Legătura strânsă dintre gândire şi limbaj se manifestă cu toată claritatea, îndeosebi la copiii antepreşcolari şi la preşcolarii mici, pentru că ei gândesc obişnuit cu voce tare. Chiar şi şcolarul mic este adeseori înclinat să gândească cu voce tare sau în şoaptă, mai ales când are probleme mai grele de rezolvat. Treptat, în condiţiile din şcoală, el învaţă să gândească în limbaj interior.
Dacă posibilităţile de comunicare verbală sunt limitate, nici gândirea copilului nu se poate dezvolta, în acest sens au fost observaţi copiii gemeni, care dacă petrec mai mult timp împreună şi intră mai puţin în contact cu alţi copii mai mari sau adulţi, îşi pot coordona activităţile prin gesturi cu minimum de comunicare verbală.
Problema de investigat porneşte de la faptul că utilizarea jocului didactic în cadrul activităților de Educare a limbajului ar putea să aducă un spor de eficiență în activitatea de predare-învăţare. Avem în vedere o posibilă creştere a eficienţei învăţării în aspecte care privesc: volumul de cunoştinţe noi, capacitatea de înţelegere şi interpretare, atitudinea/ interesul preşcolarilor faţă de învăţare, gradul de participare şi implicare în activitate; de asemenea, interesează eficienţa predării prin prisma rezultatelor care vizează frecvenţa utilizării unor metode şi tehnici interactive şi a unor mijloace moderne de educare a limbajului la preşcolari.
Ca obiective ale cercetării, pornind de la ipoteza stabilită mi-am propus ca în cadrul tuturor activităţilor pe care le vom desfăşura în grădiniţă să îmbunătăţim rezultatele în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al limbajului copiilor preşcolari sub aspectul expresivităţii, corectitudinii exprimării şi din punct de vedere gramatical, la grupa mijlocie prin utilizarea jocului didactic.
• Dezvoltarea limbii vorbite: capacitatea de a înţelege vorbirea cu care se confruntă, să se implice într-un contact individual cu alţii, să-şi exprime gândurile prin intermediul limbii;
• Dezvoltarea vorbirii în baza conţinutului textelor literare, privirea imaginilor, examinarea obiectelor, obiectelor naturii.
Ipoteza cercetării: Dacă se utilizează jocul didactic în activitățile din domeniul limbă și comunicare, se va îmbunătăți educarea limbajului la preşcolari.
Studiul constatativ se va face pe un singur eșantion, cu testare inițială, sumativă și testare finală, urmând ca la final să se compare rezultatele obținute la parametrii stabiliți. Eșantionul ales este alcătuit din 24 de copii, cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani, dintre care 13 fete și 11 băieți. Copiii sunt dezvoltați normal din punct de vedere fizic și intelectual, nu sunt copii cu probleme de atenție sau comportamentale. Copiii provin din familii cu ambii părinți prezenți în viața lor.
Organizarea cercetării
Tipul cercetării: experimentală
Perioada de cercetare: anul școlar 2021-2022.
Locul de desfășurare al cercetării: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 8 Buzău
Metode de cercetare folosite:
1. observația directă
2. metoda anchetei orale, vizând acumularea unor date privind motivația învățării, semnificația succesului școlar;
3. metoda verificării documentelor școlare, vizând studierea cataloagelor, a programei de învățământ, planificări anuale și săptămânale;
4. metode de măsurare a rezultatelor cercetării și de interpretare a datelor obținute pe parcursul experimentului (metode statistice).
Etapele cercetării:
A) Etapa preexperimentală care s-a desfășurat între 15.09 .2021 – 25.09.2021;
Β) Etapa experimentală desfășurată în perioada: 01 .10. 2021 – 23.12.2021;
C) Etapa postexperimentală :13.01.2022 -21 .01 .2022.
Concluzii și aprecieri finale
Ipoteza pe care mi-am propus să o urmăresc s-a confirmat, aspect atestat de rezultatele obţinute în urma cercetării experimentale. Atât expresivitatea vorbirii a cunoscut îmbunătățiri cât şi exprimarea gramaticală, mult mai corectă. De asemenea, se observă aspecte calitative şi în planul comportamentului copiilor, ei fiind mult mai receptivi la activităţi, cu o concentrare a atenţiei pe o perioadă de timp mai îndelungată. Aspecte calitative s-au înregistrat şi în stăpânirea emoţiilor de către copiii din grupa experimentală. Din comparațiile realizate în diagramele cercetării, se observă distinct aceste îmbunătățiri ale comportamentului verbal şi nonverbal al copiilor din grupa experimentală.
Adaptarea preşcolarului la cerinţele şcolii presupune dobândirea unei maturizări atât la nivel intelectual, cât şi moral şi fizic, maturizare care să îl facă apt pentru activitatea şcolară ulterioară. Însă nu însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală, ci dobândirea de competenţe, abilităţi şi operaţii intelectuale necesare actului de cunoaştere care favorizează învăţarea.
Bibliografie
1. Agabrian, Mircea, Cercetarea calitativă a socialului, Editura Institutul European, Iaşi, 2004;
2. G. Berger, Omul modern şi educaţia sa, Editura Pedagogică, 1973;
3. Bonchiş, E., Dezvoltarea umană- aspecte psihosociale, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000
4. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G & al, Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arve, Craiova;
5. Cerghit, I., Metode de învăţământ, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;
6. Chelcea, Septimiu, Metode cantitative şi calitative (ediţia a III-a, revizuită şi adăugită), Editura Economică, Bucureşti, 2007;
7. Cosmovici, Andrei; Luminiţa Iacob, “Psihologie şcolară”, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
8. Creţu, T., Psihologia vârstelor, Editura Credis, Bucureşti, 2001;
9. Dogaru, Zoe Evaluarea cunoştinţelor copiilor preşcolari, Editura Aramis, Bucureşti, 2000;
10. Dumitrana, Magdalena Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, Editura Arta. Grafică, Bucureşti, 2000;
11. Hayes, N. și Orrell, S., Introducere în psihologie, Editura All, 2003;
12. Lucian Marina Metodologia cercetării sociale. Noţiuni fundamentale şi aplicaţii, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003;
13. Miclea M., Psihologie cognitivă, Editura Polirom, Iaşi, 2003;
14. Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, 1993;
15. Vlasceanu, L. , Introducere în metodologia cercetării sociologice., Ed. Polirom, Iaşi, 2013;
16. Voiculescu, Elisabeta Pedagogie preşcolară – Ediţia a doua, revizuită, Editura Aramis, Bucureşti, 2003;