Misiunea cadrelor didactice este înaltă, nobilă. Dascălii transmit generaţiilor tinere, în mod organizat şi planificat, valorile culturale create de generaţiile trecute, le îndrumă paşii în vastul domeniu al ştiinţelor, veghează asupra formării personalităţii lor, asupra orientării lor şcolare şi profesionale.
S-a crezut că introducerea mijloacelor moderne de învăţământ (mijloace audio-vizuale, manuale programate, maşini de instruire, televiziune, internet) ar duce la diminuarea rolului învăţătorului – profesorului. În realitate, aşa cum observă chiar unul din creatorii instruirii programate, B.F.Skinner, folosirea în şcoală a acestor mijloace „amplifică rolul dascălului ca fiinţă umană”. Orice elev este o individualitate complexă, care nu poate fi înţeleasă şi direcţionată spre un scop social decât de o persoană pregătită, învăţătorul sau profesorul. Ei sunt de neînlocuit. De aici însă nu rezultă că relaţia dintre cadrul didactic şi elev trebuie să rămână cea din şcoala tradiţională. Principala funcţie a învăţătorului-profesorului- în şcoala modernă nu este de „ a preda”, de a transmite cunoştinţe, ci de a îndruma şi organiza activitatea de cercetare a elevilor. Profesorul colaborează cu elevii, îi stimulează, creează condiţii optime de muncă si de cercetare, îi ajută să-şi formeze personalitatea.
Succesul în munca instructiv-educativă depinde in cea mai mare măsură de cadrele didactice, de competenţa şi dragostea lor pentru profesie. Nici planurile de învăţământ, nici programele scolare, nici manualele, nici baza materială a şcolii nu pot avea asupra elevului o influenţă care să se poată compara cu aceea a cadrelor didactice. Educatorul creează condiţiile necesare de muncă, organizează şi conduce activitatea elevului, prin care dispozitiile lui se dezvoltă necontenit şi se transformă în calităţi.
Prin munca metodică şi perseverentă a învăţătorului şi a profesorilor copiii ajung să aibă un orizont larg de cunoştinţe despre natură şi societate, ceea ce îi ajută să înţelegă mai adânc obiectele şi fenomenele cu care vin în contact, să interpreteze mai corect evenimentele la care participă, să-şi dea seama mai bine de rostul lor în viaţă.
Tot atât de puternică este şi influenţa pe care o exercită cadrul didactic asupra dezvoltării memoriei, imaginţiei, gândirii, spiritului de observaţie al elevilor. Procesel psihice se dezvoltă prin exercitarea lor, prin activităţi corespunzătoare. Profesorul ajută pe fiecare elev să facă progrese, îl stimulează, îl îndrumă şi îl corectează, încât capacităţile lui psihice să treacă treptat de la stadii inferioare la stadii superioare.
Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, Anita E. Woolfolk menţiona următoarele:
- profesorul, ca expert al actului de predare-învăţare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învăţamânt.
- profesorul, ca agent motivator: declanşează şi întreţine interesul elevilor, curiozitatea şi dorinţa lor pentru activitatea de învăţare.
- profesorul, ca lider: conduce un grup de elevi, exercitându+şi puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten şi confident al elevilor, un substitut al părinţilor, obiect de afecţiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate etc.
- profesorul, în ipostaza de consilier: este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv şi un sfătuitor al acestora.
- profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile şi comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi.
- profesorul, ca profesionist reflexiv: se străduieşte tot timpul să înţeleagă şi să reflecteze asupra întămplărilor inedite din clasă, să studieze şi să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă.
- profesorul, ca manager: supravegheză întraga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori.
Dascălul îşi asumă deci o multitudine de roluri a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui.
Bibliografie:
„Tratat de pedagogie şcolară”…Ioan Nicola …ed.Aramis
“Pedagogia generală”..Victor Ţîrcovnicu… Editura Facla.