EDICT

Parteneriatele dintre școli, familii și comunitate pot ajuta profesorii în munca lor. Perfecţionarea abilităţilor şcolare ale elevilor, îmbunătăţirea programelor de studiu și climatului şcolar, îmbunătăţirea abilităţilor educaţionale ale părinţilor, dezvoltarea abilităţilor de lideri ale părinţilor, conectarea familiilor cu membrii şcolii și ai comunităţii, stimularea serviciului comunității în folosul şcolilor, oferirea unor servicii şi suport familiilor şi crearea un mediu mai sigur în şcoli – sunt exemple grăitoare pentru susținerea ideii de într-ajutorare reciprocă. (Rădulescu E.)

Principalii parteneri ai şcolii sunt:

• părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor;
• autorităţile locale;
• organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;
• agenţii economici locali;
• sindicatele;
• organizaţii nonguvernamentale.

Parteneriatul şcoală – familie – comunitate este dat de relaţiile de colaborare între personalul şcolii şi familii, membrii comunităţii, organizaţii (companii, biserica, biblioteci, servicii sociale) pentru a implementa programe şi activităţi care să îi ajute pe elevi să reuşească. (Țibu S., Goia D.)

1) „Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii.” (S .L. Lightfoot)

Părinţii şi cadrele didactice pot crea diferite parteneriate,  angajându-se  în  activităţi  comune  de  învăţare,  sprijinindu-se  unii  pe  alţii  în  îndeplinirea rolurilor cerute, desfăşurând proiecte de curriculum colaborativ, participând împreună la diverse activităţi de luare a deciziei. Rata învățării crește și se menține ridicată în situațiile în care părinții se implică în sprijinirea copiilor prin diverse activități acasă. Părinții care participă la programele educaționale inițiate de școală vor putea aprecia mai bine abilitățile și aptitudinile copiilor, problemele și posibilitățile de rezolvare a acestora în procesul învățării. (Ciolan L.) Prin activitatea în parteneriat cu părinții, cadrul didactic își asigură un sprijin în propria activitate. Învățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțunile și relațiile dintre părinți și copii. Prin cooperare reală și comunicare cu părinții, școala pune bazele unei unități de decizie și acțiune între cei doi factori. De asemenea, activitățile cu părinții duc la rezolvarea situațiilor problemă, a conflictelor posibile și a situațiilor de risc în dezvoltarea copilului. Pe de o parte, familia este un factor de educaţie informală, pe de altă parte, aceasta are obligaţii şi drepturi care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în sistemul formal de educaţie. Una din însuşirile caracteristice psihologiei părinţilor este năzuinţa de a-şi vedea copii mari, bine instruiţi şi bine formaţi pentru viaţă. Pe fundalul unui orizont larg de înţelegere a rolului pe care îl joacă părinţii în viaţa socială, dar şi în viaţa de familie, finalităţile educaţionale vor dobândi un grad mai mare de conştientizare. (Păun E.)

Obiectivele educaţionale realizabile în familie pentru etapa şcolarităţii sunt:

• asumarea de către părinţi a rolului de colaborator activ al şcolii;
• cunoaşterea cerinţelor specifice şcolii;
• creşterea condiţiilor necesare activităţii de învăţare continuă;
• asigurarea unităţii de cerinţe, în procesul de formare şi consolidare a comportamentelor specifice, prin instrucţie şi educaţie de tip şcolar;
• controlul îndeplinirii sarcinilor şcolare;
• controlul respectării programului zilnic;
• crearea condiţiilor necesare extinderii capacităţii de cunoaştere prin mijloace adiacente: cărți, reviste, expoziţii, teatru, radio-tv., site-uri educaționale, excursii, etc;
• consolidarea deprinderilor moral-civice, a conduitei civilizate, în relaţiile cu mediul social;
• crearea condiţiilor necesare dezvoltării aptitudinilor artistice şi sportive. (Vrășmaș E. A.)

În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai frecvente forme de organizare a acestei relaţii sunt :

• Şedinţele cu părinţii;
• Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi;
• Organizarea unor întâlniri cu părinţii;
• Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative;
• Voluntariat;
• Asociaţiile de părinţi;

2) Şcoala şi autorităţile locale au diverse modalităţi de colaborare

• realizarea  de  demersuri  pentru  participarea  copiilor  la  învăţământul  obligatoriu;
• dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţii tineri;
• organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liber şi odihnă. (Beznea N.)

3) Şcoala şi unităţile sanitare

Şcolile pot desfăşura parteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăţii mentale şi fizice a copiilor şi familiilor acestora. Cel mai important rol educativ îl au medicii de familie, asistenți comunitari din cadrul mediului rural şi cabinetele medicale şcolare. Temele care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple:

• igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii;
• acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;
• educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;
• educaţia pentru practicarea sporturilor;
• educaţie pentru consum alimentar sănătos;
• educație pentru o viață sexuală sănătoasă.

