Rolul basmelor și al povestirilor în activizarea vocabularului școlarilor mici (Studiu)

Deoarece basmele, prin folosirea cuvântului şi a imaginii artistice, îl familiarizează pe copil cu structura limbii, cu bogăţia formelor sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbii şi contribuie astfel la dezvoltarea limbajului şi a gândirii lui mi-am propus ca temă de studiu Rolul basmelor și al povestirilor în activizarea vocabularului preșcolarilor cu scopul de a evidenția influența benefică pe care o au basmele în  dezvoltarea creativității, imaginației și formarii personalității școlarilor mici.

De asemenea, prin tratarea acestei teme, am avut în vedere că eficienţa basmelor în dezvoltarea limbajului nu depinde numai de conţinutul celor povestite, ci şi de felul în care se captează atenţia copiilor, de vocea firească, blândă a învăţătoarei, de măsura în care e completată latura semantică a cuvintelor şi îmbinărilor noi, prin intonaţie, gesturi, felul în care sunt puşi copiii în situaţia de a folosi cuvintele şi expresiile în enunţuri personale, reproducând episoade sau chiar toată povestea.

Obiectivele cercetării

– determinarea nivelului general de pregătire al școlarilor implicaţi în cercetare;
– înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor obţinute de elevi  la testul iniţial, formativ şi cel final;
– aplicarea unor metode și a unor tehnici interactive în scopul dezvoltării creativităţii elevilor şi studiul eficienţei lor;
– sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

Ipoteza

Dacă aș aborda diferite metode de stimulare a creativității și anumite tehnici interactive, folosind basmele, aș cultiva limbajul, gândirea  și aș dezvolta creativitatea, imaginația și formarea personalității școlarului mic.

Variabilele cercetării

Variabila independentă
– folosirea sistematică a metodelor de evaluare;
– metode de verificare (observația curentă, convorbirea, analiza produselor activității).
Variabila dependentă – Deprinderi pentru dezvoltarea gândirii elevilor; Performanţe şcolare şi comportamentale; Deprinderi sociale; Gradul de implicare a preșcolarilor în timpul evaluării; Deprinderi de utilizare a metodelor de evaluare  ca instrumente pentru o predare – învăţare – evaluare eficientă;

Coordonatele majore ale cercetării

Cercetarea s-a derulat pe perioada septembrie 2017-iunie 2018. Cercetarea a fost făcută comparativ pe două loturi de copii:

  •  lotul de control: un număr de 13 copii, de la clasa pregătitoare B;
  •  lotul experimental: un număr de 12 copii, de la clasa pregătitoare C

Metode de cercetare folosite:

Cunoaşterea psihologică a copiilor este o problemă complexă şi multilaterală. Ea se bazează pe fapte şi pe date concrete. În vederea studierii copilului sub aspect psihologic, trebuie folosite metode şi procedee adecvate. În acest sens am folosit următoarele metode: observarea, convorbirea.

Observarea va fi folosită, în special, pentru sesizarea cat mai exactă a metodelor care determină o mai bună comunicare prin utilizarea jocului la anumiți școlari și variațiile în comunicare, dar și pentru a fi evitate erorile de apreciere prin atribuirea unor calificative (fie prea mari, fie prea mici) sub impresia momentului, a unor evaluări conjuncturale.

Convorbirea a fost un mijloc eficient de a verifica deficienţele de vorbire, creativitatea şi expresivitatea copiilor, precum şi performanţele obţinute. Datele pe care le-am obţinut în cadrul observării mi-au fost de folos, pentru că au valorificat în dialogul cu copiii cele consemnate anterior.

O altă metodă folosită a fost metoda analizei produselor activităţii. Însuşirile şi activităţile psihice ale unor persoane se exprimă şi în produsele activităţii sale. Orice produs realizat de copil poate deveni obiect de investigare psihologică: desenele, colajele, poezioarele, poveştile, modul de formulare şi de rezolvare a unor sarcini, etc.
Analizând aceste produse, am obţinut informaţii despre capacităţile psihice de care dispun copiii: despre coerenţa proceselor mentale, amplasarea intereselor, calitatea cunoştinţelor, a deprinderilor şi a aptitudinilor, despre stilul realizării acelor produse, despre nivelul dotării psihice: înalt, mediu, slab, despre progresele realizate în învăţare, etc.

Desfăşurarea cercetării

Munca în legătură cu stimularea gândirii elevilor – urmărind dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral – ne impune să lămurim, să explicăm orice cuvânt nou de care şcolarii iau cunoştinţă, descoperindu-le, nu numai accepţia din contextul în care l-am întâlnit, dar şi semnificaţiile pe care le-ar putea avea şi în alte contexte, în combinare cu alte cuvinte.

Semnificaţia cuvintelor – după cum ne relatează cercetările (Vîgotski, T. Slama – Cazacu) – nu este dată împreună cu structura lor sonoră, nu este presupusă de cunoaşterea acesteia; semnificaţia se însuşeşte treptat, se întregeşte în timp, paralel cu dobândirea unei experienţe cognitive mai bogate şi prin însăşi folosirea limbajului.  De la o semnificaţie sumară, adesea neprecisă, şcolarul se ridică progresiv la una din ce în ce mai apropiată de noţiunea corectă.

