Dezvoltarea emoțională a tinerilor se refera la procesul prin care aceștia își dezvolta aptitudinile emoționale, cum ar fi conștientizarea sentimentelor proprii, autocontrolul, motivarea și abilitățile de comunicare, de a lua decizii și cooperarea cu ceilalți. Acest proces poate fi stimulat prin experiențe pozitive și negative și experiențe stimulatoare, precum și prin educație și antrenament. Pentru a ajuta la dezvoltarea emoțională a tinerilor, părinții și educatorii pot să ofere un mediu sigur și pozitiv în care să se simță în siguranță și acceptați. Ei pot oferi un cadru de reflecție și discuție, astfel încât tinerii să poată să vorbească despre sentimentele lor și să învețe să facă fata diferitelor provocări emoționale. (Ursula Șchiopu, Emil Verza, 1997, p. 120)
Dezvoltarea emoțională a tinerilor în secolul XXI este influențată de numeroși factori unici acestei perioade istorice, inclusiv avansurile tehnologice, schimbările sociale și culturale și dinamica educațională și familială.
Factori tehnologici. Tehnologia joacă un rol major în viața tinerilor de azi. Accesul constant la internet și social media poate influența atât pozitiv, cât și negativ dezvoltarea emoțională:
- Pozitiv: Tinerii au acces la o gamă largă de resurse pentru dezvoltare personală, sprijin emoțional și educație.
- Negativ: Presiunea socială și cyberbullying-ul pot afecta negativ stima de sine și sănătatea mintală. Timpul excesiv petrecut online poate duce la izolare socială și dificultăți în dezvoltarea abilităților sociale.
Tinerii din secolul XXI se confruntă cu o societate în continuă schimbare, care promovează diversitatea și incluziunea, dar și competiția și performanța:
- Diversitate și incluziune: Acceptarea mai largă a diversității de gen, orientare sexuală și cultură poate sprijini dezvoltarea unui simț de sine sănătos și apartenență.
- Competiție și performanță: Presiunea pentru performanță academică și succes profesional poate crea stres și anxietate.
Dezvoltarea emoțională a tinerilor include mai multe componente, inclusiv conștientizarea sentimentelor, autocontrolul, capacitatea de a-și exprima sentimentele într-un mod sănătos și de a le gestiona eficient. Aceste abilitați contribuie la o mai buna comunicare și relații interpersonale, precum și la o mai buna rezolvare a problemelor.
Pentru a ajuta tinerii să își dezvolte abilitățile emoționale, părinții, profesorii și prietenii pot oferi o orientare și asistenta. Ei pot încurajă tinerii să exprime sentimentele lor și să le discute într-un mod constructiv. Ei pot oferi feedback pozitiv și încurajarea de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni și reacții.
De asemenea, părinții și educatorii pot oferi tinerilor oportunități pentru a se implica în activități care le pot stimula emoțiile, cum ar fi activități artistice sau sportive. Aceste activități pot ajuta tinerii să își exploreze sentimentele și să le înțeleagă mai bine. (Compas, B. E., Orosan, P. G., & Grant, K. E. 1993, p,25-26)
În plus, părinții și educatorii pot să ajute tinerii să își dezvolte abilitățile emoționale prin discuții despre sentimentele lor, oferindu-le spatiu pentru a vorbi despre emoțiile lor și incurajandu-i să ia decizii bazate pe sentimente.
Dezvoltarea emoțională a tinerilor se refera la modul în care aceștia încearcă să își identifice și să exprime sentimentele și emoțiile, să facă fata provocărilor, să își gestioneze comportamentul și să își construiască relații sănătoase. Pentru aceasta, este important să îi învețe pe tineri să fie conștienți de propriile gânduri și emoții și să le exprime în mod adecvat. (Compas, B. E., Orosan, P. G., & Grant, K. E. 1993, p,27)
Pentru a-i ajuta pe tineri să-și dezvolte abilitățile emoționale, pot fi folosite diverse strategii și activități, printre care se numără:
1. Discuții despre sentimente: Discuțiile despre sentimente ajuta tinerii să înțeleagă modul în care sentimentele lor se conectează la comportamentul lor și la mediu.
2. Discuții despre relațiile: Discuțiile despre relațiile tinerilor ajuta la înțelegerea modului în care gândurile și sentimentele lor influențează relațiile lor cu ceilalți.
3. Auto-monitorizarea: Auto-monitorizarea ajuta tinerii să se observe pe ei înșiși și să înțeleagă modul în care gândurile și sentimentele lor influențează comportamentul lor.
4. Comunicarea: Comunicarea ajuta tinerii să se exprime în mod eficient și să își construiască relații sănătoase.
5. Aprecierea și recunoașterea: Aprecierea și recunoașterea ajuta tinerii să conștientizeze sentimentele pozitive și să își valorifice succesul.
6. Activități creative: Activitățile creative ajuta tinerii să își exprime sentimentele și să descopere modalități de a se relaxa și de a se bucura de viață.
Învățarea de tehnici de auto-învățare poate, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea emoțională a tinerilor. De exemplu, învățarea tehnicilor de meditație și relaxare poate ajuta tinerii să-și gestioneze stresul și să devina mai conștienți de sentimentele proprii și ale celor din jurul lor. De asemenea, educatorii sau părinții pot oferi tinerilor oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare și de a începe să-și exprime sentimentele în mod constructiv. Acest lucru poate ajuta la dezvoltarea capacității lor de a se exprima în mod adecvat, precum și de a se conecta cu ceilalți.