4) Şcoala şi biserica

Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a avut un rol important în constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei de tip moral-religios. Cele mai populare manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:

• implicare în ajutorarea familiilor nevoiaşe;
• organizarea de excursii, pelerinaje la mănăstiri;
• organizarea de manifestări cultural artistice comune cu ocazia marilor sărbători creştine: Crăciun, Paşti, Hramul satului și al Bisericii, Floriile;
• organizarea de mese, gen catering, din partea bisericii cu diferite ocazii (lăsat de sec- intrarea în postul Paștelui, 1 Iunie – Ziua Copilului). (Grecu F. Iliescu A.)

5) Şcoala şi agenţii economici pot colabora prin:

• furnizarea unor servicii de informare, orientare şi consiliere pentru cariera elevilor;
• asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii în cadrul unităţilor economice;
• angajarea absolvenţilor;
• acordarea de burse elevilor cu rezultate bune;
• organizarea şi desfăşurarea de activităţi de programe de formare continuă pentru angajaţii din școli. (Popescu M.)

6) Şcoala şi organizaţiile nonguvernamentale

Parteneriatul dintre şcoală şi organizaţiile nonguvernamentale se poate face atât public cât și privat în oferirea de servicii sociale atât copiilor cât şi familiilor acestora, comunităţii în ansamblu:

• sponsorizări prin asociații;
• centre after-school;
• Școală după Școală (Grecu F., Iliescu A.)

7) Şcoala şi poliţia

În comunitate, poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile poliţiei în domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari categorii: preventive și de intervenţie în situaţii speciale. Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală-poliţie sunt următoarele:

• asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităţi;
• prevenirea delicvenței juvenile;
• violența în familie, stradală, în cadrul școlii;
• educaţia rutieră; promovarea unui comportament civilizat în societate.

8) Școala și alte înstituții de învățământ (din țară și din străinătate)

Parteneriatul dintre instituțiile de învățământ prezintă avantajul că cei doi parteneri au scopuri commune, obiective similare. Școlile pot încheia parteneriate pentru a desfășura activități ca:

• schimb de experiență, de bune practici;
• activități de formare;
• simpozioane, conferințe, mese rotunde;
• concursuri pentru elevi și pentru cadre didactice;
• dezvoltarea, transferul şi/sau implementarea de practici inovatoare ;
• împărtășirea și confruntarea de idei, practici sau metode de lucru.

Din ianuarie 2015, a apărut oportunitatea derulării parteneriatelor internaționale între instituțiile școlare odată cu lansarea platformei eTwinning, la inițiativa Comisiei Europene . Scopul este să încurajeze toate școlile din Europa să deruleze parteneriate de colaborare folosind diferite modalități de comunicare, bazate pe noile tehnologii. școlile încheie parteneriate și derulează proiecte care vizează:

• să formeze echipe de lucru elevi și profesori, care să lucreze împreună;
• să construiască o identitate comună și să aprecieze ceea ce este european-totul prin prisma cunoașterii de către elevi a acestor aspecte;
• să experimenteze noi metode de predare, noi tehnologii și noi modalități de abordare a sarcinilor tradiționale în condițiile în care profesorii se luptă cu provocările unui peisaj educațional în schimbare.

A apărut așadar de-a lungul timpului necesitatea promovării unei politici parteneriale bine fundamentate, care să implementeze programe de activități pe termen scurt și mediu, în raport cu particularitățile specific fiecărei unități școlare. Trebuie avut în vedere că parteneriatele școală – familie – comunitate sunt eficiente în măsura în care ajung să depășească obiectivele unui program și se transform într-un stil de viață al comunității școlare formate din elevi, profesori, părinți și membrii comunității locale.

Parteneriatul este o relaţie stabilă între persoane sau instituţii care participă cu anumite resurse pentru atingerea unui scop comun; este o relaţie de egalitate stabilită în baza unor acorduri semnate, ambii parteneri având dreptul de a evalua gradul de atingere a obiectivelor şi modul de gestionare a resurselor: comunicarea este permanentă, responsabilităţile, succesele riscurile sau eşecurile fiind asumate deopotrivă; presupune strategii de cooperare pe termen lung cu o flexibilitate scăzută datorită scopului comun. (Alecu S.) Parteneriatul are, așadar, drept scop următoarele: (Ciolan L.)

• să ajute profesorii în munca lor;
• să perfecționeze abilitățile școlare ale elevilor;
• să îmbunătățească programele de studiu și climatul școlar;
• să îmbunătățească abilitățile educaționale ale părinților elevilor;
• să dezvolte abilități de lideri ale părinților;
• să faciliteze legătura dintre familii, personalul școlii și al comunității;
• să ofere servicii și suport familiilor;
• să creeze o atmosferă de lucru mai sigură în școală.

Ceea ce este dificil în stabilirea unui parteneriat nu este iniţierea lui ci menţinerea funcţionării acestuia în timp. Atunci când se doreşte construirea unui parteneriat durabil trebuie identificate atât scopurile comune cât şi divergenţele. Fiecare organizaţie îşi are propria identitate, iar pentru a derula un proiect împreună cu altă organizaţie trebuie căutate şi valorificate punctele şi interesele care le leagă. (Alecu S.)