Proiectarea evaluării este activitatea de design a evaluării, ce asigură corelarea tuturor elementelor structurale de evaluare în vederea atingerii obiectivelor de învățare. Evaluarea tradițională, desfășurată în sala de clasă reprezintă activitatea specifică procesului de învățământ care, prin compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele propuse şi planificate, urmăreşte, în special, autoreglarea şi eficientizarea procesului instructiv-educativ.
Principalele caracteristici ale evaluării pentru învățare sunt: responsabilitatea elevilor pentru propria învăţare; comunicarea de obiective clare şi specifice de învăţare; concentrarea pe obiective care reprezintă rezultate educaţionale valoroase, cu aplicabilitate dincolo de contextul învăţării; identificarea de competenţe actuale ale elevilor şi paşii necesari pentru a ajunge la obiectivele prestabilite; motivarea elevilor pentru automonitorizarea progresului în raport cu obiectivele de învăţare; abordarea de exemple de obiective de învăţare, inclusiv, dacă este cazul, criteriile sau grilele specifice; prevedera de momente frecvente de evaluare, inclusiv evaluarea reciprocă şi autoevaluarea; includerea unui feedback non-evaluativ, specific, oportun; promovarea metacogniţiei şi a reflecţiei elevilor faţă de studiul lor individual.
O abordare eficientă a evaluării pentru învățare este:
- Evaluarea mai captivantă prin încorporarea activităților bazate pe blogging, pe autoevaluare și evaluare colegială.
- Reducerea timpului petrecut cu feedback-ul scris, oferind feedback audio întregului grup, solicitându-le elevilor să integreze feedback-ul dvs.
- Evaluarea să fie mai variată și mai incluzivă, permițând elevilor să se bazeze pe experiența lor personală.
- Alegerea sau crearea de instrumente de evaluare mai greu de plagiat și realizat cu ajutorul IA.
- Oferirea de oportunități de auto-testare în timpul orelor premergătoare evaluării.
- Construirea de sarcini de reflecție pentru a ajuta elevii să-și evalueze progresul în raport cu obiectivele de învățare.
În contextul digitalizării, evaluarea poate reprezenta un factor care facilitează sau blochează inovarea în educaţie. Avantajele evaluării digitale sunt multiple: feedback rapid și în timp real; personalizarea învățării; stimularea motivației intrinseci; crearea de medii de învățare imersive (spații educaționale care utilizează tehnologiile avansate pentru a crea experiențe interactive și captivante, ce permit utilizatorilor să exploreze și să învețe într-un mod mai profund și mai realist: lecții interactive în VR pentru științe, istorie sau geografie, cum ar fi explorarea atomilor, vizitarea orașelor antice); facilitarea evaluării învățării „oricând și oriunde”; implicarea elevilor în rezolvarea problemelor în grupuri mici sau pe platforme online multiplayer; crearea de oportunități de autoevaluare și evaluare colegială; acces la resurse online variate și cu grade de dificultate diferite; colectarea (sau „exploatarea”) de date educaționale pentru a înțelege mai bine și a optimiza procesele și contextele de învățare.
Tipuri și metode de evaluare digitală
Evaluare online reprezintă o modalitate de evaluare în care probele de evaluare sunt administrate în mediul online.
Evaluarea digitală reprezintă totalitatea sarcinilor de evaluare în care proiectarea, obținerea performanței și feedback-ul sunt mediate de tehnologii digitale.
Dacă până la digitalizarea educației discutam despre metode de evaluare tradiționale (orală, scrisă, practică) și alternative (proiect, portofoliu, referat, eseu, observarea sistematică a comportamentului elevilor, etc.), în evaluarea digitală se pot insera și alte instrumente de evaluare sau se pot adapta cele tradiționale, prin flexibilizarea și particularizarea lor, profitând de avantajele tehnologiei. Instrumente de evaluare digitală, utilizabile atât pentru evaluarea sumativă, cât și pentru cea formativă, la diverse discipline și niveluri de școlaritate pot fi:
Testele online (e-teste) au ca principale avantaje: posibilitatea de administrare multiplă, evaluare dinamică și personalizată, notare rapidă și feedback imediat, personalizat și prompt. Testele pot fi create cu ajutorul formularelor Google sau Microsoft, aplicațiilor Kahoot, Quizizz, Socrative.
Proiecte individuale sau de grup pot fi realizate atât în timpul activității la clasă, cât și acasă de către elevi, utilizând instrumente digitale colaborative, interactive sau de creație. Proiectele au drept rezultat produse digitale create de către elevi (prezentări, hărți conceptuale, postere, secvențe video etc.) care să valorizeze cât mai bine tema specifică a proiectului, dar și abilitățile elevilor.
Portofoliile electronice sunt colecții digitale organizate de materiale, documente și produse realizate de elevi (individual sau în grup) care reflectă progresul, competențele și experiențele elevului. Portofoliile pot fi create și gestionate cu ajutorul tehnologiilor digitale, cum ar fi: platformele online, site-urile web sau aplicațiile dedicate.
Principalele avantaje ale portofoliilor sunt: elevii învăță să se documenteze, să își organizeze învățarea, ghidându-se după obiectivele stabilite de către profesori și să își autoevalueze progresul; permit profesorilor să monitorizeze învățarea elevilor și să ofere feedback formativ,în funcție de problemele pe care le întâmpină elevii; reprezintă oportunități ideale pentru a utiliza și valorifica reflecție, autoevaluarea și evaluarea colegială în procesul didactic, utilizând instrumente digitale.
