Abordarea diferențiată a limbajului prin intermediul poveștilor și al basmelor

Basmele şi poveştile fac parte din viaţa noastră. Sunt reprezentări ale vieţii în forme fantastice, unde binele învinge răul. Fiecare copil extrage înţelesuri diferite din acestea, în funcţie de nevoile lui, de interesele, dorinţele, aşteptările din acel moment. Basmele şi poveştile sunt istorisiri în care fiinţe sau obiecte înzestrate cu forţe supranaturale, reprezentând binele şi răul, luptă pentru sau împotriva fericirii unor personaje.

Poveştile şi basmele ating emoţii universale de bază: dragoste, ură, teamă, furie, singurătate, izolare, lipsă de valoare. Pot avea valoare terapeutică, deoarece creează celui care ascultă o bază de identificare, protejându-l. Mesajele pozitive prezentate în aceste texte literare sunt utile tuturor celor care le ascultă, mai ales mesajele de încurajare, de iubire, de dreptate.

Basmele conţin pe lângă modelul cultural al locului de unde provin şi referinţele comportamentale caracteristice locului. Găsim totul într-o formă încărcată de imagini şi simboluri pe care copilul le înţelege în toată profunzimea lor, fără a fi însă conştient de aceasta.
„Există educatori şi mame pe care îi deranjează faptul că în basme ni se prezintă pretutindeni răul şi înfricoşătorul în puterea lui cosmică. Aceştia ar dori să povestească despre fecioare frumoase şi despre feciori generoşi de rege, iar vrăjitoarele, mamele vitrege rele şi vrăjitorii puternici să nu fie pomeniţi. Dacă am prezenta copiilor puterea întunericului în mod diluat sau am renunţa chiar total la ea, am lipsi basmul de forţa lui de trezire (care acţionează şi inconştient). Căci cunoaşterea răului mobilizează în inima omenească forţa binelui.”

Povestea depăşeşte realitatea, este un balans între realitate şi fictiune. O poveste sau un basm este ca un bilet de călătorie într-o lume plină de noi experienţe. Pe măsură ce copiii se confruntă cu aceste noi experienţe, structurile cognitive existente sunt remodelate, cu impact pozitiv asupra dezvoltării lingvistice, sociale şi emoţionale ale copiilor. Copiii îndrăgesc anumite basme, poveşti şi doresc să le asculte des, să le „citească” (lectura după imagini), să le (re)povestească. Ei găsesc o mare bucurie în aceste experienţe, deoarece:

– emoţiile pozitive sunt date de stăpânirea textului, de faptul că ştiu ce urmează să se întâmple,
– pot avea loc dialoguri interactive sociale, pe parcursul activităţilor derulate,
– folosesc cuvintele pentru a explica, compara, eticheta, clasifica (îşi exersează astfel procesele gândirii),

Dezvoltarea lingvistică, socială, cognitivă şi emoţională sunt procese complementare, care se pot derula în cadrul activităţilor care implică basme şi poveşti. Mai ales datorită faptului că ele implică interacţiune socială. La clasa pregătitoare, un copil care spune o poveste, „citeşte” dintr-o carte de poveşti este un adevărat model pentru alţi copii, atunci când „citeşte” de la stânga la dreapta şi de sus în jos, când dă paginile în ordine, când relatează cu ton, inflexiune şi entuziasm, îşi exprimă emoţia şi bucuria, atunci când realizează corespondenţa între text şi imagini şi se opreşte pentru a discuta cu colegii ceea ce gândeşte, când răspunde la întrebările celorlalţi.

Capacitatea copilului de a comunica şi de a folosi limbajul în mod eficient este factorul cheie pentru dezvoltarea lor, inclusiv cea socială. Abilităţile de comunicare sunt esenţiale pentru a-i înţelege pe ceilalţi. Rezultă că există legături strânse între folosirea limbajului, abilităţile de comunicare şi dezvoltarea de aptitudini sociale.

Iată cum basmele şi poveştile pot fi vehicule ideale pentru dezvoltarea limbajului, dar şi pentru socializarea şcolarilor, deoarece ele presupun întâmplări, personaje, „lumi fantastice”, dar şi costume, decoruri, deghizări, roluri – în cadrul dramatizărilor respective.

Bibliografie:
1. Meyer, Rudolf – Înţelepciunea basmelor populare, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,2008

 

Articole asemănătoare