Am conturat un plan de monitorizare a activităților desfășurate la cele două grupe de copii sub formă de momente pentru a verifica ipoteza enunțată la începutul cercetării.
M1 –  am povestit Scufița Roșie;
M2 – am povestit Alba ca Zăpada cu cei șapte pitici;
M3 – am povestit Ciuboțelele Ogarului;
M4 – am organizat un joc didactic;
M5 – la alegere, am dramatizat câte o secvența din cele 3 povești.

Jocul didactic ,,Recunoaște povestea” a avut următorul scop:
– consolidarea cunoștințelor despre basmele cunoscute;
– dezvoltarea exprimării orale, corecte în propoziții simple;
– cultivarea dialogului în comunicare;
– educarea trăsăturilor pozitive de caracter.

Etapele de desfășurare
– etapa I – recunoașterea personajelor pe baza imaginilor
– etapa II – povestirea momentelor din imagini cu ajutorul învățătoarei
– etapa III – exprimarea corectă în propoziții
– etapa IV – separarea  imaginilor care fac parte din aceeași poveste
– etapa V – poziționarea personajelor din fiecare poveste în ordinea apariției cronologice

Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

În urma analizei datelor culese cu ajutorul metodelor și instrumentelor de cercetare am observat următoarele aspecte:

Activitatea copilului are un puternic colorit afectiv.
Dacă facem apel la sentimentele copilului, am observat că prin prezentarea poveștilor am reușit să influențez și să orientez conduita acestuia în direcția necesară.
Educarea sentimentelor presupune îmbogățirea cunoștințelor copilului cu anumite reprezentări și noțiuni în legătură cu atitudinea pe care trebuie să o ia în anumite situații.
Am remarcat că majoritatea copiilor aveau o pronunţie clară a cuvintelor. Doar doi copii întâmpinau dificultăţi în pronunţarea sunetului ‚,r”, pe care îl înlocuiau cu sunetul ,,l’’. După mai multe exerciţii de vorbire desfăşurate cu aceştia s-a ajuns la un nivel corespunzător, înlăturându-se deficienţele.
Doar o treime dintre copiii din lotul de control și o jumătate dintre copiii din lotul experimental percepeau, deosebeau şi utilizau corect cuvintele omonime, sinonime, cuplurile antonimice, precum şi grupurile de paronime. Însă, la sfârşitul anului şcolar, după desfăşurarea mai multor jocuri didactice, povestiri în care s-a accentuat explicarea şi însuşirea conştientă a semnificaţiei cuvintelor, majoritatea copiilor percepeau, deosebeau şi utilizau cuvintele omonime, sinonime, cupluri antonimice, precum şi grupuri de paronime.

Concluzii

Stimularea gândirii creative a elevilor de clase primare cu ajutorul basmelor și al povestirilor este unul din obiectivele majore care se realizează la clase, deoarece acestea sunt cele mai apropiate de sufletul și inima școlarilor mici, prin personajele fabuloase și acțiunile acestora.

Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă inițiativa și să creeze. Învăţătoarea trebuie să urmărească dezvoltarea copilului, să stabilească țeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte și pentru toată clasa de copii în ansamblu, să planifice teme care să răspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea fiecăruia, să le mențină trează curiozitatea și să stimuleze învățarea prin cooperare.

Experiența a demonstrat, de fiecare dată, că orice copil posedă potențial creativ, iar creativitatea este educabilă. Având ca scop prioritar formarea unei exprimări corecte, logice, fluente, expresive, educarea limbajului în clasele primare foloseşte povestirile ca pe un mijloc deosebit de valoros.

Şcolarul, pus fie în situaţia de a expune cunoştinţele sale în legătură cu o povestire, fie de a emite idei şi păreri proprii, foloseşte mai bine sau mai puţin bine limba vorbită, în care, pe de o parte are cunoştinţe sigure, precise, idei clar conturate în mintea sa, iar pe de altă parte, potrivit gradului în care el stăpâneşte regulile exprimării, şi un volum de cuvinte pe care le poate utiliza cu discernământ.

Pentru copil, cuvântul ţine locul explicaţiei şi a justificării. Iubeşte cuvântul în sine; învăţarea unui cuvânt nou îl încântă ceva timp, iar apoi devine o adevărată pasiune: vânează cuvinte, face colecţii, iar când descoperă unul nou îl pronunţă triumfător.

Prin diversitatea de metode şi procedee folosite în clasă, am ajuns la concluzia că, dacă şcolarii vor fi pătrunşi de  importanţa acestor cerinţe, care scot la iveală valoarea limbajului ca mijloc de exprimare a gândirii, vor reflecta mai mult asupra termenilor folosiţi atunci când vor expune oral dezvoltându-și astfel creativitatea, imaginația și chiar  își vor formarea  o personalitate.

Acţiunea de stimulare a gândirii creative a şcolarului mic nu este nici simplă, nici uşoară, dar este frumoasă şi nobilă, dacă avem în vedere dezvoltarea limbajului copiilor. În fine, rezultatele eficiente în munca la clasă depind în mare parte de pregătirea cadrului didactic, de responsabilitatea şi maturitatea sa profesională, de spiritul novator de care trebuie să dea dovadă.

 

Articole asemănătoare