În contextul evoluției și schimbărilor rapide din societatea contemporană, dezvoltarea competențelor socio-emoționale constituie un element cheie în vederea realizării unei educații de calitate, educație ce readuce în prim-plan raportul dintre cognitiv și afectiv. Educatorul, văzut ca modelator al personalității educabililor, va avea influență nu numai asupra intelectului elevilor săi, ci și asupra afectivității acestora. În acest fel, cunoașterea lumii interioare a elevului este o necesitate; manifestarea empatiei devine o condiție a creării unui mediu educațional armonios, valorizant, a unui demers didactic eficient.
Este greu de imaginat o activitate instructiv-educativă în care profesorii nu ar putea fi capabili să creeze un climat propice, să stabilească relații eficiente cu elevii, să găsească formele adecvate de influențare, să implice fiecare elev în procesul propriei deveniri. În vederea atingerii acestor scopuri, capacitatea empatică reprezintă premisa psihologică necesară în optimizarea educării elevilor.
În prezenta lucrare se încearcă evidențierea rolului pe care îl are competența empatică a cadrului didactic în procesul instructiv-educativ, mai exact în optimizarea și eficientizarea acestuia. Acest demers presupune urmărirea următoarelor obiective:
- verificarea corelației dintre nivelul empatiei cadrului didactic și diferite aspecte legate de desfășurarea optimă a activității didactice;
- stabilirea unei relații între nivelul empatiei și performanțele academice și socio-emoționale ale elevilor.
Ipotezele cercetării
Ipoteza 1
Dacă empatia este considerată una dintre competențele socio-emoționale cu influență semnificativă asupra desfășurării optime a procesului instructiv-educativ și asupra eficienței acestuia, atunci cadrelor didactice cu un nivel ridicat al empatiei le vor fi asociate clase de elevi cu randament ridicat din punct de vedere academic și socio-emoțional.
Ipoteza 2
Dacă profesorul își valorifică în mod adecvat capacitatea empatică, atunci demersul didactic pe care acesta îl coordonează se va solda cu performanțe școlare de nivel superior.
Optimizarea demersului didactic și îmbunătățirea performanțelor elevilor pot fi exprimate în termeni de schimbări ce au loc la nivelul conduitei și trăsăturilor de personalitate: interes pentru învățare, cooperare, angajare activă în activitate, motivație intrinsecă, inițiativă, responsabilitate, încredere în sine, stabilirea clară a scopurilor, dozarea timpului și a efortului în funcție de dificultatea sarcinii, informare din surse adiacente, organizarea eficientă a informațiilor, generalizarea informațiilor etc.
Referindu-ne la competențele socio-emoționale ale elevilor, acestea pot fi exprimate făcând referire la: comportament prosocial, relații interpersonale, disponibilitate spre comunicare, independență emoțională, autoevaluare realistă a propriilor emoții, asertivitate, stimă de sine, adaptabilitate la diferite situații, gândire proactivă, toleranță la stres, managementul conflictelor, decizii responsabile, optimism, dorință de reușită, implicare, toleranță etc. (Bar-On, 2011; Goleman, 2004).
Metodologia cercetării
Culegerea datelor referitoare la nivelul de dezvoltare al empatiei în rândul cadrelor didactice a fost efectuată prin aplicarea Chestionarului de măsurare a empatiei emoționale – Q.M.E.E., elaborat de A. Mehrabian și N. Epstein (1972). Acesta descrie o viziune afectivă asupra empatiei și măsoară capacitatea empatică a unei persoane – cu cât scorul este mai mare, cu atât capacitatea empatică este mai ridicată.
Setul de itemi reprezintă subscale intercorelate, care măsoară aspecte relaționate ale empatiei emoționale. Subscalele cuprind date referitoare la susceptibilitatea la contagiune emoțională, aprecierea emoțiilor unor persoane nefamiliare sau îndepărtate, reactivitatea emoțională extremă, tendința de a fi impresionat de experiențele pozitive și negative ale altora, tendința de simpatizare, dorința de a fi în legătură cu cei care au probleme (Mehrabian, Epstein, 1972, 527).
