Rolul muzicii în școala generală

Muzica, alături de alte obiecte de învăţământ, aduce o importantă contribuţie la realizarea educaţiei estetice a elevilor, in sensul dezvoltării capacităţii lor de a înţelege frumosul din artă, a-l însuşi şi a-l aplica în viaţa de zi cu zi. în acest sens, scopul predării muzicii în şcoala generală constă în dezvoltarea gustului estetic al tuturor elevilor indiferent de gradul lor de dotare muzicală, precum şi dezvoltarea, într-un anumit grad, a culturii muzicale a acestora.

Particularităţile psihologice ale pubertății sunt strict dependente de locul ocupat si rolul jucat de copii in sistemul relaţiilor sociale. Desigur ca odată cu înaintarea în vârstă, cu trecerea de la nivelul primar la ciclul gimnazial, în viaţa copilului apar o multitudine de modificări care au un rol esenţial în conturarea tabloului său psihologic.

Elevul din clasele gimnaziale este la vârsta când manifesta o imensă curiozitate faţă de tot ceea ce-l inconjoară, o puternică nevoie de a şti, de a cunoaşte si înţelege. Aceasta curiozitate îl animă în toate acţiunile pe care le intreprinde. în acest sens, muzica îi captează atenţia si interesul, trezindu-i elevului latura sensibilă şi creativă.

Educaţia muzicală în sensul cel mai general nu trebuie sa fie confundată cu teoria muzicii. Educaţia muzicală are o sfera mai largă în care înglobează în mod implicit si teoria, dar nu ca scop in sine, ci ca mijloc de a explica anumite relaţii ce exista intre elementele muzicii. Teoria nu se poate substitui muzicii insăşi, deoarece muzica înseamnă înainte de toate, artă, ori arta face apel în primul rând la sensibilitatea artistică, adică la simţirea muzicală a copiilor.

Prin muzică, frumuseţea artistică aduce in viaţă multa bucurie si satisfacţie, ceea ce duce in mod implicit la trezirea sentimentelor care-l înnobilează pe elev. Alături de celelalte obiecte de învăţământ care fac parte din aceeaşi ramură(literatura, desen, la care mai pot fi adăugate numeroase activităţi extraşcolare ca: teatrul de amatori,vizionari de filme, spectacole de teatru, participarea la concerte, etc.), muzica dezvoltă frumuseţea morală care presupune un complex de trăsături etice si estetice pe care copilul nu le are înnăscute, dar pe care le dobândeşte în cursul vieţii trecând prin şcoala generală.

Ca formă a conştiinţei sociale, muzica indeplineşte trei funcţii sociale şi anume: Funcţia de cunoaştere, Funcţia educativa(de transformare) si Funcţia estetică – toate acestea impletindu-se armonios intr-o unitate dialectică. Referindu-mă la aceste trei funcţii sociale, trebuie să mentionez faptul că muzica se numară printre acele ramuri in care au greutate specifica funcţia educativă si funcţia estetică fără însă a considera ca funcţia de cunoaştere este mai slab experimentată.

Putem spune că muzica are un rol dublu în şcoala generală:
a) De a contribui la educaţia multilaterală a elevilor, alături de celelalte obiecte de invăţământ.
b) De a contribui la educaţia estetica a elevilor, alături de celelalte obiecte de învăţământ care fac parte din aceeaşi categorie cu muzica.

Primul aspect poate fi considerat scop general – deoarece este valabil la toate unităţile de invăţământ, iar al doilea aspect constituie scopul special al muzicii, deoarece nu aparţine tuturor obiectelor de invăţământ.

Scopul general al muzicii vizeaza formarea omului cult, a omului capabil sa înţeleaga şi să aprecieze diferitele aspecte ale ştiinţei şi artei in evoluţia lor din trecut până în zilele noastre. Nu se poate numi om cult acela care nu are cel putin idei generale despre creaţia marilor personalităţi ale muzicii. Geniile muzicii sunt pe acelaşi plan cu oricare geniu din alte domenii ale spiritului uman, iar cunoaşterea creaţiei lor este necesitatea ceruta de însăşi structura noastra psihică, în evoluţia ei firească. Ca dovadă, se ştie că muzica a fost si este uneori învăţată(practicată) chiar fără sprijinul şcolii, ceea ce nu se intamplă cu celelalte specialităţi decât în foarte puţine cazuri.

Scopul special al muzicii, ca obiect de învăţământ, este de a contribui la educaţia estetică a elevilor. în cadrul acestui scop pot fi incluse urmatoarele elemente si obiective:

  • dezvoltarea dragostei si a interesului pentru muzică;
  • formarea gustului estetic muzical
  • dezvoltarea vocii elevilor, ca mijloc de învăţare practică a muzicii;
  • formarea deprinderilor necesare studierii muzicii in mod practic;
  • însuşirea cunoştinţelor strict necesare înţelegerii muzicii;
  • studierea practică a unor lucrari muzicale valoroase si accesibile elevilor.

