Educația incluzivă promovează accesul egal la învățare pentru toți copiii, indiferent de particularitățile lor. În acest context, elevii cu tulburări din spectrul autist (TSA) fac parte integrantă din comunitatea școlară și beneficiază de sprijin personalizat pentru a-și atinge potențialul. Facilitatorul educațional devine o resursă esențială, având rolul de a media relația dintre elev, colegi, profesori și familie, contribuind la integrarea școlară și socială.
Tulburarea din spectrul autist este definită în DSM-5 ca o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare socială și comportamente repetitive sau restricționate (American Psychiatric Association, 2013). La nivel global, prevalența TSA este estimată la 1 din 100 de copii (Zeidan et al., 2022). Aceste date arată necesitatea unor mecanisme educaționale adaptate care să asigure șanse egale de dezvoltare.
Rolul facilitatorului educațional este reglementat în România prin Ordinul 1985/2016, care precizează atribuțiile și condițiile de numire. Facilitatorul poate fi părinte, asistent personal sau specialist desemnat, iar responsabilitățile sale includ supravegherea copilului, sprijinirea în activitățile de învățare, facilitarea relațiilor cu colegii și profesorii și colaborarea cu familia și echipa multidisciplinară. Practic, acest profesionist asigură accesul copilului la educație în condiții de echitate, oferind suport acolo unde adaptările standard nu sunt suficiente.
Literatura de specialitate (Manansala, 2008 apud Dizon, 2002) evidențiază cinci domenii majore de intervenție ale facilitatorului: planificarea curriculumului, instruirea adaptată, gestionarea comportamentelor, dezvoltarea abilităților sociale și lucrul în echipă. În planificarea curriculumului, facilitatorul simplifică și adaptează conținuturile pentru nevoile specifice ale copilului, asigurând coerența cu obiectivele generale ale clasei. În instruire, acesta sprijină elevul să înțeleagă lecțiile, să finalizeze sarcinile și să devină treptat mai autonom. Gestionarea comportamentelor presupune modelarea celor adecvate și diminuarea celor problematice, iar dezvoltarea abilităților sociale facilitează integrarea copilului în grup. În plus, colaborarea constantă cu profesorii și specialiștii garantează coerența intervențiilor.
Pe lângă aceste funcții, cercetările recente (Elrashidy, 2021; El-Rashidy, 2023) subliniază importanța unor competențe profesionale complexe: planificarea și implementarea lecțiilor adaptate, diversificarea metodelor didactice, evaluarea progresului și capacitatea de a colabora interdisciplinar. Programul TEACCH, dezvoltat inițial în SUA, este un exemplu de abordare care pune accent pe structurarea mediului și pe rolul facilitatorului ca sprijin constant pentru copilul cu TSA.
În concluzie, facilitatorul educațional este un actor indispensabil în procesul de incluziune școlară a copiilor cu TSA. El contribuie nu doar la progresul academic al elevilor, ci și la dezvoltarea lor socio-emoțională și la integrarea în comunitatea școlară. Recunoașterea și profesionalizarea acestui rol reprezintă o condiție esențială pentru construirea unei școli incluzive, capabile să răspundă diversității și să ofere șanse reale tuturor copiilor.
Bibliografie
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington: American Psychiatric Publishing.
Elrashidy, A. M. (2021). A proposed conception to develop the professional competencies of the shadow teacher according to the techniques of the TEACCH program. International Journal of Instructional Technology and Educational Studies, 2(1), 23-27. doi.org/10.21608/ihites.2021.102773.1064
El-Rashidy, A. M. Z. (2023). Some global experiences of preparing the shadow teacher and their importance in developing a proposed program to prepare it locally. Science, 11(1), 1-9. doi.org/10.11648/j.sjedu.20231101.11
Manansala, M. A., & Dizon, E. I. (2008). Shadow teaching scheme for children with autism and ADHD in regular schools. Education Quarterly, 66(1). Retrieved from citeseerx.ist.psu.edu
Ordin nr. 1985/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități. Monitorul Oficial al României, nr. 1019/19 decembrie 2016.
Zeidan, J., Fombonne, E., Scorah, J., Ibrahim, A., Durkin, M. S., Saxena, S., … & Elsabbagh, M. (2022). Global prevalence of autism: A systematic review update. Autism Research, 15(5), 778–790. doi.org/10.1002/aur.2696