Atunci când vorbim despre calitatea învățământului, ne gândim, de obicei, la programe, manuale, examene și statistici. Dar calitatea nu se măsoară doar prin procente la bacalaureat, ci mai ales prin felul în care elevii simt că învățarea le aduce sens, autonomie și încredere. În liceele tehnologice, unde profilul practic și meseriile alese se întâlnesc cu literatura, profesorii de limba și literatura română au șansa de a reinventa ora ca un atelier de comunicare și cultură.
Potrivit Busolei Învățării 2030 (OECD, 2019), educația de calitate se sprijină pe competențe transferabile, pe formarea unor cetățeni activi și pe capacitatea elevilor de a se adapta unui viitor incert. În același timp, Busola Didactică (OECD, 2025) subliniază rolul profesorului ca „agent al schimbării curriculare”, un profesionist care nu doar aplică programe, ci le reconfigurează creativ, adaptându-le la specificul elevilor.
Pentru liceele tehnologice, această viziune înseamnă mai ales alinierea studiului limbii și literaturii române la realitatea vieții profesionale. Un roman clasic poate fi citit în paralel cu o fișă tehnică, un eseu argumentativ poate porni de la alegerea unei metode de lucru, iar analiza unui text literar se poate transforma într-un exercițiu de gândire critică aplicat și în viața cotidiană.
A fi profesor de limba și literatura română într-un liceu tehnologic înseamnă, astăzi, mai mult decât a preda texte canonice și reguli gramaticale. Înseamnă să fii mediator între elev și text, între literatură și viață, între examen și viitorul profesional. Înseamnă să găsești acele punți prin care elevii descoperă că româna nu e doar o materie pentru bacalaureat, ci o resursă pentru meseria lor, pentru identitatea lor, pentru a-și face vocea auzită.
Să ne imaginăm o clasă cu specializare mecanică. Elevii pornesc de la un text literar scurt despre responsabilitate și eroare. Apoi analizează o instrucțiune tehnică redactată deficitar și sunt provocați să o rescrie, clar și corect. Profesorul îi ghidează să observe cum alegerea cuvintelor și structura frazei pot schimba atât sensul, cât și siguranța unei operațiuni. În final, exercițiul se conectează cu cerințele de la Bac: coerență, adecvarea registrului, corectitudine gramaticală.
De asemenea, elevii pot crea un podcast în care intervievează un maistru de practică sau un antreprenor local. Dincolo de experiența tehnică, învață să elaboreze un plan de întrebări, să construiască un discurs clar, să-și editeze înregistrarea și să-și asume un produs pentru un public real. Literatura nu dispare din peisaj: o poezie despre muncă și demnitate completează proiectul, aducând reflecția asupra valorilor.
Mulți tineri din liceele tehnologice privesc examenul de bacalaureat cu teamă sau cu sentimentul că „nu e pentru ei”. Tocmai aici profesorii pot face diferența. Motivația se naște când elevii simt că învățarea are legătură cu viața lor și că pașii spre reușită sunt clari și accesibili.
Autonomia le oferă libertatea de a alege modul de prezentare a unui proiect – eseu scris, afiș vizual sau discurs.
Competența se consolidează prin feedback constant, prin rubrici clare și pași mici, dar siguri („Astăzi am scris un paragraf fără greșeli de acord”).
Relaționarea se dezvoltă prin munca în echipă, prin dezbateri și prin produse create împreună.
Într-un asemenea cadru, profesorul trebuie sa devină un designer al învățării care creează contexte autentice, aduce texte diverse (literare și nonliterare), ghidează reflecția critică și cultivă încrederea elevilor în propriile lor resurse. Este, așa cum se menționează în OECD (2025), un „agent al schimbării curriculare” – capabil să reconstruiască legătura dintre cultură și practică, dintre școală și viață.
Un învățământ de calitate în liceele tehnologice nu înseamnă să „scădem ștacheta” pentru elevi, ci să le oferim contexte de învățare în care limba și literatura devin instrumente de gândire, comunicare și afirmare personală. Atunci când orele sunt ateliere vii, când elevii văd sens și progres, când profesorii își asumă rolul de inovatori, drumul spre bacalaureat nu mai pare un maraton imposibil, ci o provocare pe care o pot înfrunta cu încredere.
Elevii de clasa a IX-a intră în liceu cu temeri, curiozități și adesea cu o motivație scăzută pentru studiul literaturii. Aici rolul profesorului este să stârnească interes, curiozitate.
Printr-un atelier generic „Textul și meseria”, elevii citesc un text clasic și apoi un regulament de atelier. Sarcina lor este să descopere cum limbajul, tonul și claritatea fac diferența între artă și instrucțiune.
De asemenea, după prima zi de practică, elevii își scriu experiența sub formă de jurnal, descoperind că literatura le dă limbaj pentru a povesti realitatea.
O altă abordare este ca fiecare elev să aducă un obiect de acasă, legat de o povestire citită, și să explice semnificația lui. Astfel, profesorul îi ajută să observe că limba este un instrument de a comunica precis și expresiv, indiferent de domeniu.
În clasa a X-a, elevii pot fi provocați să-și exprime ideile mai liber, să creeze produse și să experimenteze limbaje. Ei pot primi sarcina de a pregăti interviuri cu profesori de specialitate sau cu colegi mai mari. Se exersează redactarea întrebărilor, coerența orală, dicția. Se poate iniția și modera o dezbatere „pro și contra”, pornind de la un eseu sau o povestire, elevii având sarcina de a construi argumente despre un subiect legat de tehnologie („Ajută robotizarea?”). Pornind de la un aspect specific dintr-un text literar, elevii pot avea de redactat o scrisoare către comunitate pe o temă actuală (poluare, responsabilitate, muncă cinstită).
În clasa a XI-a, pregătirea pentru examenul de bacalaureat nu trebuie să se realizeze doar printr-un exercițiu mecanic, ci se poate împleti cu proiecte creative. Pornind de la texte din presă sau de pe internet, elevii pot primi ca sarcină de lucru să identifice erori și să le corecteze, explicând regulile.
În clasa a XII-a, studiul este dominat de emoția bacalaureatului, profesorul având rolul de antrenor și motivator. El poate da elevilor simulări scurte și prietenoase, exerciții de 15 minute pe tipuri de subiecte, urmate de feedback imediat. Elevii observă că reușita se construiește pas cu pas.
Fiecare elev își adună eseuri, rezumate, fișe de lectură și reflecții și își realizează portofoliul personal de pregătire. Profesorul îl ajută să observe progresul și să-și fixeze obiective realiste.
Un învățământ de calitate în liceele tehnologice înseamnă autonomie, competență și apartenență. Aici, dar nu numai, orele de română pot deveni ateliere vii, unde literatura și textele funcționale se completează, profesorul este mediatorul sensului, iar bacalaureatul nu mai e un zid de netrecut, ci un prag firesc spre maturitate.
Bibliografie selectivă
OECD (2019). Learning Compass 2030: Conceptual Notes. OECD Publishing, Paris.
OECD (2025). Teaching Compass: Reconceptualising Teachers as Agents of Curricular Change. Educational Policy Perspectives, no. 123. OECD Publishing, Paris.
Black, P., & Wiliam, D. (2018). Assessment for Learning: Ten Years On.
Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2020). Self-Determination Theory: Basic psychological needs in motivation, development, and wellness.
Hattie, J. (2023). Visible Learning: The Sequel. Routledge.