Așa cum sugerează și titlul, ne aflăm într-un anacronism între competențele generale, competențele specifice și obiectivele operaționale care încă apar în proiectele didactice ale profesorilor.
În vechiul model curricular, arhitectura programelor școlare era bazată pe obiective cadru și obiective de referință. În prezent, există documente oficiale, proceduri ale inspecțiilor în învățământul preuniversitar și tendințe universitare care susțin în continuare formularea obiectivelor operaționale la nivelul lecției. Este adevărat că acestea trebuie să reflecte competențele, adică ce va putea face elevul (aplicare, transfer, rezolvare de probleme) cu cunoștințele și abilitățile dobândite. Deși forma a fost schimbată, termenul „obiective operaționale” a rămas.
Obiective operaționale în era competențelor: fantomă sau necesitate?