Una dintre problemele cu care se confruntă profesorii de limba şi literatura română este interesul scăzut al elevilor pentru lectură. Constatăm cu stupoare că plăcerea de a citi este din ce în ce mai greu de cultivat, iar noi suntem puşi în situaţia de a găsi căile cele mai potrivite pentru a ne motiva elevii să citească o carte nu din obligaţie, ci de plăcere.
Unii dintre elevii noştri simt în mod natural plăcerea de a citi, alţii trebuie să-şi descopere acest entuziasm, iar noi, profesorii de limba şi literatura română, suntem cei care trebuie să-i motivăm, îndrumăm, în acest demers.
În cadrul orelor de literatură română, motivarea elevilor de a lectura nu ţine doar de motivaţia intrinsecă, abilităţile profesorului de motivare jucând un rol foarte important. Plăcerea de a lectura apare în timp, iar rolul profesorului este acela de a-i încuraja pe acei elevi a căror plăcere de a citi întârzie să apară. Oricât de mică ar fi motivaţia elevului, gradul acesteia se poate modifica în funcţie de ceea ce se întâmplă în clasă.
Programele moderne includ metode active, care se îndepărtează, într-o oarecare măsură, de predarea tradiţională sau de transmiterea convenţională a informaţiilor, pentru a obţine, în schimb, din partea elevilor, o participare activă la rezolvarea problemei pusă în discuţie.
Metodele active se bazează, în special, pe examinarea problemelor în grupuri mici şi pe discuţii dirijate, iar ca formulă de educaţie centrată pe persoana – subiect, răspund unor principii:
- Profesorii, elevii şi ceilalţi parteneri educaţionali îşi împart responsabilitatea învăţării;
- Climatul în care se desfăşoară activitatea trebuie să fie unul formativ;
- Scopul activităţii este acela de a învăţa cum să învăţăm ceea ce ne interesează;
- Disciplina necesară se transformă în autodisciplină;
- Evaluarea devine autoevaluare;
- Profesorul este receptat, în primul rând, ca furnizor de resurse ale învăţării.
Alegerea metodelor activ-participative nu reprezintă un scop în sine, ci se realizează în funcţie de conţinuturile de învăţare, de obiectivele propuse, de participanţi şi de modalităţile de integrare adecvată în strategia generală.
În practica şcolară, scenariile didactice ameliorative pentru lectură prezintă avantaje, printre care:
- creează o învăţare mai profundă şi o mai bună aplicare a cunoştinţelor;
- oferă o bună memorare elevilor, care îşi dezvoltă aptitudini de gândire mai bune;
- sunt apreciate foarte bine de către elevi, căci le permit acestora să-şi formeze propria lor înţelegere a materialului şi propria lor perspectivă;
- sporesc participarea activă, constructivă a elevilor;
- dezvoltă propriile aptitudini de gândire şi de înţelegere propriu-zisă a temei, exersând în acelaşi timp şi aptitudinile care le vor fi verificate;
- conferă lecţiilor un grad de atractivitate deosebită.
În cadrul acestor scenarii sunt folosite mai multe tipuri de metode ale gândirii critice pentru receptarea, analizarea şi evaluarea operelor literare.
„Nu trebuie să fii cât un munte de mare ca să poţi judeca. Ci de-ai fi cât o neghină, ori cât un fir de colb, dacă ai în căpuşorul tău scânteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, ţi-i de ajuns: ştii ce eşti, de unde vii şi-ncotro trebuie să te îndrepţi”.
Fraza de mai sus este semnificativă pentru a evidenţia necesitatea dezvoltării gândirii critice, ca modalitate de realizare a învăţării eficiente. Dar pentru a dobândi această capacitate e nevoie de practică, deoarece „gândirea critică nu se dobândeşte spontan, ci se învaţă prin practicarea ei şi prin conştientizarea acestei practici”. Prezint mai jos o clasificare a acestor metode:
1) Metode de intercunoaştere: blazonul, petalele, acvariul, bingo, interviul în direct, învăţarea prin dramatizare, jocurile didactice de creaţie, de îndemânare, etc., jocuri de rol;
2) Metode de pregătire a discutării unui text literar – de încălzire: de conturare imaginativă a unei epoci, a unui scriitor, a unui personaj, de completare a biografiei, brainstormingul, „votaţi un citat”, discuţia tip piramidă, anticiparea, proiectul;
3) Metode de procesare a informaţiei: termenii cheie, lectura anticipativă, cvintetul, sistemul interactiv de notare pentru eficacitatea lecturii şi a gândirii, interviul în trei trepte, pălăriile gânditoare, turneul între echipe, prelegerea activizată, portofoliul, gândiţi-lucraţi în perechi, ghiduri de învăţare, grupuri de atitudine, dezbaterea academică, predarea reciprocă, investigaţia comună şi reţeaua de discuţii, metoda cadranelor, linia valorilor, jurnalistul cameleon, turul galeriei, mozaic, puzzle, horoscopul, să inventăm o povestire, harta subiectivă a lecturii, metoda cubului, unul stă, ceilalţi circulă, lasă-mă pe mine să am ultimul cuvânt, care-i părerea ta?, metoda RAFT (rol, auditoriu, formă, temă).
