Prevenirea excluziunii educaționale și sociale ale elevilor fără acces la TIC

Filozoful Jean Jacques Rousseau preciza faptul că individul uman, de-a lungul vieții, acumulează toate acele abilități și deprinderi necesare vieții, alături și de modul prin care acesta reușește să conviețuiască alături de alți oameni, de natură sau de lucrurile din jur. În acest moment, mai mult ca oricând, avem acces la informația utilă integrării tuturor în societate prin posibilitatea explorării realității, a oamenilor, a naturii sau a lucrurilor.

Și educația, la rândul ei, prezintă un impact mult mai puternic atunci când se realizează în grup. Susținem acest lucru deoarece, fiecare elevul are, în momentul actual, acces la informație. El poate afla informații de atunci și de acum; are acces la  multe exemple de bună practică din toate punctele de vedere; poate fi educat și instruit sub atenta supraveghere a cadrului didactic; este stimulat permanent să simtă, să gândească, să trăiască, să -și facă prieteni și să  se afle într-o parte sau alta. Analizată din alt punct de vedere ideea dezvoltată de autorul de mai sus, secolul XXI ne-a determinat să progresăm și să facem față progresului.

Era cibernetică a revoluționat tehnologia, dar și comunicarea dintre membrii societății, implicit a actorilor educaționali. Astfel, au apărut aplicații educaționale și de socializare ale tehnologiilor moderne. Am învățat cu toții să explorăm spațiul și să ne educăm prin utilizarea modului și mediul virtual. Am devenit „avatare” și am fost nevoiți să învățăm să trăim în aceste realități virtuale.

Situația pandemică creată de coronavirus a primăverii anului 2020 ne-a demonstrat faptul că și în sistemul de învățământ sunt necesare, în mod dramatic, multiple modificări. Astfel, s-a recurs la școala online și la școala de acasă.

Tehnologia informațiilor și comunicării (TIC) face parte din viața noastră. Este totodată și o necesitate pentru toate domeniile de activitate, pentru copii, pentru adulți, pentru responsabilii de firme sau organizații școlare. Utilizarea acestor tehnologii aduce mari avantaje pentru întreaga realitate a lumii actuale. Aceasta vizează și școala ca organizație, pentru care, specialiștii săi, trebuie să prezinte deschidere, capacitate de adaptare, asimilare, optimizare și valorificarea eficientă în conformitate cu beneficiarii săi direcți. Elevii sunt atrași în mare parte de mediul digital datorită dinamicii pe care o prezintă, cea a diversității și interactivității materialelor și resurselor educaționale, ei învăţând astfel, dar şi distrându-se totodată.

Tehnologia multimedia este un instrument extrem de util pentru îmbunătățirea experienței didactice atât a profesorului, cât și a elevului. În acest fel, învăţarea online stimulează profesorul să-şi identifice nivelul controlului pe care îl are asupra elevilor, dar și a propriei cariere; să împartă materialele și cunoştinţele cu alţii; să se familiarizeze cu diverse metode; să se asigure că procesul comunicării se derulează adecvat și contribuie la menținerea acesteia; să ușureze transmiterea cunoștințelor, pe de o parte și să facilitează, pe de altă parte, evaluarea, putând oferi mai ușor un feedback în cadrul activității online.

Deși ne aflăm într-o lume contemporană care tinde să se transforme într-o societate informațională, în contextul educațional și al celui creat de pandemia COVID- 19 care pe toți ne-a acaparat și implicat fără voia noastră, tehnologia informațiilor și a comunicării a devenit un concept de o maximă importanță. Acest lucru nu presupune faptul că, în acest context nu ne confruntăm și cu probleme. Aceste probleme țin de imposibilitatea unor elevi de a avea acces la asemenea tehnologii (mijloace de comunicare online, conectarea la internet etc.). Pe acest motiv apare excluziunea educațională și socială a elevilor respectivi, excluziune demonstrată atât de profesori, cât și de colegii lor. Studierea acestei teme presupune analizarea a două aspecte: excluziunea elevilor și imposibilitatea accesului acestora la TIC, din punct de vedere al procesului educațional.

„Excluziunea este direct legată de normele societăţii dintr-o anumită perioadă. O persoană defavorizată este percepută diferit în societăţi diferite, atât din punct de vedere cultural, cât şi economic. Normele societăţii se schimbă în timp şi, odată cu ele, se schimbă şi atitudinea „majorităţii” faţă de o anumită categorie marginalizată sau vulnerabilă” (Vremiş, Toartă, Rojco, Cheianu, 2010, p.18).

Excluziunea este generată de o acţiune întreprinsă de un individ, grup de indivizi sau instituții. Un individ poate fi autoexclus din punct de vedere social atât prin propria sa voinţă, cât și ca urmare a unor decizii fie asumate, fie neasumate, fie voite, fie nevoite sau chiar ale altor persoane, organizaţii sau instituţii.

Excluziunea nu reprezintă doar rezultatul circumstanţelor de moment, cât şi un anumit impact cu privire la perspectivele de viitor ale individului vulnerabil afectat. Cu toții ne-am confruntat cu astfel de situații – unii elevi au participat la lecții, alții nu au vrut sau nu au putut – însă, într-un mod sau altul, fiecare caz în parte poate găsi o soluționare.

 

prof. Daniela Iuliana State

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/daniela.chivu

Articole asemănătoare