Dragostea elevilor pentru muzică este un lucru firesc. Interesul pentru muzică se manifestă încă din primii ani. Multe din jocurile copiilor sunt însoţite de muzica pe care si-o realizează uneori singuri, în funcţie de dezvoltarea lor psiho-fiziologică si de predispoziţiile lor pentru această materie.

Formarea gustului estetic muzical este un obiectiv important în realizarea scopului special al muzicii. La inceput, copilul nu poate face diferenţa între frumos şi urât, între bine şi rău, intre ceea ce poate fi util sau dăunător. Această constatare este valabila şi în legătură cu muzica. Copilul ascultă diferite lucrări muzicale, dar gustul şi simţul lui estetic nu sunt incă formate pentru a şti care din acestea au cu adevarat o valoare estetică. Ca şi în alte domenii, dar în special în muzică nu trebuie să aşteptăm până cand copilul va ajunge să facă singur alegerea cuvenită. Formarea gustului estetic muzical este prevăzut ca o importantă sarcina a şcolii.

Dezvoltarea dragostei, a interesului şi a gustului copiilor pentru muzică sunt elemente ce izvorăsc atât din firea acestora, cât şi din natura muzicii. Există o fericită îmbinare între sensibilitatea copilului şi forţa emotională a muzicii. Una ajută pe cealaltă, având alternativ rolul de cauză si efect.

Pe lângă dezvoltarea gustului şi a receptivităţii muzicale, elevii, în timpul activităţilor artistice, işi formează deprinderi frumoase de comportare, de mişcare ordonată şi de vorbire frumoasă, înţelegând în mod conştient necesitatea de a se apropia cât mai mult de idealul estetic şi deci, înfăptuind pe această cale realizarea sarcinilor estetice îmbinate cu cele etice.

Din scopul pe care şi-l propune predarea muzicii în cadrul procesului de învăţământ decurg o serie de sarcini la înfăptuirea cărora este necesar să contribuie toate activităţile muzicale desfăşurate cu elevii în şcoală şi bineînţeles activităţile extraşcolare.

Una din cele mai importante activităţi muzicale desfăşurate cu elevii în cadrul şcolii dar şi in afara acesteia, este activitatea corală unde se urmăreşte dezvoltarea vocilor, a auzului melodic si armonic al elevilor, formarea deprinderilor de cântare la unison, în canon, pe două şi trei voci egale, cât mai expresiv şi nu în ultimul rând formarea deprinderilor ce privesc un comportament adecvat.

Din punct de vedere psihic, cântarea în ansamblul coral acţionează asupra afectivităţii, intelectului şi voinţei elevilor, prin emoţiile pe care le trezeşte un cor frumos şi bine interpretat, prin atenţia cu care se urmăreşte una din voci, ca şi intregul ansamblu şi nu în ultimul rând prin efortul depus de fiecare elev în parte pentru a-şi susţine melodia corespunzătoare.

Cântecul este hrana sufletului ce pătrunde adânc în intimitatea fiinţei umane. Dar un cantec nu emoţionează dacă nu este cântat corect si expresiv, cu o voce frumoasă, care nu poate să fie formată decât în cadrul orelor de muzică şi mai ales în cele de ansamblu coral.
Din punct de vedere educativ cântarea în ansamblul coral exercită de asemenea o influenţa pozitivă asupra elevilor, prin înţelegerea necesităţii de a-şi uni eforturile pentru realizarea unei interpretări cat mai bune a lucrărilor ce se studiază, prin formarea bunului simţ (respectarea grupului care cântă in timp ce altul ascultă sau are pauză), prin înţelegerea importanţei care o are vocea cu melodia principală, prin necesitatea organizării muzicii, mai ales pentru a putea cânta lucrări polifonice, prin supunerea înţeleaptă faţă de profesorul-dirijor, care conduce întreg ansamblul coral, prin disciplina exigentă fără de care este absolut imposibil sa se desfăşoare o activitate atât de complexă.

Un alt aspect foarte important pe care vreau să-l punctez este acela că niciun cântec din cadrul orei de muzică de la ansamblul coral nu trebuie să fie efectuat in mod formal, fără semnificaţie ci cu un scop educativ care să trezească în sufletul elevilor stări emoţionale şi să le dezvolte treptat sensibilitatea şi receptivitatea artistică.

Muzica este într-adevăr aşa cum se spune o emanaţie de frumuseţe si adevăr, care pătrunde în adâncul sufletului dând o puternică forţă spirituală şi care duce la o dezvoltare frumoasă din punct de vedere psihic şi spiritual a elevilor.

 

prof. Mihail-Nicolae Ioniță

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mihail.ionita

Articole asemănătoare