Odată cu adolescența, vine o luptă suplimentară pentru autonomie și timp crescut petrecut cu colegii și mai puțin timp petrecut cu familia. Adolescenții devin mai puțin dependenți emoțional de părinții lor, dar această autonomie emoțională apare adesea după o perioadă de conflict și o experiență crescută a emoțiilor negative. Adolescenții mici au adesea mai multe efecte negative decât copiii mai mici, dar afectul negativ scade adesea în timpul anilor de liceu. Cu toate acestea, fetele au adesea o perioadă mai lungă de efecte negative crescute decât băieții. Adolescenții au tendința de a experimenta mai multe emoții extreme, atât negative, cât și pozitive, decât părinții lor, chiar și că răspuns la același eveniment. (Maurice Elias, Steven Tobias și Brian Frielander,2003, p.18-22)
Creșterea experiențelor emoționale negative în timpul adolescenței timpurii apare în legătură cu capacitatea de gândire abstractă. Adolescenții experimentează adesea stres emoțional că răspuns la schimburile romantice ambigue și imaginate, iar capacitatea lor de a experimenta emoțîi complexe și diverse promovează în continuare dezvoltarea gândirii abstracte. Pe măsură ce adolescenții se confruntă cu probleme sociale din ce în ce mai abstracte și complexe, ei caută adesea un grup stabil de colegi că context pentru gestionarea emoțională.
Relațiile pozitive între colegi apar din recunoașterea egalității și din tendința de a oferi sprijin emoțional. Adolescenții care nu sunt acceptați de colegii lor se confruntă cu numeroase riscuri, inclusiv abandonul școlar și delincvența. Chiar și adolescenții care sunt acceptați de colegi și au prieteni apropiați prezintă adesea o creștere a emoțiilor negative, cum ar fi furia și anxietatea în contextul de la egal la egal în timpul adolescenței.(Daniel Goleman , 2001, p.35-38)
În general, relațiile pozitive și de susținere în timpul adolescenței promovează dezvoltarea emoțională sănătoasă și sănătatea mintală pe măsură ce adolescentul întră la vârsta adultă. Pentru creșterea socială și emoțională a adolescenților, există două sarcini majore de dezvoltare: dezvoltarea prieteniilor care sunt mai apropiate și mai susținute decât prieteniile din școala elementară; învățarea și exprimarea emoțiilor mai complexe. Aceste două sarcini sunt interconectate și interdependente.
Pe măsură ce adolescenții cresc și se schimbă emoțional, de obicei petrec mai mult timp cu colegii și mai puțin cu părinții și familia. Adolescenții acordă adesea prioritate faptului de a fi cu colegii lor în loc de părinți și familie. (Barbovschi, M., Bâlea, B., & Velicu, A. 2018, p. 34). Tinerii adolescenți și preadolescenții, cu vârsta cuprinsă între 11 și 13 ani, încearcă să găsească un cerc de prieteni în care sunt acceptați și se potrivesc. Prietenii de la această vârstă sunt de obicei de același sex. Deoarece adolescenții se maturizează pe termene diferite, adolescenții tineri îi pot caută pe cei care se afla la niveluri similare de maturitate. Părinții ar putea fi surprinși când un adolescent nu mai este aproape de un prieten din copilărie.
Pe măsură ce adolescenții se muta în adolescenta mijlocie, cu vârstă cuprinsa intre 14 și 16 ani, devin mai toleranți fata de diferite interese și opinii. Ei încep să se îngrijoreze mai puțîn de aprobarea din partea colegilor. De asemenea, ei pot dezvolta prietenii cu sexul opus. În adolescență, cu vârsta cuprinsă între 17 și 20 de ani, adolescenții tind să aibă o varietate de prieteni. Ei pot avea câteva prietenii apropiate și să înceapă relațîi romantice. (Al-Menayes, J. J. 2015, p. 98)
Conștientizarea propriilor emoții apare pe măsură ce adolescenții încep să identifice și să numească aceste emoții. Adolescenții încep să devină mai conștienți social, recunoscând emoțiile în cei din jurul lor. Acesta este începutul dezvoltării empatiei pentru ceilalți. De exemplu, un adolescent ar putea începe să observe modul în care fiecare dintre prietenii săi reacționează puțîn diferit la aceeași situație. Adolescenții încep, de asemenea, să-și gestioneze emoțiile. În termeni psihologici, acest lucru se numește „reglare emoțională”. Adolescenții încep să facă un pas înapoi și să se gândească la emoțiile lor înainte de a reacționa. De exemplu, în loc să arate imediat furie față de acțiunea unui prieten, un adolescent matur va lua în considerare mai întâi:
- Circumstanțe care au condus la acțiunea prietenului.
- Posibile motive pentru acțiunea prietenului.
- Răspunsuri posibile pentru a păstra prietenia intactă.
Acest proces este un pas important în a învăța să interacționeze și să se înțeleagă cu colegii, precum și să-și facă și să-și păstreze prietenii. (Tromholt, M. 2016, p. 44)