Pedeapsa și recompensa – manipulări comportamentale?

Atelierele de discuții desfășurate în clasă sunt foarte importante în conturarea atmosferei generale, dar şi în modelarea viziunii şi comportamentului fiecărui elev. Ele încep cu menţiuni despre caracteristicile pe care trebuie să le aibă un om pentru a reuşi în viaţă: pentru a-şi găsi un serviciu pe placul lor, pentru a-şi întemeia visurile. Astfel de caracteristici sunt, în mare parte, generale: conştiinciozitate, empatie, interes, implicare, curaj, auto-disciplină, responsabilitate, cooperare, motivaţie, stimă de sine crescută. După aceste discuţii, se ajunge la concluzia că dezvoltarea acestor caracteristici şi capacități  este foarte importantă pentru conturarea vieţii unui om.

În acest sens, educaţia tradiţională se realizează prin recompense pentru acţiunile şi comportamentele bune şi pedepse pentru cele rele. O abordare mai nouă implică renunţarea la acest sistem de pedeapsă-recompensă şi reorientarea spre un sistem ce presupune pedepsirea prin recompense, pentru a-i ajuta pe elevi să îşi dezvolte valori şi capacităţi. Sistemul iniţial creează o ascultare temporară din partea elevului; poate funcţiona, într-adevăr, însă pe termen scurt. Trăsăturile pozitive vin din interior spre exterior, iar reacţiile profesorului vizavi de comportamentul elevilor formează doar trăsături de suprafaţă, acţiunile exercitate de elev fiind menite a-l mulţumi pe profesor (sau pe părinţi).

Manipularea comportamentală nu formează valori și competențe.

Pe de o parte, comportamentul bun al elevului poate înceta în momentul în care mult aşteptata recompensă încetează să mai fie oferită, iar pe de altă parte, pedeapsa este o dovadă a modului în care puterea deţinută de un om poate fi exercitată împotriva celuilalt, şi nicidecum nu este un exemplu despre cum cineva poate fi orientat spre un comportament adecvat. În momentul în care copilul provoacă autoritatea adultului, acesta se simte dator să îşi pună în aplicare puterea, iar comportamentul adultului este din ce în ce mai înverşunat pentru ca el să îşi păstreze acea autoritate. Sistemul de domino a fost declanşat, iar evenimentele se vor petrece, de acum, în cerc, rezultatul nefiind nicidecum acela stabilit în cadrul atelierelor de discuţii.

Nevoia de a pedepsi (sau teama de a nu pedepsi) sunt o nevoie tacită a naturii umane. În loc ca acea greşeală să fie văzută ca un act ce trebuie sancţionat, ea poate fi privită ca un mod de învăţare, o oportunitate de a educa sau de a învăţa împreună din experienţa ce tocmai se desfăşoară sub ochii participanţilor. Experienţa arată că un comportament negativ se amplifică în momentul aplicării sancţiunii. Jean Piaget afirmă că pedeapsa duce la trei scenarii posibile: copilul fie se supune şi nu învaţă nimic din ceea ce s-a întâmplat, fie se revoltă automat, fie îşi calculează riscurile şi se gândeşte la modalităţi în care ar putea scăpa nepedepsit sau la atitudini pe care le poate adopta ulterior.

Formula cea mai potrivită pentru abordarea unor astfel de situaţii este reprezentată de un echilibru între fermitate şi blândeţe. fermitatea implică utilizarea cu încredere a principiilor şi a metodelor, iar blândeţea implică menţinerea demnităţii şi a respectului, atât a profesorului, cât şi a elevilor. Acest echilibru este mai dificil de păstrat, întrucât fermitatea poate fi preponderentă sau, în alte cazuri, blândeţea. Blândeţea fără fermitate invită la manipularea de către elevi, iar fermitatea fără blândeţe invită la sfidare şi rebeliune din partea elevului. Prin echilibrarea celor două, elevul este invitat la cooperare şi la dezvoltarea unor abilităţi de viaţă. Expresia facială a profesorului, tonul vocii şi limbajul trupului sunt foarte importante, ele comunicând respect. Trebuie evitate ironizarea, umilinţa, învinuirea, cuvintele care rănesc, iar pe de altă parte trebuie evitată mila faţă de elev. Acestea toate se bazează pe echilibrul fermitate – blândeţe, o alternativă la sistemul pedeapsă – recompensă.

Bibliografie
1. Albulescu, Ion, Catalano, Horaţiu, Sinteze de pedagogie generală, Editura DPH, Bucureşti, 2019;
2. Nelsen, Jane, Escobar, Linda, Disciplina pozitivă, Editura Playful Learning, Cluj, 2016.

 

prof. Costel Cutur

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/costel.cutur

Articole asemănătoare