Conceptul de reziliență a atras interes în multe domenii în ultimii ani, totuși natura sa interdisciplinară a condus la apariția a numeroase definiții, interpretări și abordări de măsurare. Din acest motiv, nu există încă o înțelegere universal acceptată între discipline sau domenii. Este un concept complex, explicat în prealabil ca proces prin care o persoană gestionează optim resursele individuale și sociale de care dispune, capacitate care să-i permită, în continuare, adaptarea. Accentul trebuie pus pe explorarea aspectelor metodologice, a definirii cu precizie a indicatorilor și atributelor rezilienței precum și pe mai buna înțelegere a variațiilor de interpretare a conceptului de reziliență, în general.
În domeniul educațional, conceptul de reziliență este asociat cu succesul școlar, cu capacitatea de a atinge performanța sau cu abilitatea de a face față provocărilor și presiunilor mediului școlar. Indiferent de denumirile date conceptului de literatura de specialitate, este cert că se desprinde un tip distinct de reziliență, și anume reziliența educațională.
Fenomenul de reziliență are o importanță crucială pentru părinți și educatori, pentru care dezvoltarea pozitivă a tinerelor generații reprezintă o prioritate. Copiii devin rezilienți atunci când există suport din partea familiei, școlii și comunității. Practica educațională ne-a arătat, de-a lungul timpului, că, în mediul școlar, copiii se confruntă cu foarte multe provocări și situații neprevăzute ce pot deveni surse semnificative de stres, care le pun la încercare capacitatea de adaptare, flexibilitatea și gestionarea propriilor emoții. Printre astfel de situații/ factori de stres, putem enumera: începutul/sfârșitul anului școlar, perioada examenelor, desprinderea de mediul familial, acceptarea în colectiv, competitivitatea, programul încărcat, presiunea școlii/ a părinților, efortul învățării etc. Fiecare dintre acești factori îi afectează pe elevi în mod diferit, aducându-le gânduri, emoții puternice și incertitudine. La școală, ei trebuie să se simtă protejați, valorizați și încurajați în demersul lor. Contextul școlar le oferă oportunități de învățare și dezvoltare, de aceea ambientul trebuie să fie propice învățării, bazat pe relații de cooperare, sprijin reciproc între elevi și profesori, precum și implicare activă. Totodată, un context armonios, în care relațiile sunt calde și grijulii, stimulează elevii și îi ajută să-și dezvolte încrederea în sine, să se simtă apreciați, văzuți, susținuți, reprezentând, în aceeași măsură, un factor de dezvoltare a rezilienței.
Așadar, cum îi pregătim pe copii să facă față unor astfel de aspecte dificile în procesul lor de adaptare la situații stresante? Cu ce echipament(e) îi înzestrăm ca ei să evolueze sănătos, să devină mai rezistenți în fața schimbărilor din viața de zi cu zi? Ce măsuri luăm pentru a forma, ulterior, indivizi cu reziliență emoțională care se recuperează, indiferent prin ce situații trec? Cum creștem calitatea vieții personale? Prin ce modalități promovăm starea de bine în școală și well-being-ul în rândul elevilor și profesorilor? Cum valorificăm reziliența naturală a fiecăruia?
Din acest punct de vedere, creşterea și menținerea rezilienței ar trebui inclusă în abordările educaţionale contemporane. Adulții sunt cei care îi pot învăța pe copii să se dezvolte într-o manieră pozitivă, să devină mai puternici, mai adaptați, mai pregătiți să facă față unor situații neașteptate. Ei învață să găsească partea bună a fiecărei situații și dezvoltă strategii pe care le pot aplica și în situații viitoare. Reziliența poate fi învățată și dezvoltată de oricine, dacă îi înțelegem importanța, mai ales în mediul educativ. Exemple de strategii pentru dezvoltarea atitudinii reziliente: crearea unei comunități de învățare, context suportiv, dezvoltarea conexiunilor cu cei din jur, exersarea emoțiilor pozitive, conștientizarea emoțiilor. Reziliența se bazează pe o serie de abilități precum: comunicare eficientă, asertivitate, relații sănătoase și armonioase cu cei din jur, empatie, gândire și atitudine optimistă, abilitatea de rezol¬vare a problemelor, autonomie, stimă de sine, promovarea speranței, adaptabilitate și flexibilitate în fața situațiilor noi, setarea unor scopuri realiste și manifestarea perseverenței în atingerea lor, aspirații academice înalte. Elevii cu rezilienţă educaţională sunt cei care îşi păstrează o motivaţie de învăţare şi o performanţă şcolară ridicată în ciuda prezenţei condiţiilor de risc care îi fac vulnerabili eşecului şcolar.
Consilierea şcolară are un rol activ şi semnificativ în dezvoltarea rezilienţei educaţionale a elevilor, atât prin intervenţiile adresate direct acestora, cât şi prin cele adresate profesorilor, părinţilor şi prin activităţile de promovare a colaborării şcoală-comunitate. Având în vedere existenţa unui număr ridicat de elevi care au nevoie să îşi dezvolte rezilienţa educaţională, este nevoie ca tot mai mulţi specialişti să se familiarizeze cu acest concept şi cu modalităţile concrete de promovare a acestuia în mediul şcolar. În acest sens, elevii trebuie învățați să să-și folosească toate resursele pe care le au la dispoziție (cognitive, sociale și emoționale) pentru a depăși obstacolele, în timp ce își continuă procesul de creștere și dezvoltare.
În concluzie, s-a constatat că reziliența crește calitatea vieții, fiind modul prin care reușim să facem față schimbărilor din viața noastră cu succes și încredere în sine.
Bibliografie
*** Dicționar explicativ al limbii române, ediția a II-a, Editura Academiei, București, 1998;
Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis, București, 2002;
Mitrofan, Luminița Doina, Rolul școlii în dezvoltarea rezilienței la elevi, Tribuna învățământului nr.18-19, iunie-iulie 2021, online: https://tribunainvatamantului.ro/rolul-scolii-in-dezvoltarea-rezilientei-la-elevi/
Raport Ministerul Educației și Cercetării, Analiza stării de bine și a sănătății mintale în rândul copiilor din învățământul gimnazial din România, online: https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2025/div/RAPORT_Analiza_starii_de_bine_sanatatii_mintale_copii_gimnaziu_RO.pdf