„A fi prieten” cu proprii copii poate să reprezinte tot atât de bine apropierea ta de ei, coborându-te la mintea lor, fie apropierea lor de tine, ajutându-i să devină adulţi. De altfel, a te apropia de copilărie, a te simţi din nou copil, din când în când, alături de copiii tăi, nu implică alunecarea în infantilism, nici respingerea valorilor, ideilor şi experienţei dobândite de-a lungul existenţei.
Probabil că e, deopotrivă, cel mai bun mijloc de a comunica într-o formă asimilabilă, întrucât e lipsită de aroganţă. Dar, pentru a ajunge la aceasta, trebuie fără îndoială să fi păstrat tu însuţi ceva din această preţioasă sensibilitate a copilăriei pe care anii şi grijile o atenuează prea des, deşi ea uneori se reînsufleţeşte dacă stabileşti contactul cu cei care se găsesc încă la vârsta la care sensibilitatea se află în toată prospeţimea ei.
Educarea părinţilor în vederea obţinerii performanţelor şi prevenirea eşecului şcolar
