Pledoarie pentru educația ca experiență reală de viață

Profesorii cu adevărat buni, extraordinari chiar, sunt aceia care reușesc să pătrundă ȋn mintea şi sufletul propriilor elevi şi să-i ȋnţeleagă. Astfel ȋşi creează condiţiile necesare formării sub forma unei experienţe reale de viaţă, clădind pe temelia abilităților formate și bagajului de cunoştinţe deja acumulate de către elevi.

Nu degeaba la nivel preşcolar, ceea ce rămâne ȋn mintea copilului ca amintire reală şi generatoare de creativitate, producătoare de schimbare, este ceea ce copilul mic vede, ceea ce el poate experimenta, ceea ce poate „trăi” el însuși.

Cine ar fi crezut că ultimii doi ani şcolari vor fi atât de definitorii pentru a recunoaşte un profesor bun? Ȋn perioada predării online, din proprie experienţă, ca dascăl şi ca părinte, am observat că până la urmă nu notele şi celelalte rezultate ale elevilor dau calificativul pentru activitatea profesorului,neapărat. Profesorul strălucit s-a remarcat prin frecvenţa şi nerăbdarea cu care elevii aşteptau, de fiecare dată, ȋntâlnirea cu cadrul didactic şi curiozitatea lor pentru „surprizele” pentru ei; urmate desigur de intensitatea implicării elevilor ȋn rezolvarea sarcinilor didactice.

Un bun cadru didactic, interesat de evoluţia personală, a căutat mereu să se adapteze la rapiditatea şi complexitatea mediului social, pentru ca la rândul său să-l ajute pe elev să se integreze perfect ȋn societate, să fie acel ideal educaţional dorit. Profesorul care caută să se dezvolte, cu siguranţă are ce să le ofere elevilor săi, el reprezentând un „izvor” de experienţe vii, nu un banal rezervor de informaţii.

Ȋn ultimele decenii s-a promovat importanţa lecturii ȋn dezvoltarea elevilor şi s-a ȋncercat redirecţionarea interesului acestora spre experienţe reale de ȋnvăţare, experienţe veritabile de viaţă pentru a suprima efectul negativ al televizorului, al calculatorului ori al altor tipuri de device-uri.

Iată ȋnsă că apare această pandemie care determină o răsturnare nefastă a tot ceea ce cunoşteam despre educaţie, influenţând principii metodice tradiţionale. Astfel a ȋnceput predarea online şi practic obligarea elevului, ȋn mod paradoxal,  de a petrece mai mult timp ȋn faţa calculatorului.

Predarea online, ȋn România cel puţin, s-a confruntat cu probleme foarte serioase, de la lipsa echipamentului necesar, atât la cadrele didactice, cât şi la elevi, până la bunăvoinţa elevilor şi a părinţilor de a participa la ore,de a intermedia actul didactic acolo unde vârsta copilului nu a permis instruirea directă, ori dispoziţia profesorului de a se adapta şi de a se autoinstrui. Dar ȋn acelaşi timp a şi generat o acută dezagregare a relatiilor interumane, respectiv a relaţiilor profesor-elev şi elev-profesor. Sunt condiţii care pun sub semnul ȋntrebării interesul şi dragostea faţă de profesia de dascăl.

Cea mai mare satisfacţie o are un profesor atunci când se poate ȋntâlni cu elevul său, când poate interacţiona cu el la clasă. Fiinţa umană este cea mai socială şi numai prin relaţionare directă se ajunge la o educaţie de calitate.

A educa ȋnseamnă nu doar transmiterea informaţiilor de către dascăl, cât mai ales conştientizarea şi interiorizarea acestora de către elevi; este ceea ce se poate numi dezvoltare la nivel emoţional a elevului. Prin aceasta se dovedeşte calitatea actului didactic, prin intensitatea emoţională pe care o generează experienţa educaţonală. Iar o bună trăire emoţională conduce la idei şi gânduri noi, stimulând creativitatea şi dorinţa de a experimenta noul, necunoscutul.

Fiecare profesor doreşte a fi considerat de către elevii săi drept un profesor bun, strălucit chiar. Un profesor bun respectă programa, se preocupă de rezultatele elevilor săi, ȋi ajută la nevoie şi este apreciat de către colegi. Este aceasta o apreciere reală sau poate un profesor să reprezinte mai mult de atât?!

Există categoria profesorilor extraordinari, „fascinanţi”, care oferă mai mult decât oferă un profesor bun. Profesorul fascinant este acela care ȋşi pregăteşte elevii pentru viaţă, pentru că le dezvoltă spiritul critic, revoluţionar şi face din ei „creatori de idei”. Sunt profesorii ale căror relaţii cu elevii se caracterizează prin aspecte pozitive la nivelul trăirilor interioare, conducând spre acea stare de bine a organismului care predispune la interesul pentru ȋnvăţare. Aceştia sunt profesorii care contribuie la progresul unei societăţi.

Ca și concluzie, un profesor ȋşi poate desfăşura actul didactic de calitate ȋn relaţie directă cu elevul, putând observa real trăirile , emoţiile experimentate de către acesta ȋn urma experienţei didactice, putând evalua obiectiv situaţia şi intervenind la timp pentru a-l menţine pe cursul corect al ȋnvăţării.

Surse bibliografice
1. Cury, Augusto, Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi:cum să formăm tineri fericiţi şi inteligenţi, Editura For You, Bucureşti, 2018;
2. Goleman, Daniel, Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2018;
3. Goleman, Daniel, Inteligenţa socială:noua ştiinţă a relaţiilor umane, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2018;

 

prof. Maria-Andrea Cercel

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/maria.cercel1

Articole asemănătoare