Rolul educativ al poveștilor în activitățile instructiv-educative

S-a remarcat de-a lungul timpului de către cadrele didactice iubirea preșcolarilor și școlarilor mici pentru poveștile și basmele și că acestea au o influență deosebită asupra dezvoltării caracteriale a copilului, prin rolul educativ pe care acestea îl au, ele lărgind orizontul micuților și concomitent oferindu-le de fiecare dată ocazii de a învăța, de a cunoaște.

Fabulosul poveștilor și al basmelor îl fascinează pe copil, transpunându-l în spațiul și timpul în care se realizează acțiunea poveștii, stârnind în sufletul său curat primele sentimente și provocându-l să urmărească acțiunea care îl captează. Ascultând povestea, se identifică cu personajele și trăiește împreună cu ele aventuri emoționante, căutând binele, frumosul și adevărul, care în poveștile și basmele pentru copii  înving întotdeauna.

Datorită tematicii abordate, poveștile și basmele le oferă copiilor situații pentru înțelegerea și rezolvarea unor probleme de viață, prin soluții la conflicte, temeri și probleme interioare, care-i provoacă copilului nesiguranță. Nesiguranța și alte probleme ale copiilor precum: furia, cearta, plânsul, indiferența, etc.; sunt deci, înlăturate prin învățătura pe care copiii o trag din poveste.

Cadrul didactic, în grădiniță sau la școală, utilizează basmele și poveștile pentru a-i calma pe copii, povestirea realizându-se într-o atmosferă relaxantă, liniștitoare și captivantă  prin tonul cu care este prezentată și prin materialul intuitiv reprezentat de imaginile din poveste.

Basmele au eroi principali și eroi secundari… Basmele au personaje pozitive și personaje negative. Eroii basmelor le oferă copiilor modele perfecte; îi învață cinstea, adevărul, curajul, credința, devotamentul. Ei le „transmit mesaje clare: dacă crezi în visul tău, poți să-l atingi! Curat, cinstit, folosind propriile tale puteri. Să ai încredere, și imposibilul nu există! Să ai prieteni, pentru că dacă ai, niciodată nu vei fi singur!”(prof. Barta Timeea, 2012). Așa că, la ivirea unei probleme în grădiniță sau la școală, educatoarea respectiv învățătoarea poate apela la repovestirea  unor pasaje din povești, sau a unor povești, a căror mesaj îi învață pe copii să învingă răul cu care se confruntă: ura, răutatea, conflictul; ca binele să iasă la suprafață și să se propage, copiii deschizându-și mintea și mai ales sufletul, arătând prietenie, iubire, milă; sentimente pozitive care-i dezvotă copilului un caracter puternic și pozitiv.

Din conținutul basmelor și al poveștilor reiese caracterul educativ al acestora, copiii fiind atenți la firul narațiunii presărat cu întamplări care mai de care, descoperind comportamente, trăsături ale personajelor, memorând, realizând analize și sinteze; și comparând, putând stabili chiar relații între fapte și personaje, astfel ajungând la generalizări. Dar, receptarea atentă a poveștilor și basmelor contribuie, în primul rând, „la familiarizarea preșcolarilor cu structura limbii literare, cu bogăția și expresivitatea limbajului, însușindu-și cuvinte cu sensuri proprii și figurate, expresii poetice, formule specifice poveștilor și basmelor, construcții ritmate și rimate, zicale, proverbe, structuri gramaticale” (Florica, Mitu, Ștefania, Antonovici, 2005); la formarea conștiinței morale, poveștile și basmele ilustrând manifestări ale binelui și răului: „Făt Frumos din lacrimă”, „Scufița Roșie”, „Punguța cu doi bani” e.t.c.; la însușirea de cunoștințe prin expuneri aproape științifice ale unor teme de interes pentru copii precum cartea, sărbătorile de iarnă care lărgesc orizontul copiilor: „Povestea cărții de povești”, „Povestea lui Moș Nicolae” e.t.c.; la conștientizarea necesității și a existenței relațiilor dintre copii și a acestora cu părinții lor: „Trei semne ale prieteniei”, „Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici”, „Fata babei și fata moșneagului” etc.

Și pentru că „în procesul de comunicare cu ceilalți transmite ceea ce a auzit” (instit. Florentina, Popa, 2006); expunerile orale ale unor opere literare, povești sau basme, trebuiesc realizate cu tonul potrivit folosind un limbaj plăcut cu cuvinte alese pentru a emoționa copilul și a-l capta și coopta în dezvoltarea capacității de comunicare a viitoarei generații ce se ivește în prezent în persoana micului preșcolar  așezat pe scăunelele puse în formă de semicerc; pentru a-și dezvolta sentimente și stări afective pozitive în grupa mică, pentru a se familiariza cu diverse aspecte ale vieții  care să-i influențeze comportamentul în grupa mijlocie și pentru sesizarea planului real de cel ireal, fantastic, pentru exersarea capacității de a comunica și stimularea creativității limbajului în grupa mare.

Prinși în mrejele poveștilor și basmelor preșcolarii preiau și conservă în memoria lor structurile dialectale „la grădiniță cultivându-se astfel un limbaj elevat la care preșcolarii… aderă tot mai mult și încep să-i corecteze apoi și pe cei de acasă.”(Tinca, Crețu, 2009)

…Iar nouă, cadrelor didactice, ne revine minunata misiune de a-i atrage pe copii spre a conștientiza frumusețea și valoarea literaturii și limbii române, prin intermediul poveștilor și basmelor, înglobându-le într-un mod cât mai atractiv în cadrul activităților integrate realizate în grădinițe, utilizând metode și procedee prin care să trezim interesul copiilor pentru povești și educarea viitorului cetățean  în spiritul cultivării prin carte; insuflându-i copilului bucuria de a citi, de a răsfoi o carte, de a avea grijă de aceasta. Utile în acest caz sunt și parteneriatele cu bibliotecile din imediata apropiere a grădinițelor, bibliotecile venind în sprijinul educatoarelor și implicit a copiilor cu activități dedicate exclusiv copiilor, prin care bibliotecarele sau chiar actori îi invită pe copii în biblioteci sau librării pentru a le citi copiilor povești și basme, pentru a-i atrage în activitatea de utilizare a cărților, singura care le poate schimba copiilor destinul într-un mod cât mai echitabil.

În vremurile „șubrede” în care ne perindăm existența, când lumea tinde și luptă pentru „foloase necuvenite”, poveștile și basmele,  îi învață pe copii încă din grădinițe valori adevărate și eterne; devenind resurse neprețuite în viața copilului care-l vor conduce cu succes spre o persistență  în timp a învățării care se realizează numai și numai cu ajutorul cărții.

BIBLIOGRAFIE:
1. prof. Barta, Timeea, 2012, în „Primii pași”- Revistă a învățământului preșcolar bihorean, nr.5-6, mai-iunie2012,Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic Oradea, pag.17;
2. Florica, Mitu, Ștefania, Antonovici, 2005, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Editura Humanitas Educațional, pag.30,
3. instit. Florentina, Popa, 2006, în Revista Învățământul Preșcolar, nr.3-4/2006 Editată de Ministerul Educației și Cercetării, pag.69;
4. Tinca, Crețu, 2009, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, pag.154.

prof. Janina-Florentina Vasile

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/janina.vasile

Articole asemănătoare