La baza temeliei creşterii şi a pregătirii copilului pentru viaţa de adult a stat, dintotdeauna, devotamentul unei mame bune, grijulie şi iubitoare. Fiecare sfânt şi om însemnat din istorie a fost creaţia, opera unei asemenea făpturi minunate, mama. Toate mamele creştine au fost şi sunt bune educatoare, pentru că la baza educaţiei lor, a pedagogiei lor, stă Domnul Hrisos, modelul desăvârşit. Întreaga pedagogie îşi are izvorul în credinţă, ce se bazează pe învăţătura Sfintei Scripturi, cartea de căpătâi a oricărui creştin. Citind, descoperim principii morale, sfaturi duhovniceşti, dar şi experienţe de viaţă sfântă. Numai urmând aceste sfaturi, putem creşte copii mai buni, mai curaţi, sinceri, virtuoşi, oameni frumoşi la suflet. Sf. Ap. Pavel, Apostolul Neamurilor, în Epistola către Efeseni 6,4, îi îndeamnă pe părinţi să-şi crească copiii în “învăţătura şi în povaţa Domnului”.
Mamele creştine de la începutul Bisericii au pus în aplicare acest sfat al Sf. Ap. Pavel şi, iată, la ce treaptă i-a ridicat Dumnezeu, aşezându-le copiii în rândul sfinţilor Lui. Ele au contribuit, astfel, la creşterea duhovnicească a copiilor lor, devenind cele mai bune educatoare. Autoritatea unei mame creştine, de atunci, se afla în exemplul personal. Ele erau modele de înţelepciune, de iubire, de milostenie, de bunătate, desăvârşite cu adevărat în virtuţi. Pedagogia mamei creştine, având în centru pe Dumnezeu cel Adevărat, cel Viu, au reuşit să-şi educe copiii mai bine decât cele care aveau la bază o pedagogie ştiinţifică. Le avem ca exemple pe mamele celor Trei Sfinţi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, mari filantropi şi dascăli ai creştinătăţii. Când vine vorba de educaţia religioasă, din primele secole creştine, casa părintească era cea mai bună şcoală, iar mama, cel mai bun educator. Mamele creştine care au dat sfinţi, au luat în serios această îndatorire de mamă ca o datorie sfântă.
O mamă creştină care îşi iubeşte cu adevărat pruncul, întotdeauna îl va creşte cu simţul răspunderii pentru mântuirea lui, îl va îndruma pe calea binelui şi a virtuţilor, va urmări să-l înzestreze cu calităţi morale pentru a deveni bine-plăcut înaintea lui Dumnezeu.
De subliniat că valorile cele mai înalte pe care trebuie să le cultivăm, să le înrădăcinăm în sufletul copiilor noştri sunt cele morale, pregătindu-i astfel pentru viaţa în Hristos. Ce bucurie este pentru un părinte când are lângă el un copil care ştie să răspândească iubire în jurul lui! Aceasta este moştenirea pe care trebuie s-o lăsăm copiilor noştri: o creştere duhovnicească. „Cea mai bună moştenire pe care o puteţi lăsa copiilor voştri este educaţia creştin-ortodoxă. Să îi învăţaţi adevărurile de bază ale credinţei noastre. Să îi învăţaţi să fie evlavioşi şi să se roage, din fragedă pruncie, atât cu cuvântul vostru, cât mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai târziu preoţii sau profesorii de religie să îi înveţe toate acestea, dacă nu veţi pune voi bazele acestei educaţii încă de acasă! Povăţuiţi-i pe copiii voştri să trăiască creştineşte şi cu frică de Dumnezeu. Numai aşa puteţi spera că mai tarziu să fiţi mândri de ei şi nu să ajungeţi să plângeţi pentru dânşii. Dacă copiii voştri trăiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi şi ascultători, şi recunoscători faţă de voi mai târziu. Dacă îi veţi învăţa să Îl iubească pe Dumnezeu, atunci cu siguranţă că vă vor iubi în mod sincer şi pe voi.” (Episcopul Irineu)
Cum a dat Biserica un număr însemnat de sfinţi? Cui le datorăm aceasta? Cu adevărat mamelor creştine care au ştiut să le însămânţeze în suflet copiilor încă de mici dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, cea mai mare virtute creştină, împlinind astfel porunca dată de Domnul nostru Iisus Hristos: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. … Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.” (Mc. 30-31)
Sf. Ioan Gură de Aur, dorind să sublinieze rolul mamelor creştine în istoria Bisericii, în societate, în lume, în familie afirmă: “Daţi-mi o generaţie de mame bune şi creştine şi voi schimba faţa întregului Pământ”. Ea se va îngriji permanent de a-şi creşte în credinţă statornică copiii spre a deveni mădulare vii ale Bisericii în vederea dobândirii Duhului Sfânt. Sf. Evanghelist Matei ne îndeamnă şi el astfel: “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Mt. 6,33)
Bibliografie
Teodor M. Popescu, Meditaţii teologice, Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor 1997