În definirea rolului si importanţei liderului am considerat important să iau ca punct de plecare afirmaţia lui J.C. Maxwell care spunea ,,că totul evoluează şi involuează datorită conducerii si datorită conducătorului. Abilitatea de lider determină nivelul succesului tău si al celor care lucrează cu tine‘‘ (Maxwel, 1999).
Fără a minimaliza rolul membrilor grupului şi pornind de la ideea clară că procesul de conducere e un proces interpersonal, reciproc, tranzacțional şi transformațional, liderul reprezintă un element cheie în procesul de grup. Importanța liderului în contextul muncii de grup rezultă din funcţiile asociate rolului de lider.
Fie orientat în direcţia menţinerii relaţiilor afective între membrii grupului, fie orientat în directia atingerii scopurilor propuse, liderul reprezintă de fiecare dată o persoana importantă a vieţii de grup. Motivele care susţin această afirmaţie sunt numeroase. Voi încerca o prezentare sumara a lor fără a considera analiza exhaustiva.
Liderul reprezintă de cele mai multe ori inițiatorul actiunii în cadrul procesului de grup. Initierea schimbării presupune şi convingerea membrilor asupra necesităţii schimbării, motivarea lor, începerea propriu-zisă a procesului de rezolvare a problemei cât şi derularea activităţii propriu-zise.
Strâns legată de funcţia de iniţiere a liderului este organizarea şi integrarea activităţii. Din acest punct de vedere, liderul poate suplimenta, îndeplini aceasta funcţie permiţând grupului să se dezvolte ca o entitate eficientă. (Norman, Maier, 1981).
Pe de altă parte, fără lider şi fără conducere nu exista scop, productivitatea este scazută şi orice sens al realizarii personale îşi pierde din semnificaţia sa. Liderul reprezintă din acest punct de vedere cel care focalizează grupul în directia întăririi relaţiilor şi menţine unitatea membrilor în direcţia realizării scopului, intervenind ori de câte ori membrii grupului s-au abătut de la directia potrivita.
Importanţa liderului rezidă şi în funcţia creativă pe care o îndeplineşte. El este cel care dând dovada de ingeniozitate, inovaţie, orientare spre viitor (Harman, 1986) impulsionează membrii grupului in direcţia folosirii propriei creativităţi în găsirea unor soluţii noi.
În contextul muncii de grup, liderul reprezintă şi persoana care minimizează expunerea membrilor la situaţii dezavantajoase prin asumarea unor riscuri calculate care să nu afecteze funcţionarea normală a membrilor. Prin intermediul funcţiei executive liderul devine şi persoana care determina politica grupului, organizează activitatea, identifică mijloacele şi resursele pentru atingerea scopurilor şi facilitează, identifică şi alocă roluri membrilor grupului.
Un rol la fel de important revine liderului în echilibrarea indivizilor la fenomenele si procesele de grup. El contribuie la ceea ce literatura de specialitate a numit acomodarea interpersonala a indivizilor tocmai prin influenţa de care se bucura în grup.
Toate aceste aspecte fac din lider un element importantal grupului, în jurul căruia se făureşte unitatea şi coeziunea grupului. Importanța liderului şi fenomenului de conducere nu poate fi evidenta decât în contextul unei interrelaţii dinamice între membrii şi lider.