Cât de dependenți sunt cei doi termeni unul de altul? Care are întâietate în abordarea textului literar? Elevul trebuie să facă o lectură conștientă, aplicând termenii naratologiei în procesul decodificării mesajului, astfel încât re-lectura să aibă valoarea unui proces hermeneutic.
Pornind de la experiența ultimilor ani, în care rezultatele diverselor examene, simulări și certificări au iscat multe controverse cu privire la școala românească, este cazul să ne întrebăm ce expectanțe ar trebui să avem de la elevii de liceu, în condițiile în care orizontul lor cultural este îngrădit de factori precum:
- o programă neschimbată de ani și necorelată cu cea de gimnaziu, în ciuda cererii de „armonizare” și a reperelor metodologice pentru liceu;
- concentrarea pe unii autorii canonici și eliminarea, chiar dacă nu oficială, a altora, de exemplu perioada postbelică nefiind valorificată de foarte multă vreme la examenele naționale;
- oferirea unor soluții „de-a gata”, a unor scheme prestabilite, care produc monotonie și automatism în învățare (culegeri de eseuri și ghiduri de pregătire cu rezolvări standard), îngrădind libertatea exercițiului critic și problematizarea;
- absența, în special în liceele tehnologice, a unor opționale precum Lectura ca abilitate de viață, Dezbatere, oratorie și retorică, Scriere creativă etc., în care să se aprofundeze termenii de teorie literară pe texte dintre cele mai diverse.
Pentru a observa decalajul dintre teorie și practică, propun spre analiză două rezolvări ale elevilor pentru un subiect de bacalaureat vizând prezentarea perspectivei narative într-un fragment din romanul „Moromeții” de M. Preda:
– Salcâmul?! întrebă flăcăul uimit. Salcâmul ăsta? De ce să-l tăiem? Cum o să-l tăiem? De ce?!…
– Într-adins, răspunse Moromete. Într-adins, Nilă, îl tăiem, înţelegi? Aşa, ca să se mire proştii![…]
Salcâmul tăiat străjuia însă prin înălţimea şi coroana lui stufoasă toată partea aceea a satului; acum totul se făcuse mic. Grădina, caii, Moromete însuşi arătau bicisnici.[…]
În fundul grădinii mama se uita mereu la golul din care fusese smuls salcâmul. Atât de rău stăteau? De ce, dacă aveau aşa nevoie de bani, nu vindeau o oaie sau câţiva miei?
Se pare că nimeni nu înţelegea că hotărându-se în sfârşit plecarea lui Achim la Bucureşti însemna că trebuie să li se facă celor trei pe plac până la capăt, să nu se mai atingă nimeni de oi şi, cum altceva n-aveau ce vinde, salcâmul trebuia tăiat. Mai ciudat era că nici cei trei în cauză nu înţelegeau; încât răspunsul lui Moromete că a tăiat salcâmul ca „să se mire proştii” nu era o batjocură întâmplătoare la adresa fiilor.
Rezolvare elev 1:
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului asupra lumii narate. În textul dat, perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea fiind heterodiegetică, având în vedere faptul că relatarea se face la persoana a III-a („se uita”, „lui”) de către un narator omniscient, omniprezent și neutru, care nu se implică afectiv, dar știe mai multe decât personajele. Omnisciența narativă este dovedită de cunoașterea gândurilor Catrinei, reliefate prin stilul indirect liber: Atât de rău stăteau? De ce, dacă aveau aşa nevoie de bani, nu vindeau o oaie sau câţiva miei?, care nu intuiește problemele financiare ale familiei. În plus, naratorul surprinde stări (uimirea lui Nilă, nemulțumirea lui Ilie Moromete că „nimeni nu înțelegea” necesitatea tăierii salcâmului). La finalul fragmentului, naratorul, deși rămâne obiectiv, justifică atitudinea dură a lui Ilie Moromete, care îi sancționează drept „proști” pe cei ce-l întrebaseră despre tăierea salcâmului.
Structurile textuale utilizate (narațiunea, monologul, descrierea generatoare de suspans) și elementele spațiale („în fundul grădinii”) susțin veridicitatea textului.
Rezolvare elev 2:
În fragmentul dat, perspectiva narativă este obiectivă. Astfel, naratorul este omniscient și omniprezent, narațiunea este „dindărăt”, focalizarea fiind zero. În plus, naratorul este heterodiegetic, deoarece cunoaște în totalitate acțiunea.
O primă marcă a obiectivității este folosirea persoanei a III-a („lui”, „a tăiat”). Naratorul este omniscient, deoarece cunoaște nemulțumirea lui Moromete care nu are cu cine vorbi despre problemele financiare. Naratorul cunoaște spusele personajelor: „Așa, ca să se mire proștii!”, „Atât de rău stăteau?”.
În concluzie, perspectiva narativă din acest fragment este obiectivă, ajutând cititorul să înțeleagă mai bine acțiunea și gândurile personajelor.
Se constată că elevul 2 are mai multe cunoștințe teoretice, dar nu bine fixate, de vreme ce pune sub semnul sinonimiei totale termeni precum omnisciență, focalizare, viziune, heterodiegeză, dar o slabă raportare la text, consecință a unei lecturi de suprafață. Elevul 1 a procedat la o relație dialogică cu textul, interpretând textul prin prisma naratologiei și datorită re-lecturii lui. Pe când comprehensiunea presupune înțelegerea literală a textului și o atitudine afectivă față de acesta, interpretarea procedează la descoperirea semnificațiilor textului și a analizei de text. Dacă pentru înțelegerea literală a fragmentului, elevul 2 și-a adresat întrebări privitoare la identitatea instanței narative și la modalitatea prin care ea transpare în text, elevul 1 a înfruntat textul din perspectiva justificării elementelor de teorie literară identificate, emițând totodată judecăți de valoare privitoare la îngăduința naratorului față de „batjocura” deloc „întâmplătoare” a lui Ilie Moromete sau față de rolul descrierii.
Este supărător că elevii dețin o așa de slabă capacitate de aplicare pe text. Pentru remedierea acestor decalaje, s-ar putea propune exerciții variate, precum cele de scriere creativă (completarea discursului narativ cu propriul discurs, care să conțină monolog, stil indirect liber, inserție; redactarea unor texte din perspective diverse: cu narator omniscient, narator-martor, narator-personaj și observarea diferențelor; redactarea unor texte intuind profilul cititorului etc.)
În concluzie, textul literar presupune o mare finețe în abordare, având în vedere nu numai capacitatea sa de a genera o emoție estetică în cititor, ci și mecanismele care-i învăluie mesajul.
Bibliografie
Eco, Umberto, Șase plimbări prin pădurea narativă, Editura Pontica, Constanța. 1997
Lintvelt, Jaap, Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere, Editura Univers, București, 1994