Chestionarul cuprinde 33 de itemi cu care subiectul poate fi sau nu de acord. Răspunsurile la fiecare afirmație se dau pe o scală de la +4 (acord puternic) la -4 (dezacord puternic). Inițial, unele afirmații sunt însoțite de semnul „+”, iar altele de semnul „–”. După ce subiectul completează fiecare afirmație cu unul dintre scorurile scării de evaluare (+4, +3, +2, +1, -1, -2, -3, -4), vor fi schimbate semnele scorurilor la afirmațiile care figurează cu semnul „–” în față, iar apoi se va calcula suma algebrică a celor 33 de afirmații, obținându-se astfel, scorul total de empatie emoțională. Proba măsoară empatia emoțională pe o scală de la -132 la +132 (minim și maxim). În funcție de această scală vor fi fixate niveluri ale empatiei emoționale.
Al doilea instrument utilizat în cercetarea de față este o grilă de observație a elevilor, care va direcționa urmărirea unor comportamente la nivelul clasei de elevi. Astfel, vor fi formulați anumiți indicatori observaționali, care vor face referire la aspecte cum ar fi: acțiuni, reacții, comportamente, conduite, caracteristici ale mediului educațional, evenimente concrete etc. și își propun să acopere fenomenul studiat – rolul empatiei în optimizarea procesului educațional.
Eșantionul cercetării
Cercetarea a fost realizată pe un lot de 22 cadre didactice din județul Dâmbovița cu o experiență în învățământ cuprinsă între 5 și 36 ani; 18 dintre acestea profesează la ciclul primar, iar 4 la preșcolar. Din punct de vedere al mediului în care își desfășoară activitatea, 12 cadre didactice profesează în mediul urban, iar 10 în mediul rural.
Dintre toate cele 22 cadre didactice, 19 au studii superioare (licență), 2 au absolvit studiile de masterat; doar un cadru didactic are studii medii (liceul). Cele mai multe cadre au gradul didactic I (15), 6 au gradul didactic II și doar o persoană are definitivatul.
Concluziile cercetării
Ipoteza de la care a pornit cercetarea de față a fost aceea că dacă empatia, considerată una dintre competențele socio-emoționale cu influență semnificativă asupra desfășurării optime a procesului instructiv-educativ și asupra eficienței acestuia, atunci cadrelor didactice cu un nivel ridicat al empatiei, care își valorifică în mod adecvat capacitatea empatică, le vor fi asociate clase de elevi cu randament ridicat din punct de vedere academic și socio-emoțional.
Chiar dacă în această lucrare nu au fost exprimate adevăruri pentru prima dată, intenția a fost aceea de a realiza un demers științific, pornind de la realitatea educațională existentă, care să confirme o teză intens dezbătută de unii cercetători și anume aceea a influenței pe care o are capacitatea empatică asupra procesului instructiv-educativ. În acest sens, am încercat să ajungem la niște concluzii originale în ceea ce privește problematica studiată și să realizăm o investigare cât mai riguroasă, care să vină în sprijinul demonstrării ipotezei propuse.
Rezultatele obținute în urma micro-cercetării desfășurate vin să susțină ipoteza formulată, dovedind că empatia joacă un rol important în exercitarea cu succes a activității didactice, fără de care performanța didactică nu ar fi la fel de eficientă. Așadar, pentru a obține rezultate eficiente în ceea ce privește educația elevului, și aici facem referire și la acele comportamente care nu țin neapărat de latura cognitivă (relații intra și interpersonale, adaptabilitate, comportamente prosociale, toleranță, înțelegere, respect reciproc etc.), cadrul didactic trebuie să acorde atenție fiecărui copil, să empatizeze cu acesta.
Din analiza datelor a reieșit faptul că profesorilor cu un nivel ridicat al empatiei le-au corespuns clase de elevi cu comportamente dezirabile atât în ceea ce privește activitățile școlare propriu-zise (este interesat de activitățile școlare, participă la concursuri, consultă surse alternative de informare etc.), cât mai ales în ceea ce privește comportamentele asociate competențelor socio-emoționale (recunoașterea propriilor emoții, implicare, colaborare, stabilire de scopuri, încredere în propriile forțe, altruism, management de sine etc.).
Bibliografie
1. Bar-On, R. (2011). Inteligența emoțională și inteligența socială. Observații pe baza Inventarului de Calcul al Coeficientului Emoțional. În Bar-On, R., Parker, J. D. A. (2011). Manual de inteligență emoțională: teorie, dezvoltare, evaluare și aplicații în viața de familie, la școală și la locul de muncă. București: Editura Curtea Veche Publishing.
2. Goleman, D. (2004). Inteligența emoțională, cheia succesului în viață. București: Ed. ALLFA.
3. Mehrabian, A., Epstein, N. (1972). A measure of emotional empathy. Journal of personality, 40(4), 525-543.