4) Metode de evaluare, căci, inevitabil, după 2-3 ore de analiză literară şi interpretare textuală, trebuie aplicată şi evaluarea pentru a verifica dacă discuţiile anterioare sunt fructuoase sau dacă necesită alte explicaţii: masa cu aşteptări, eseul de cinci minute, fişa ABC, scaunul autorului, jurnalul cu dublă intrare, diagrama Venn, Debriefing, metoda graffitti.
• Votaţi un citat – se propune o listă de citate din scriitori celebri sau o listă cu proverbe care să aibă legătură cu tema ce urmează a fi discutată. Fiecare elev va alege un citat care exprimă o idee cu care este de acord, un citat pe care şi l-ar alege ca motto sau care exprimă o trăsătură importantă a propriei personalităţi. Vor fi argumentate alegerile făcute.
• Portofoliul este „cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-i urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal, şi comportamental – la o anumită disciplină de-a lungul unui interval mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar). Este o metodă flexibilă care stimulează creativitatea, ingeniozitatea, perseverenţa şi originalitatea elevului şi oferă oportunităţi excelente pentru combinarea reuşită a activităţii individuale cu cea colectivă. În acest sens, elevii sunt solicitaţi să alcătuiască portofolii despre un scriitor sau despre o specie literară (de exemplu, basmul, schiţa, nuvela etc.), care să cuprindă: fişe biografice, fişe de lectură, harta povestirii, desene, rebusuri, cvintete, jurnal dublu, referinţe critice etc.
• Comunicarea non – stop – procedura acestei tehnici presupune selectarea în prealabil, de către profesor, a unor cuvinte cheie ale unei opere literare, uşor de reţinut şi de utilizat. Apoi, fiecare elev primeşte un bileţel cu 2-3 cuvinte pe care trebuie să le folosească.
• Povestea în cerc – pornind de la un text-suport pe care clasa l-a parcurs şi-l cunoaşte foarte bine, chiar cu citate numeroase, elevii aşezaţi în cerc vor re-constitui povestea citită, încercând să reproducă cât mai fidel. Elevii povestesc pe rând până când, dacă unul dintre ei are reţineri sau se blochează, va fi eliminat. În final, se verifică corectitudinea informaţiilor redate de elevi prin lecturarea unor pasaje pentru evaluarea activităţii.
• Microfonul magic – procedura acestei tehnici de lucru este simplă, însă presupune o cunoaştere meticuloasă a unor opere literare. Elevii vor formula întrebări asupra textului-suport propus cu ajutorul unui microfon improvizat. Elevul care pune întrebarea se apropie de un coleg, la alegere, care va răspunde şi prin ştafetă se va apropia de alt coleg, căruia îi va adresa o altă întrebare. Activitatea continuă în dependenţă cu textul propus şi cu obiectivele propuse.
• Cadrane cu expresii de atitudine – în momentul în care se evaluează o compunere/ o caracterizare de personaj pe care elevii au redactat-o cu o oră înainte, se pot utiliza cadrane cu expresii. Acestea permit profesorului să vadă dacă elevii au fost atenţi în momentul lecturării compunerilor colegilor, dacă ştiu să aprecieze sau să critice o creaţie a colegilor într-un mod cât mai obiectiv şi mai onest, fără a răni pe cel care a citit.
Puncte forte Puncte slabe
– reuşit s-a dovedit … – am o neclaritate…
– ceea ce impresionează este… – mi s-a părut dificil de înţeles…
– am admirat în compunere… – e mai greu să înţeleg…
– apreciez în compunere… – am depistat unele greşeli…
– este demn de admirat… – m-a pus pe gânduri…
Recomandări Felicitări
– ar fi bine dacă… – excelent şi felicitări…
– sunt de părere că…. – mă bucur pentru…
Pe lângă aceste metode interactive, eficiente sunt şi activităţile extraşcolare de învăţare ce au ca scop stimularea interesului pentru lectură la elevii de gimnaziu:
• Zilele cărţilor deschise – o dată pe lună, elevii clasei a V-a sunt invitaţi la biblioteca şcolii sau la cea comunală, unde li s-a pregătit o „infuzie” de autori şi de texte literare, adecvate vârstei. Sub forma unor expoziţii elevii cunosc, alţii poate recunosc, diverşi autori şi titluri de opere literare, pe care le notează pe fişe, urmând ulterior la clasă să se facă o însumare a celor scrise, pentru redactarea „planului de lectură suplimentară”.
• Parada personajelor literare – o activitate aplicabilă în semestrul al II-lea când deja parcurgând câteva texte literare din manual, dar şi din lectura suplimentară, elevii îşi pot exprima preferinţele faţă de un anumit personaj şi în funcţie de felul cum a fost receptat.
