Modalități de stimulare a spontaneității în educația plastică

Exprimarea artistică are la bază cultivarea și încurajarea spontaneității, a imaginației, a creativității pentru a se crea condiții de cunoaștere a propriei ființe. Ca profesor de educație plastică, trebuie să creez mereu elevului condiții, situații care să-i dezvolte personalitatea, modul de manifestare liber a propriilor sentimente, stări și idei.

Comportamentul creativ trebuie să fie mereu o constantă firească, un mod de a se exprima liber, devenind o sursă de bucurie. Consider că a fi spontan înseamnă a face, a picta, a desena și a gândi conform personalității noastre. De cele mai multe ori, ceea ce exprimăm prin desen are legătură directă cu trăirile noastre interioare.

Spontaneitatea rezultă din fuziunea dintre sine, inteligența cerebrală și emoțională, dar se află și la intersecția dintre conștient și inconștient. Trebuie să vină în mod firesc natural și nu constrânsă de anumite împrejurări, circumstanțe (ex. de aceea ne întrebăm de fiecare dată cât de spontan e elevul sau copilul nostru).

În activitățile de educație plastică poate fi experimentată spontaneitatea la copii, prin jocuri sau exerciții-joc lăsând libertatea de exprimare plastică să fie personalizată, într-o direcție cu elemente de limbaj plastic dirijate spre a fi creativi.

CULTIVAREA  SPONTANEITĂȚII

Cum provocăm spontaneitatea?
– prin oferirea unui climat de securitate, de prietenie și de libertate;
– prin combinarea sentimentului de exercițiu-joacă, stimularea aspectului ludic al tuturor activităților plastice
– prin stimularea gândirii, a imaginației, a fanteziei, a emoțiilor (când desenăm, exprimăm ceea ce gândim, simțim și ne imaginăm).

ANTRENAMENTUL  ÎN  EDUCAȚIA  PLASTICĂ

Antrenamentele în educația plastică se exersează diferite tehnici, procedee, operații, strategii operaționale, procedee combinate;
– cunoașterea, exersarea anumitor tehnici, tehnologii vizual-plastice (chiar și prelucrarea unor  imagini pe computer);
– exersarea unor mecanisme, gramatici vizuale generative (combinarea și generarea);
– se exersează, formează diverse deprinderi, priceperi specifice de prelucrare, transformare, a informațiilor prin intermediul limbajului plastic;
– se facilitează crearea unor jocuri simbolice (gândirea analogică);
– se antrenează decorarea unor sentimente (de iubire cu diverse forme, semne, ideea de adevăr, de libertate).

EDUCAREA  ATITUDINII  ESTETICE – CONCEPTUL DE ATITUDINE  ESTETICĂ

În cadrul școlii se pot organiza activități specifice unei arii curriculare, pentru a putea înțelege și consolida valorile tradiționale românești, valorile societății în care trăim, valorile universale, valorile artei și pentru formarea  unei atitudini estetice. Copiii la școală  învață să aprecieze frumosul și își însușesc unele criterii de apreciere a frumosului, înțelegerea valorii estetice , a operei de artă.

În clasă, elevii învață să observe imaginile ,(și natura) dirijat către un scop în care își îndreaptă atenția, se obișnuiesc cu analiza fină, amănunțită a operei de artă sau a lucrării elevului.
Din punct de vedere  intelectual la clasă se dezvoltă: atenția, gândirea creativă, voința, memoria vizuală, imaginația.
Din punct de vedere moral lucrul la clasă ajută copilul la adaptarea socială, înțelege și apreciază frumosul și-l reflectă și în atitudini, capătă respect față de muncă, de hărnicie.

COMPONENTELE  ATITUDINII  ESTETICE

Componentele atitudinii estetice sunt: gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic sentimentele și convingerile. În școală  rolul expoziției, muzeului, concursurile și excursiile de documentare  pune accent pe realizarea educației  estetică- atitudini.

Gustul estetic este o reacție spontană pozitivă sau negativă în fața operelor de artă (dispoziție, trăire) subiectivă conform personalității, sensibilității și imaginației. Gustul –sensibilitate la frumos sau orientare și alegere conform legilor frumosului.

Judecata estetică putem să o denumim ca o apreciere a unor criterii de valoare. Se exprimă logic, arată de ce place sau impresionează. Prin judecată rezultă intelectualizarea gustului estetic.

Idealul artistic. O mulțime de norme teoretice, principii și teze care dau o anumită orientare estetică într-un anumit timp. Orientează, imprimă direcția gusturilor „la modă” și caracterizează o anumită perioadă de timp.

Convingerile sunt ideile despre frumos care orientează și călăuzesc preocupările pentru introducerea frumosului în viață, de aici rezultă și atitudinea estetică.

Sentimentele sunt emoțiile cele mai înalte, rezultate din trăirile intense ale frumosului [1].

COMPONENTELE  EDUCAȚIEI  VIZUALE

”Educația vizuală are ca obiectiv: familiarizarea elevilor de gimnaziu cu limbajul vizual.
Educația vizuală de bază, învățarea limbajului vizual este reconfigurată după Ion Șușală astfel:
– gramatica – elementele (morfologia),
– mijloacele de expresie (sintaxa),
– tehnica plastică – mijloace tehnice,
– compoziția plastică,

Elementele de limbaj plastic: punctul, linia, forma, culoarea.

Mijloacele de expresie:
– tensiune, contrast;
– acord, dominantă, gamă, armonie;
– mișcare, dinamism, ritm [2].

Bibliografie
1. Andor Veronica Grațiela, Lucrare Metodico-Științifică pentru Gradul I, Bacău, 2018, pag.11-16
2. Ion  N. Șușală, Gheorghe Petre, Educație Vizuală de Bază, Editura Star Tipp, Slobozia,2003, pag.9

 

prof. Veronica Grațiela Andor

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/veronica.andor

Articole asemănătoare