Asigurarea egalității de șanse reprezintă un obiectiv major la nivel mondial. Deziderat garantat prin Constituție în aproape toate țările lumii, egalitatea de șanse presupune dezvoltarea personală a tuturor ființelor umane fără limite impuse, fără bariere economice, politice și sociale, precum și asigurarea unui tratament egal pentru toți cetățenii unei comunități. Egalitatea de șanse vizează și o educație care să cuprindă toți copiii „o educație pentru toți și pentru fiecare”, inclusiv pe cei CES. Este important să amintim aici că sub cupola sintagmei CES (cerințe educative speciale) intră atât copiii cu dizabilități biologice/ organice clare (intelectuale, neuro-motorii, senzoriale, multiple/ complexe), cu dificultăți de învățare (dislexie, disortografie, disgrafie, discalculie), dificultăți ce rezultă din dezavantaje socio-economice, culturale și/sau lingvistice, cât și cei supradotați (Balan et al, 2017).
Pentru specialiștii din domeniul educației, asigurarea de șanse egale la educație și formare pentru toți copiii a devenit un domeniu prioritar. În ultimii ani accentul se pune pe ideea de școala incluzivă, care are menirea de a pune la dispoziția elevilor săi toate resursele sale materiale, umane și pedagogice, de a adapta resursele educaționale la specificul oricărui copil și de a înlătura obstacolele ce stau în calea realizării egalității de șanse, pentru a asigura o dezvoltarea multilaterală a acestora, indiferent de statutul social, cultural, politic, etnic, de sex, de capacitate, etc (Vrășmaș et al, 2010).
De-a lungul timpului, s-au făcut eforturi pentru îmbunătățirea educației de tip incluziv, una din principalele direcții luate fiind instruirea cadrelor didactice în vederea cunoașterii strategiilor educaționale și a particularităților de dezvoltare a elevilor din școala incluzivă. În acest context, Tăbăcaru (2020) consideră că în formare inițială a cadrelor didactice este necesară dezvoltarea unor competențe privind organizarea și realizarea procesului educațional de tip incluziv, care să includă:
- cunoașterea, înțelegerea și explicarea teoriilor, conceptelor, principiilor care fundamentează educația incluzivă;
- aplicarea conceptelor-cheie și a principiilor educației incluzive în procesul de implementare a acesteia la nivelul unității școlare;
- aplicarea diferitor instrumente în procesele instituționale de implementare a educației incluzive.
- formularea argumentelor în asigurarea colaborării cu familia și cu societatea privind implementarea educației incluzive.
Dacă cadrul didactic este cel care oferă părinților informații și sfaturi de specialitate, familia oferă la rândul ei informații despre copil referitoare la creșterea și dezvoltarea acestuia, necesităților lui de bază, interesele și punctele forte, situația financiară și familială, fobii, neplăceri, stresuri, stimuli negativi.
Părinții joacă astfel un rol foarte important în procesul de incluziune al copiilor cu CES, având la intrarea în învățământ rolul de mediatori între elev și școală. Această relație stabilită între cei doi partenerii este una bazată pe încredere reciprocă și este foarte importantă în progresul educațional al copilului (Balan și Romanciuc, 2020; Bruja, 2020).
Anghel și Prună (2020) sunt de părere că pentru a asigura realizarea procesului de incluziune/integrare a copiilor cu CES, este necesară desfășurarea unor serii de acțiuni la nivelul relației școală-familie (și chiar comunitate) care să vizeze, printre altele și:
- conştientizarea comunității şcolare asupra necesităţii implicării în procesul de transformare a şcolii într-una incluzivă;
- implicarea părinţilor în soluționarea problemelor apărute la nivelul clasei şi sprijinirea suplimentară a părinților copiilor cu nevoi speciale;
- elaborarea unor programe de informare a comunităţii pentru educaţia de tip incluziv;
- adaptarea şcolii la cerinţele speciale ale fiecărui copil prin acțiuni de identificare a strategiilor didactice adecvate, a metodelor şi tehnicilor de lucru specifice.
Mîslițchi și Saviuc (2020), dar și Vrăjmaș (2019), recomandă la rândul lor elaborarea unei strategii clare care să vizeze:
- elaborarea unui plan de dezvoltare a instituției, în care să fie precizate concret măsurile educaţionale necesare, specificul parteneriatul cu familia și profesioniștii implicaţi.
- instruirea și pregătirea întregului personal școlar pentru a veni în întâmpinarea tuturor elevilor.
- pregătirea copiilor în vederea acceptării celorlalți și a dezvoltării empatiei și spiritului colaborativ.
- asigurarea unui climat pozitiv la nivelul instituției de învățământ.
- asigurarea unui curriculum flexibil, deschis părinţilor.
- asigurarea accesului tuturor copiilor la programul instituției.
- asigurarea participării familiilor la luare deciziilor.
- elaborarea unor planuri educaţionale particularizate copiilor care au nevoie de sprijin pe anumite componente ale dezvoltării sau în anumite perioade.
- schimb permanent de idei și experienţe între specialiștii și familiile beneficiarilor.
Având în vedere complexitatea îngrijirii și educării elevilor cu CES, este foarte important acest parteneriat între școală și familie pentru menținerea stării de bine a elevului și asigurarea unui echilibru bio-psiho-social. Dezvoltarea optimă a unui copil cu CES necesită cunoștințe de specialitate, o colaborare intensă cu specialiștii, dar și o bună colaborarea strânsă cu familia.
Bibliografie
Anghel, M.L., Prună, N.D. (2020). Bune practici ale educației speciale și incluzive. Asistența complexă a copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul educațional incluziv. Materialele conferinței științifice internaționale. Tytul_Zmist.pdf (npu.edu.ua)
Balan, A., Romanciuc, X. (2020). Rolul familiei în integrarea copiilor cu CES. Asistența complexă a copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul educațional incluziv. Materialele conferinței științifice internaționale. Tytul_Zmist.pdf (npu.edu.ua)
Balan, V., Bortă, L., Botnari, V., Bulat, G., Eftodi, A., Gînu, D., Lisnic, E., Petrov, E., Prițvan, V., Șevciuc, M., Velișco, N. (2017). Educație incluzivă Unitate de curs. Calaméo – Educatie Incluziva Final (1) (calameo.com)
Bruja, C.V. (2020). Educația incluzivă-Probleme actuale, experiențe și perspective. Asistența complexă a copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul educațional incluziv. Materialele conferinței științifice internaționale. Tytul_Zmist.pdf (npu.edu.ua)
Crăciun, D. (2020). Îngrijirea pacientului cu cerințe educaționale speciale. Abordare pluridisciplinară în Boala cronică O perspectivă interdisciplinară (coord. M. Iorga). Iași: Polirom
Mîslițchi, V.,Saviuc, E. (2020). Valorificarea practicilor incluzive în vederea optimizării incluziunii sociale a copiilor cu CES. Asistența complexă a copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul educațional incluziv. Materialele conferinței științifice internaționale. Tytul_Zmist.pdf (npu.edu.ua)
Tăbăcaru, I. (2020). Importanța formării cadrelor didactice din România în spiritul educației incluzive. Asistența complexă a copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul educațional incluziv. Materialele conferinței științifice internaționale. Tytul_Zmist.pdf (npu.edu.ua)
Vrășmaș, E., Gherguț, A., Vrășmaș, T., Murariu-Botez, C. (2010). Școala și educația pentru toți. Curs de formare. Modulul I