Abordarea acestei teme a avut o profundă motivație, aceea că lectura, în zilele noastre, nu mai reprezintă o prioritate pentru copii, pentru elevii noștri. Lectura este deosebit de importantă pentru copil deoarece îl ajută să-și dezvolte vocabularul, să acumuleze cunoștințe, să-și formeze atitudini și să se comporte în modalități diferite, în funcție de situație. Unul dintre rolurile foarte importante pe care lectura îl are este și dezvoltarea creativității. Prin citirea legendelor sau a poveștilor, copiii își imaginează o lume nouă, ei intră într-un alt univers…cu personaje și întâmplări fascinante. Sigur că nu toate poveștile au la final o morală, morală ce are un rol educativ ridicat, însă din fiecare poveste se pot extrage învățăminte.
Motto:
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Mâinile mele, care te-au deschis.” (T. Arghezi)
Lectura copilului este o activitate de care este bine să se ocupe, în primul rând, părinții și mai apoi cadrele didactice. De ce afirmăm acest lucru?…În familie, copilul își dezvoltă plăcerea pentru lectură. De aceea , este bine ca părinții să îi obișnuiască, în fiecare seară, cu povești. Acest lucru înseamnă ca, înainte de culcare, părinții să le citească celor mici câteva pagini de poveste. Când se aleg cărțile, este bine să se țină cont de ilustrațiile de pe fiecare pagină deoarece copiii îndrăgesc imaginile, iar așa poveștile ajung mai repede la sufletul celor mici.
Când gustul pentru lectură este format din primii ani de școală, acesta rămâne pentru toată viața, o obișnuință utilă. Acest gust pentru lectură nu vine de la sine ci se formează printr-o muncă a factorilor educaționali (familia și școala), o muncă ce se caracterizează prin perseverență, rabdare și voință. Aminteam mai sus că la vârsta preșcolarității, atât familia cât și grădinița depun eforturi pentru a influența universul copilăriei prin basme, povești și poezii. Această titanică muncă este situată la nivelul superior, în primele clase ale școlii. Perioada de formare a gustului pentru citit coincide cu cea când se pun bazele acestuia, în clasele ciclului primar. Elevului mic trebuie să i se trezească curiozitatea spre lecturi, să i se cultive interesul spre cunoaștere.
Disciplina “Literatură pentru copii” se studiază în ciclul primar, ca opțional și reprezintă o componentă importantă a literaturii române ce include totalitatea creațiilor care, prin profunzimea mesajului, gradul de accesabilitate și nivelul realizărilor artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relație afectivă cu cititorii ei. Cu toate acestea, copiii zilelor noastre nu se mai apleacă asupra cărților precum copiii de odinioară. Dacă o fac, o fac pentru că sunt constrânși sau pentru că “se cere la școală“.
Trăim într-un secol al vitezei, iar societatea noastră, aflată într-o permanentă schimbare, imprimă o avalanșă de influențe, multe din ele având un efect negativ asupra elevului.
Posibilitatea conectării la Internet, multitudinea programelor de televiziune precum și publicațiile variate apărute pe piață, creează premisele petrecerii unui timp liber, în care citirea unei cărți cu valoare literară este exclusă. Îngrijorarea părinților este justificată în momentul în care observă că micuții își petrec prea mult timp în fața televizorului, urmărind prea multe scene violente, sau accesând același tip de joc la calculator, obosindu-le creierul și ochii.
În ciclul primar și nu numai, elevii își petrec tot mai mult timpul liber așa cum am amintit, spre marea nemulțumire a părinților. Lectura îi îndeamnă pe elevi să citească, îi face să pășească cu drag în lumea poveștilor și în orice alt tărâm de vis imaginat și scris cu atâta maiestrie de scriitori celebri.
Pe de altă parte am considerat că aceasta este modalitatea corectă de a dezvolta la copii deprinderile de comunicare, accentul căzând pe învățarea socială, prin presupusii pași de a intra în pielea unui personaj și prin învățarea progresivă a rolurilor, de a dezvolta achiziții lingvistice, de a stimula interesul pentru lectură, îmbogățindu-și experiența de viață și capacitățile de comunicare.
