Școala și grădinița – parteneri ai unei educații de succes

Educația este un proces complex prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane, prin care se facilitează perpetuarea unor valori generațiilor viitoare. Fără educație, viitorul unui popor, al unei națiuni este periclitat sau cel puțin înfrânat. Cu alte cuvinte, educația nu se referă doar la nivelul individului în parte, ci va afecta dezvoltarea ulterioară a unei națiuni, prin implicațiile pozitive sau mai puțin constructive  pe care le va avea.

„Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a schimba lumea.” – Nelson Mandela

Ca să fie încununată de un real succes, s-a constatat că educația trebuie să prindă contur încă din primele momente ale vieții și să continue pe toată traiectoria formativă a unui individ. Implicarea familiei în activitatea școlară a copiilor se desfășoară pe două repere:

a) relație părinte-copil:

  • controlul frecvenței, al rezultatelor școlare, al temelor,
  • ajutor în îndeplinirea sarcinilor,
  • suport moral și material.

b) relația familie-școală:

  • contactul direct cu educatorul/ învățătorul sau profesorii clasei sub forma unor consultații de informare a părinților cu privire la documentele școlare;
  • consultarea părinților la stabilirea disciplinei opționale;
  • alcătuirea schemelor orare ale clasei și programului extrașcolar al elevilor;
  • asocierea  părinților prin Comitetul de părinți/ Asociația de părinți.

Pentru ca această colaborare „ideală“ să se realizeze trebuie să existe voința colaborării, iar factorii educaționali implicați să se considere parteneri, în adevăratul sens al cuvântului. Școlile trebuie să planifice și să implementeze programe de parteneriat educative, pentru a facilita implicarea părinților. Scopul educației este de a forma oameni cu o mentalități  libere, oameni creativi și sociabili.

Se știe, cu siguranță, că prima ”școală” a unei persoane este familia care devine implicit și prima formă de reper și autoritate, fiind cea care stabilește valorile fundamentale ale unei societăți. Experimental, s-a constatat că achizițiile însușite de un copil în primii ani de viață, în cadrul familiei sunt primordiale pentru dezvoltarea acestuia pe mai departe. Se știe că modelele parentale sau cele oferite de membrii apropiați din familie, îmbinate cu atmosfera socio-afectivă vor constitui primul tipar social/ comportamental, având o influență majoră asupra modului în care un copil va relaționa mai târziu în societate, în comunitate.

Din acest punct de vedere, al importanței rolului familiei în viața unui preșcolar, încă de la includerea unui copil în climatul unei grădinițe, strategia didactică aplicată se raportează la o colaborare cât mai fructuoasă cu părinții preșcolarilor, pentru a face o tranziție cât mai adecvată fiecărui copil  în parte.

În perioada preșcolară se realizează achiziții psiho-comportamentale fundamentale și necesare pentru dezvoltarea ulterioară a copilului, viitor școlar, viitor membru al unei sociețăti. În grădiniță se realizează parteneriate în care familia joacă un rol foarte important, fiind un partener active implicat în diverse activități. Aceste proiecte de parteneriat educative pun un mare accent pe dezvoltarea personalității copiilor, pe descoperirea unor aptitudini sau încurajarea celor deja descoperite, fiind îndreptate spre a facilita  socializarea, dar și, bineînțeles, pregătirea pentru școală- următorul mediu educațiv important al copilului.

Școala, spre deosebire de grădiniță, este un sistem educațional cu reguli mai stricte, clar definite, cu programe școlare cu anumite limite și, desigur, cu cerințe cognitive mai mari și complexe. Din acest motiv, acel parteneriat educativ inițial grădiniță-familie trebuie acum extins și continuat. Dezideratul  acestor parteneriate va fi, se înțelege, același: succesul elevului spre o dezvoltare adecvată și integrarea sa în comunitate / societate.

Parteneriatele familie-grădiniță-școală vor avea un real succes dacă sunt îndreptate doar spre binele copilului, acesta fiind de fapt beneficiarul direct care va duce mai departe valorile sociale sănătoase, atât de necesare unei societăți dornice de progres, de evoluție. Copilul/ preșcolarul/ elevul, viitor membru al societății, va reflecta toate eforturile factorilor implicați activ în formarea sa. Astfel el va deveni un exponent al implicării familiei, factorilor educativi de-a lungul formării sale ca și individ util unei societăți.

Atât comunitatea locală, familia, grădinița și școala sunt instituțiile majore, de bază prin intermediul cărora se realizează responsabilizarea socială a unui individ, dacă sunt respectate toate etapele de achiziții cognitive. Școala  și grădinița au un rol major fiind ancorate în dezvoltarea unei comunități – parte a unei societăți-, iar activitățile desfășurate prin partenerii implicați pun baza solidă a personalității elevilor. Familia joacă un rol cheie în parteneriatul grădiniță – școală – comunitate prin toate formele și acțiunile desfășurate, cum ar fi:

  • şedinţe cu părinţii;
  • discuţii între cadrele didactice şi părinţi;
  • consultaţii individuale cu părinţii;
  • implicarea părinţilor în acţiunile grădiniței / şcolii;
  • serbări tematice la care să participe și părinții;
  • acţiuni de voluntariat;
  • ziua Porților deschise;
  • vizite la locul de muncă al unuia dintre părinți;
  • pavoazarea claselor;
  • participarea părinților la diferite lecții demonstrative;
  • întâlniri informative;
  • acțiuni de voluntariat.

Copilul este implicat în viaţa socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de joc şi de învăţare dar şi prin relaţiile specifice pe care le poate stabili cu diverse instituţii şi organizaţii din comunitatea în care trăieşte. Parteneriatul grădiniţă- școală- familie are rol în dezvoltarea personalităţii copilului și în integrarea sa ulterioară ca și adult.

Bibliografie
Cucoș, C.(2009).Psihopedagogie, Ediția a III-a, Iași: Editura Polirom
Joiţa, E., 2003, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, Craiova.
Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia, 2003 – Managementul activităţilor  extracurriculare, Ed. Universităţii Oradea, Oradea.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru
***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House, București,   2009.
www.copii.psihologie.ro 
www.rasunetul.ro/relatia-scoala-familie-societate

 

prof. Luiza Nicoleta Drăgulin

Școala Gimnazială I.L. Caragiale, Brăila (Brăila) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/luiza.dragulin

Articole asemănătoare