Rolul jocului didactic în menţinerea motivaţiei pentru învăţare

Una dintre activităţile de bază ale copilului, jocul, în varietatea formelor lui, este astăzi tot mai mult valorificat din punct de vedere pedagogic, în intenţia de a imprima un caracter mai viu şi mai atrăgător activităţilor şcolare în care acesta tinde să fie integrat. Pedagogia modernă nu atribuie jocului doar o semnificaţie funcţională ca în trecut (simplu exerciţiu pregătitor şi util dezvoltării fizice), ci una de asimilare a realului la activitatea proprie a copilului, motiv pentru care a devenit astăzi una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca instructiv-educativă. Astfel s-au dezvoltat diferite tipuri de jocuri educative sau didactice care asigură îmbinarea şi toate tranzacţiile spontane între elementele distractive şi cele de muncă, în ideea că treptat vor avea câştig de cauză cele din urmă.

Aşadar,  jocul didactic este o metodă bazată pe acţiune simulată, care realizează un scop şi o sarcină din punct de vedere matematic. Jocul, propus elevilor în anumite secvenţe de instruire, este un ansamblu de acţiuni specifice deoarece: utilizează reguli de joc; introduce elemente de joc pentru rezolvarea unei sarcini.

Ca metodă, jocul se regăseşte pe anumite secvenţe de învăţare în majoritatea sarcinilor matematice din primele clase primare. Chiar dacă este propusă elevilor o sarcină cu caracter euristic, elementele de joc (competiţia, surpriza, aşteptarea) motivează participarea activă a elevilor. Utilizarea jocului accentuează rolul formativ al învăţării matematicii prin: exersarea operaţiunilor  gândirii (analiză, sinteză, comparaţie, clasificare); însuşirea cunoştinţelor matematice într-un cadru ludic; dezvoltarea spiritului imaginativ-creator, de observaţie şi de iniţiativă; dezvoltarea spiritului de competiţie şi de echipă.

Introducerea jocului în diferite etape ale demersului didactic conduce la un plus de eficienţă formativă în planul cunoaşterii, dezvoltă la elevi atitudini afective şi conduite conştiente de acţiune. În acest fel, învăţătorul reuşeşte să activeze copiii din punct de vedere cognitiv, operaţional şi afectiv sporind gradul de înţelegere şi participare activă a elevului la actul de învăţare, să evidenţieze modul de acţiune în diverse situaţii, să formeze deprinderi de interacţiune în cadrul grupului şi, nu în ultimul rând, contribuie la formarea deprinderilor de autocontrol a conduitelor operatorii şi a achiziţiilor cognitive ale copiilor. Este foarte importantă ponderea pe care o acordă învăţătorul jocului, ca metodă în cadrul strategiei alese deoarece, în funcţie de complexitatea obiectivelor, opţiunea pentru una sau alta dintre metodele specifice impune respectarea unor criterii de selecţie în aşa fel încât metoda aleasă: să asigure realizarea obiectivelor propuse; să angajeze copilul în activitatea directă de asimilare a conţinutului; să formeze deprinderi de autoevaluare; să optimizeze utilizarea timpului didactic şi să raţionalizeze efortul elevilor.

În continuare, voi prezenta câteva exemple de jocuri didactice matematice.

„Hai să socotim!” este un joc ce poate fi utilizat la clasa I, în cadrul lecţiei „Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0-100”. Scopul jocului este consolidarea deprinderilor de calcul oral, iar sarcina didactică este rezolvarea de exerciţii de adunare şi scădere, în limitele 0-100.

Materialul didactic necesar: trei săculeţi de pânză (galben, negru şi alb); cartonaşe pe care vor fi scrise exerciţii de adunare şi scădere  în limitele 0-100 care se vor găsi în săculeţul galben; buline albe şi negre aflate în săculeţul alb, respectiv în cel negru.

Se stabilesc două echipe. Prima pereche, formată din câte un reprezentant al fiecărei echipe, vine în faţa clasei şi fiecare elev scoate câte un cartonaş din săculeţul galben. Se rezolvă exerciţiile, clasa apreciind dacă răspunsurile sunt corecte sau nu. Elevul care a răspuns bine scoate o bulină din săculeţul alb, iar cel care a răspuns greşit scoate o bulină din săculeţul negru. În acelaşi fel se procedează şi cu celelalte perechi. În final, fiecare elev ridică bulina obţinută, iar conducătorul jocului totalizează, pe echipe, numărul şi culoarea bulinelor obţinute. Echipa care a obţinut cele mai multe buline albe va fi declarată câştigătoare.

Pentru însuşirea şi consolidarea adunării şi scăderii numerelor naturale pentru extinderea câmpului lor de aplicabilitate, cât şi pentru pregătirea înţelegerii şi însuşirii noţiunilor ce urmează a se preda- învăţa, am încercat să aplic cunoştinţele despre operaţiile învăţate într- o mare varietate de jocuri didactice matematice.

Un astfel de joc este „Să adunăm”. Scopul jocului  este de a consolida adunarea cu mai mulţi termeni.

Regulă: se adună  numerele de aceeaşi culoare şi rezultatul se pune în cercul de culoarea cifrelor adunate.
Jocul se complică cerând elevilor să scrie rezultatele obţinute în ordine crescătoare sau descrescătoare.

Un alt joc interesant şi atractiv este „Urmăreşte săgeata”.
Am pregătit pe tablă un desen: Numărul 10 constituie punctul de plecare. Urmărind direcţia săgeţilor şi făcând calculele corect, se va ajunge la acelaşi rezultat.

Pe lângă această abordare tradiţională, de remarcat este tendinţa spre digitalizare a învăţării. Astfel, datorită faptului că în zilele noastre copiii sunt atraşi tot mai mult de tehnologie, îi putem orienta să o utilizeze în scop educativ prin diverse jocuri ce se pot descărca, gratuit din aplicaţia Magazin play. Un astfel de joc este Math Games, care permite copiilor să ordoneze crescător sau descrescător numere, să calculeze diferite adunări şi scăderi, să afle un număr necunoscut.

Jocul se poate juca colectiv, pe grupe sau individual. Dezvoltă rapiditatea gândirii şi atenţia distributivă şi consolidează cunoştinţele despre aflarea termenului necunoscut. Câştigă echipa care are mai multe jocuri corecte.

Bibliografie:
Dumitru, Săvulescu, Metodica predării matematicii în ciclul primar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2008.
Platforma Îndreptar Digital

 

Articole asemănătoare