Repertoriul metodelor și tehnicilor implicate în cercetarea specifică științelor educației

Cercetarea reprezintă  pedagogică este „un demers rațional , organizat în vederea surprinderii relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele acțiunii educaționale practice” (Drăgan, I., Nicola, I. , 1993).
A.Gugiuman (1993) identifică trei categorii principale de metode specifice investigației pedagogice: metode de cercetare prin studiul documentelor, metode de cercetare concretă a colectivității școlare și metode de prelucrare și interpretare a informațiilor. Din categoria metodele de cercetare prin studiul documentelor fac parte metoda istorică, metoda monografică, metoda comparativă, metoda analizei documentelor școlare și a produselor activității, iar în cadrul metodelor de cercetare concretă a colectivităților școlare intră următoarele metode: metoda observației, metoda anchetei, metoda studiului de caz, metode sociometrice, metoda aprecierii obiective și metoda experimentului.

Având drept criteriu fundamental  obiectivul urmărit în cercetare și aspectul funcțional al metodelor în demersul întreprins, E. Joița (2003, p.405) procedează la următoarea clasificare: metode pentru sesizarea problemei, metode pentru acumularea empirică și științifică a datelor, metode pentru introducerea, aplicarea măsurilor ameliorative, metode pentru interpretarea parțială sau finală a rezultatelor și metode pentru finalizarea cercetării. Metodele pentru sesizare problemei sunt metodele care clarifică baza teoretică și stadiul cercetării, formularea ipotezei și a obiectivelor. Metodele  pentru introducerea, aplicarea măsurilor ameliorative sunt metodele de intervenție educativă și verificare a ipotezei. Metodele pentru interpretarea parțială sau finală a rezultatelor sunt metodele de interpretare cantitativă și metodele de interpretare calitativă. Metodele pentru finalizarea cercetării constau în valorificarea rezultatelor , în tehnicile specifice de redactare, de comunicare, de generalizare.

Din  repertoriul metodelor implicate în cercetarea specifică științelor educației fac parte : observația, metoda anchetei, experimentul pedagogic, metoda analizei documentelor școlare și a produselor activității, studiul de caz și  metodele sociometrice.
Observația  constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale elevului sau grupului.

Metoda anchetei „presupune un schimb de informații, mai exact, o comunicare între cercetător și anumite „elemente” ale „realității sociale” investigate, primul fiind cel care provoacă un comportament verbal din partea celor din urmă” (Rotariu , T. , Iluț. P., 1999).

Experimentul psihopedagogic (Dumitriu, Gh., Dumitriu C. 2003) este metoda care reprezintă o formă particulară a experimentului natural în condițiile procesului înstructiv educativ.

Metoda analizei documentelor școlare și a produselor activității furnizează informații despre procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale elevilor prin prisma obiectivării lor  în „produsele” activității (Dumitriu, Gh., Dumitriu C., 2003)

Studiul de caz reprezintă o investigație în legătură cu un elev , un grup, o situație educațională sau o instituție școlară a căror cunoaștere poate conduce la situații adecvate pentru a realiza o mai bună adaptare, integrare sau funcționalitate.

Metodele sociometrice (Gugiuman, A. 1993) contribuie la cunoașterea relațiilor dintre membrii unui grup, respectiv, a elevilor dintr-o clasă.
Altfel spus cercetarea pedagogică este „un demers rațional, organizat în vederea surprinderii relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele acțiunii educaționale practice”.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Psihopedagogie Liliana Sacară, Iulia CristinaDumitriu,   Alma Mater 2007

 

prof. Sorina Olaru

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/sorina.olaru

Articole asemănătoare