• Concursul declamatorilor de proză – în momentul în care la clasă se ajunge la o operă literară sau la un scriitor (de exemplu, Ion Creangă), lecţia se poate muta la bibliotecă, unde elevii se familiarizează şi cu alte texte ale aceluiaşi scriitor, sub lectura model a profesorului sau a bibliotecarului, chiar şi a lor. La bibliotecă, elevii – deja familiarizaţi cu o parte din opera lui Ion Creangă – citesc şi împărtăşesc din cunoştinţele lor, dar şi iau contact cu noi modalităţi de receptare a textului scriitorului humuleştean (ex.: audiţie casetă şi/sau CD, vizionare ecranizarea operei Amintiri din copilărie sau Cinci pâni ; audiţie Povestea porcului etc.).
• Târgul de carte citită – într-una din orele de literatură din semestrul al II-lea, elevii prezintă, având în mână cartea pentru a impresiona colegii, ceea ce au citit. Ei împărtăşesc idei despre personaje, întâmplări, aventuri etc. La sfârşitul orei, clasa primeşte o fişă de evaluare a celor auzite. De asemenea, o carte nou-apărută se citeşte mai întâi de către profesor, după care se prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.
• Olimpiada lecturii (pentru clasa a VI-a şi a VII-a) – în cadrul acestei activităţi se remarcă cei mai buni cititori, elevii concurând la recunoaşterea personajelor, a pasajelor de text, sub forma unui concurs de 20-25 de întrebări, strict din opera unui singur scriitor.
• „Poveste, poveste, că de-aicea mult mai este” – activitatea prilejuieşte momente de creaţie. Pornind de la poveştile şi povestirile lui Ion Creangă şi de la gama diversă de personaje, elevii de clasa a VI-a (sau a V-a, dacă nivelul clasei o permite) trebuie să lucreze pe grupe de 3-4 şi să rescrie/creeze alte poveşti în care să se regăsească personajele cunoscute, locuri, cuvinte etc., încercând să dea o nouă imagine universului literar humuleştean.
• Puzzle-ul – o modalitate extrem de atractivă şi stimulativă de receptare a operei unui scriitor, când se împarte clasa în 4-5 grupe şi fiecare grupă primeşte un nume şi un plic, în care se află variate decupaje, poze, citate, cuvinte pe care urmează să le asambleze, pentru a corespunde unei imagini lipite pe flipchart.
• Re-construiţi povestea – clasa este împărţită pe echipe. Fiecare echipă va primi un plic cu fragmente consistente dintr-o operă literară, pe care trebuie să le asambleze în contratimp, apoi să interpreteze o secvenţă într-un mod cât mai atractiv, pentru ca celelalte echipe să-şi dea seama despre ce poveste este vorba.
• Cel mai bun actor – dintr-o clasă de 20 de elevi, doar 6-8 vor primi o fişă cu secvenţe reprezentative din opera unui scriitor (I. Creangă sau I.L. Caragiale), pe care le vor interpreta în scurte momente de dramatizare, clasa – .public urmând să noteze interpretarea. Această activitate este aplicabilă în semestrul al II-lea, după ce elevii au învăţat variate tipuri de lectură.
• Salonul literar – spre sfârşitul anului şcolar, profesorul poate sintetiza toate materialele şi activităţile literare îndeplinite în timpul anului şcolar şi poate organiza o expoziţie (de 1 Iunie sau cu o altă ocazie). La eveniment pot fi invitaţi părinţi, cadre didactice din alte unităţi de învăţământ împreună cu elevii (într-un schimb de experienţă), dar şi elevi de la alte clase din şcoală, elevi care nu au fost implicaşi, tocmai pentru a urmări reacţiile şi pentru a completa un jurnal de impresii.
• Ghicitorile literare – mijloace pasionante ce îi invită pe elevi la lectură. Acestea se pot desfăşura astfel: se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul, sau să recunoască opera în care personajul principal este….
• Jocul cu versurile – profesorul recită unu-două versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă.
• Parteneriatele educaţionale cu biblioteca – în cadrul acestora, elevii redescoperă frumuseţea textelor literare şi îşi dezvoltă sensibilitatea şi capacitatea de asimilare a ideilor exprimate atât de plastic de scriitori. Consider că, familiarizându-i pe elevi cu acest spaţiu al cunoaşterii care este biblioteca, nu se pot obţine decât rezultate pozitive în ceea ce priveşte formarea lor pentru viaţă. Printre activităţile propuse lunar se numără: medalioane literare, concursuri de creaţie, dramatizări, vizite la bibliotecă sau muzee literare, excursii literare, dezbateri, şezători literare etc.
Interesul pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor educaţionali (familia şi şcoala), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă şi voinţă. Şcoala are menirea de a forma un lector competent, dar şi un cititor care să-şi formeze gustul propriu pentru lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieţii. Faptul că programele actuale sunt puse sub semnul comunicării are drept consecinţă conceperea lecturii atât ca act de cunoaştere, cât şi ca act de comunicare (textul devine astfel dinamic, fiind un dialog al receptorului cu textul, participare activă la procesul de reconstruire a sensurilor).
Bibliografie:
• DUMITRU, I. Al., 2000, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Timişoara: Editura de Vest.
• ILIE, Emanuela,2008, Didactica literaturii române, Iaşi: Editura Polirom.
• OPREA, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006, Strategii didactice interactive, Bucureşti: E.D.P.