„În lumea poveștilor”, ca disciplină opțională, de exemplu, poate fi punctul de plecare spre înțelegerea și pătrunderea universului mirific al cuvântului. Literatura, ca artă a cuvântului, îi poate oferi copilului un întreg univers de gândire și sentimente, de aspirații si îndrăzneli. Vor învăța că binele învinge răul, că adevărul distruge minciuna.
Formarea și modelarea caracterelor, deprinderile copiilor cu normele de comportare civilizată a sentimentelor morale, curajul, perseverența, respectul pentru muncă sunt cerințe la realizarea cărora opera literară, prin specificul ei aduce o contribuție majoră. De aceea, nu întâmplător, În lumea poveștilor, ca disciplină opțională, vine în întâmpinarea cerințelor a mai multor direcții: interesul elevilor, asigurarea viitorului societății cu o generație avansată din punct de vedere intelectual și moral.
Lectura în afara clasei lărgeşte orizontul cunoştinţelor primite în clasă. Este foarte important ca învăţătorul să ştie care sunt formele de îndrumare a lecturii în afara clasei. Forma cea mai cunoscută şi cea mai des folosită în această activitate este povestirea. Cei care au citit, povestesc în clasă lectura citită. Se completează conţinutul povestirii de către mai mulţi copii. În ora de lectură elevii se întrec în a povesti cât mai mult şi mai frumos, fapt care antrenează şi pe cei mai puţini dornici de lectură. Tot ca o activitate atractivă care se poate desfăşura pe marginea unui text citit este completarea unei fişe de lectură. Acesta poate cuprinde mai multe aplicaţii pe textul citit, cum ar fi: numirea titlului textului, a autorului, a personajelor principale/ secundare, pozitive/ negative etc., morala textului (dacă e cazul), realizarea unui desen reprezentativ, extragerea unor expresii frumoase, caracterizarea personajului preferat şi multe altele.
O altă formă de îndrumare a lecturii în afara clasei o constituie formarea bibliotecii de clasă, precum şi a bibliotecii personale acasă. Cea dintâi se realizează cu cărţi aduse de copii şi învăţător, se fixează un bibliotecar elev şi apoi se procedează la împrumutarea cărţilor.
Ghicitorile literare sunt mijloace atractive ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura astfel: se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice în ce operă au găsit acest fragment.
Ca inițiativă ce încurajează lectura, am desfășurat, anul trecut școlar, o activitate inedită prin care am încercat să implic părinţii în mod direct în activitatea de studiere a cărţii. Astfel am desfășurat o lecție demonstrativă de lectură în care am lucrat pe grupe (grupa părinţilor şi grupa elevilor) pe textul legendei istorice „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu. În această lecţie am folosit metode alternative de lucru cu cartea: diagrama Venn, reţeaua personajelor, lectura predictivă, jurnalul dublu etc.
Orele speciale de lectură au fost mulţi ani prevăzute în programele şcolare, iar manualele cuprindeau texte special alese pentru aceste lecţii. O perioadă de timp lectura a fost considerată ca fiind parte integrantă din orele de limbă şi literatură română. Cu cățiva ani în urmă s-a revenit şi astfel se pot desfăşura activităţi specifice de citire, analiză şi înţelegere a unor texte literare variate: operele unor cunoscuţi autori, dar şi diverse articole din reviste pentru copii, chiar şi reţete de bucate.
„Lectura – spunea istoricul Nicolae Iorga – joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai mare decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața și influențează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărțile pe care le citesc, copiii își formează o anumită concepție asupra lumii, cărțile formează la ei anumite norme de conduită.“
Bibliografie
1. Alexandru Gheorghe, Lecturi literare pentru ciclul primar – îndrumător metodic pentru învăţători, părinţi şi elevi, Editura „ Gheorghe Alexandru”, Craiova, 1995
2. Învăţământ primar, volumul I/1991, Culegere metodică destinată cadrelor didactice care predau la clasele I-IV, Bucureşti, 1991