Se spune în popor că omul sfințește locul, dar, după părerea mea, și locul sfințește omul. De fapt, este vorba de un cumul de factori cu efecte benefice pentru toate părțile implicate. Ceea ce doresc să spun este de fapt povestea mea în școala în care activez.
Parcursul meu pedagogic a început în anul 2001, când cu mult avânt am intrat în marea familie a învățământului românesc, dar de această dată de cealaltă parte a catedrei. Atunci când ești mai tânăr nu prea conștientizezi ce se întâmplă sau care sunt obstacolele, care sunt mizele sau ce trebuie sa ai in vedere în primul rând. Ești fascinat de faptul că tu, cel care mai ieri erai in bancă și urmăreai cu sufletul la gura să vezi dacă profesorul care tocmai a intrat în clasa te va asculta sau nu, ai reușit să treci de cealaltă parte a „baricadei”, dacă se poate spune așa.
Mai târziu, când mișcarea ta satelitară în această lume începe „să se așeze”, începi sa deschizi ochii și să înțelegi că există și alte lucruri în jurul tau care contează, alte idealuri care te vor face sa strălucești sau, din contră, să devii opac. Aici este, de fapt, rolul școlii în care activezi – și aici trebuie incluse multe – de la clădirea în care îți desfășori activitatea, propriu-zis, la climatul din instituție (cultura organizațională) și la oamenii care activează alături de tine, elevii care trec prin mintea și sufletul tău și părinții care îți devin aliați de nădejde în lupta pe care în zilele noastre o ducem din ce in ce mai aprig cu inamicul invizibil, indiferența.
Despre școala în care activez acum, Școala Gimnaziala Nr. 22 din Galați, vreau sa vă destăinui câteva lucruri. Este locul unde mă simt că acasă, este locul în care simt că nu muncesc, ci că îmi aduc contribuția la creșterea unor vlăstari puternici, este locul în care prin activitățile pe care se întreprind simt că evoluezi odată cu cei mici, simt că îmi trăiesc din nou copilăria, în alt mod decât acela de ascultător (pasiv).
Dintre activitățile întreprinse aici as dori sa o amintesc pe ultima, aceea în care copii de clasa pregătitoare pe care îi am „în grijă”, dornici să fie auziți și remarcați, s-au implicat în activitatea organizată la nivel de instituție cu ocazia Zilei Lecturii, pregătind lectura unui fragment din povestea cea mai apreciata de ei, lectură care a fost făcută la stația școlii, astfel încât o școală întreagă a ascultat vocea suava și frageda a unui copilandru de 7 ani care abia începe să buchisească. Momentul a fost fenomenal, cel puțin pentru micul meu fluturaș, care zburda de fericire că a reușit să citească și toți elevii scolii l-au ascultat. A fost un moment simplu, dar un moment de neuitat pentru micuții care abia acum deschid ochii spre lumea cea mare în care trăiesc, iar gândul mă poartă la faptul că aceștia au avut noroc să învețe într-o școală care susține educația, susține valorile și le creează drum bun spre o creștere armonioasă și valoroasă tuturor elevilor ei.
Cât despre mine, aș dori să spun că este o mare oportunitate și onoare să fac parte din echipa acestei școli, o școală care, cu siguranță, va fi o scară ascendentă pentru evoluția mea că profesor în învățământul primar.