Realizarea unui produs digital – videoclip, infografic, prezentare interactivă, album foto, nuvelă grafică, e-book, postere digitale, un joc online sau chiar analiza unui produs multimedia, în corelație cu conținutul predat.
Jocurile online oferă metode interactive și captivante pentru evaluarea cunoștințelor, fiind utile atât în cadrul orelor de clasă, cât și pentru învățarea individuală, atât pentru evaluarea competențelor și pentru identificarea modului de gândire al elevului. Iată câteva sugestii de jocuri online educative pentru evaluarea cunoștințelor elevilor:
Proiectarea evaluării în pedagogia digitală se referă la anticiparea de mijloacele de evaluare asociate cu descrierea sarcinilor de evaluare singulare, designul feedback-ului asociat fiecărei sarcini, procesul de notare și modul în care interacționează diferitele elemente ale evaluării (Bearman, Nieminen și Ajjawi, 2023). Indiferent de contextul în care se realizează (față în față sau online) evaluarea evidențiază nivelul competențelor elevului, adică atât cunoștințele teoretice, cât şi cele pragmatice, fiind reflecția învățării depline. De asemenea, este nevoie în același timp și de evaluarea nivelului atenției, interesului, curiozității și persistenței în sarcină, prin observaţii şi monitorizări periodice. La final, rezultatul evaluării este constatarea nivelului de competențe a elevului la un moment dat (monitorizarea progresului) și, mai apoi, optimizarea progresului. Acesta vine în urma asumării unui feedback din partea elevului, în raport cu obiectivele fixate și în acord cu planul de evaluare asumat de ambii parteneri.
Principalele etape de urmat pentru o proiectare a unei evaluări coerente într-un proces didactic sinergic sunt:
1. Corelarea evaluării cu obiectivele:
a. Fixarea clară a rezultatelor învățării prin asigurarea faptului că evaluarea și toate probele evaluative sunt aliniate cu competențele specifice din programa școlară, dar și cu anumite obiective operaționale ale lecției, dacă evaluarea este formativă.
b. Concentrarea pe evaluarea abilităților elevilor, prin evaluarea abilităților cognitive (de exemplu, gândirea critică) și a abilităților practice.
c. Asigurarea posibilității de a individualiza standardele de evaluare, prin stabilirea de nivele de performanță obiectivelor fixate.
2. Alegerea tipurilor de evaluare adecvate
Alegerea de tipuri de evaluare utilizate în mod echilibrat, combinând evaluarea formativă (pentru a ghida învățarea: testul online cu feedback imediat, evaluări intercolegiale online, autoevaluări prin fișe digitale integrate pe platformă, simulări sau scenarii interactive etc.) cu cea sumativă (pentru a evalua rezultatele: examene online, teste online cu setări ale timpului de realizare, portofolii electronice etc.).
3. Integrarea tehnologiei în strategia de evaluare aleasă trebuie să asigure un echilibru între instrumentele tradiționale față în față și cele digitale astfel (Ferell, 2018) :
a. Utilizarea unei tehnologii ținând cont de accesibilitate, dar și pentru a asigura implicarea activă a elevilor.
b. Alegerea de sisteme de management ale învățării ce asigură o bună planificare a evaluării: platforme precum Moodle, Canva, Blackboard, Google classroom, Padlet, etc.
c. Alegerea de diverse instrumentele digitale în funcție de obiectivele vizate de fiecare activitate de evaluare.
d. Crearea de sarcini individualizate sau posibilitatea de a aborda diferențiat aceeași sarcină. Evaluarea mai variată și mai incluzivă, permite elevilor să se bazeze pe experiența lor personală și să opteze pentru anumite subiecte de evaluare, să aleagă formatul și calendarul temelor.
e. Abordarea unei evaluări mai captivante, prin încorporarea activităților bazate pe blogging și evaluarea de către colegi.
f. Furnizarea unui feedback detaliat și imediat prin intermediul platformelor digitale oferind oportunități de auto-testare și reflecție folosind instrumente precum Google Forms sau jurnalele reflective.
g. Construirea de sarcini de reflecție pentru a ajuta elevii să-și evalueze progresul în atingerea obiectivelor de învățare.
4. Stabilirea unor criterii clare de evaluare prin dezvoltarea de criterii de evaluare tip rubrics, corelate cu obiectivele vizate, pentru a standardiza notarea.
5. Asigurarea integrității academice prin implementarea de instrumente de detectare a plagiatului, utilizarea unui software de supraveghere, dacă este cazul (de exemplu la testele online) și proiectarea unei evaluări care necesită aplicare și sinteză, reducând oportunitățile de înșelăciune.
În concluzie, planificarea evaluării prin prisma utilizării tehnologiei în clasa de elevi reprezintă replicarea metodelor de evaluare existente cu ajutorul tehnologiei, mai degrabă decât a contesta și remodela practicile existente.
Bibliografie
1. Bearman, M., Nieminen, J. H., & Ajjawi, R. (2023). Designing assessment in a digital world: an organising framework. Assessment & Evaluation in Higher Education, 48(3), 291-304. doi.org/10.1080/02602938.2022.2069674.
2. Crăciun, D., Grosseck, G., 2022, Ghid practic de resurse educaționale și digitale pentru instruirea, online și mixtă, Editura Universităţii de Vest din Timișoara, www.researchgate.net/publication/349394100_Ghid_practic_de_resurse_educationale_si_ digitale_pentru_instruire_online.
3. Ferrell, G. (2018, 2023) Jisc, Designing learning and assessment in a digital age. www.jisc.ac.uk/guides/designing-learning-and-assessment-in-a-digital-age