. Trebuie să fie densă, cu numere variate în succesiunea lor pentru a evita monotonia, muzica și momentele de dans să fie deseori prezente, deoarece ele aduc bucurie și bună dispoziție tuturor.
De nenumărate ori educatoarele renunță la organizarea de serbări deoarece consideră că timpul alocat repetițiilor este prea mare și „mănâncă” din cel atribuit activităților didactice zilnice. Perfect adevărat dacă nu există o planificare a repetițiilor pentru serbare; momentele în care se repetă fragmente din serbare (memorizări, pași de dans, fragmente din scenete), se pot integra în activitățile didactice de la ALA sau ADP (când este vorba de pași de dans). Toate acestea se fac pas cu pas, fără a deveni singurul obiectiv pentru perioada de dinainte de serbare. Doar în ultima fază se fac repetiții generale, cu alocare de timp specific. Aceste repetiții ar trebui organizate pe scena pe care urmează să se desfășoare serbarea, pentru ca cei mici să se familiarizeze cu locul, cu deplasarea în timpul dansului, cu microfoanele și folosirea lor corectă etc. Repetițiile trebuie desfășurate într-o atmosferă calmă, de bună dispoziție; educatoarea trebuie să formuleze clar indicațiile și să le repete ori de câte ori este nevoie.
Așadar, serbările sunt binevenite în viața preșcolarilor și este de înțeles că renunțarea totală la organizarea lor nu este un lucru benefic pentru ei. Dar reușita acestora este foarte importantă. Dacă serbările nu au valoare educativă și nu reușesc să scoată în evidență calitățile artistice ale fiecărui copil în parte sau ale unui grup, nu și-au atins scopul. De aceea elaborarea scenariului este foarte importantă pentru educatoare; ea trebuie să culeagă materialul, să-l organizeze apoi astfel încât să devină atractiv și educativ și, în același timp, să țină cont în acest demers de „actorii” implicați, de aptitudinile și talentele lor. Copiii vor primi roluri în funcție de abilitățile și competențele lor: cei cu memorie și dicție bună vor fi prezentatori și recitatori, cei cu aptitudini muzicale vor fi soliști vocali, cei cu aptitudini coregrafice vor fi dansatori iar cei cu aptitudini artistice pentru teatru, comici și buni comunicatori vor interpreta roluri din scenete. Dacă fiecărui copil i se atribuie rolul potrivit în serbare, aceștia vor fi fericiți și-și vor dezvolta o stimă de sine pozitivă, încercând mereu să se autodepășească.
Serbarea este cu atât mai plăcută cu cât cadrul ales este unul decorat adecvat, fără ca aceasta să însemne supraîncărcare cu elemente ornamentale. Deseori este mai reușit un decor realizat cu lucrări realizate de copii sau cu copiii; în acest caz ei sunt foarte încântați că au contribuit și din acest punct de vedere la reușita spectacolului lor.
Dacă o serbare este de calitate, atunci preșcolarii implicați vor învăța să aprecieze pe viitor un spectacol artistic reușit, vor învăța să recunoască valorile muzicale și literare, să „aleagă” frumosul de urât. Putem spune că serbarea școlară este un motiv de bucurie în care se stabilește o relație de simpatie și respect între educatoare și copii dacă este proiectată riguros și conținuturile sunt alese astfel încât să dezvolte motivația copiilor.
Bibliografie
Aurelia Beruşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010