Digitalizarea educației este o realitate care transformă profund modul în care predăm și învățăm. În ultimii ani, iar mai ales după provocările generate de pandemia globală, nevoia de adaptare la metode și instrumente digitale a devenit o prioritate pentru cadrele didactice. În acest context, cursul de formare „Pedagogie digitală – metode și resurse pentru educație inovativă” a fost o oportunitate valoroasă pentru dezvoltarea competențelor digitale și pedagogice ale profesorilor.
Integrarea competențelor digitale în curriculumul primar: provocări și soluții
Integrarea competențelor digitale în curriculumul primar nu mai este o opțiune pe care școlile să o ia în considerare atunci când au resurse, ci a devenit o parte esențială a formării copilului pentru lumea în care trăiește. Copiii de astăzi cresc într-un mediu în care interacțiunea cu tehnologia începe înainte de a învăța să scrie. Pentru mulți dintre ei, tabletele, telefoanele inteligente și computerele nu mai sunt obiecte speciale, ci elemente firești ale vieții de zi cu zi. Cu toate acestea, familiaritatea nativă pe care o au cu aceste dispozitive nu este sinonimă cu competență digitală. Majoritatea folosesc tehnologia pentru divertisment – jocuri, videoclipuri scurte, aplicații simple – fără a înțelege potențialul ei ca instrument de învățare, explorare și creație. În acest context, școala are un rol crucial: acela de a canaliza această familiaritate spre dezvoltarea unor abilități reale, utile și etice.
Rolul evaluării formative în creșterea performanțelor școlare: perspective și studii de caz
Evaluarea formativă este, poate, una dintre cele mai subtile și totodată mai puternice modalități prin care un profesor poate influența evoluția unui elev. Spre deosebire de evaluarea sumativă, care măsoară rezultatele finale, evaluarea formativă este un proces continuu, integrat în activitatea zilnică, menit să ghideze învățarea pas cu pas. În anii petrecuți la catedră, am realizat că modul în care oferim feedback și în care încurajăm reflecția elevilor asupra propriului progres poate face diferența între un copil care învață mecanic și unul care devine curios, implicat și motivat să își depășească limitele.
Importanța teatrului în dezvoltarea încrederii la copii
Teatrul reprezintă o formă complexă de artă care combină limbajul, mișcarea, emoția și imaginația într-un spațiu de exprimare creativă. Pentru copii, teatrul nu este doar o sursă de divertisment, ci o unealtă educativă deosebit de puternică, care le oferă ocazia să își dezvolte încrederea în sine, comunicarea și relaționarea cu ceilalți. Prin jocurile de rol, exercițiile de improvizație și participarea la scenete, copiii își explorează propriile emoții, își dezvoltă abilitățile sociale și învață să își depășească temerile.
Impactul lecturii timpurii asupra dezvoltării cognitive și socio-emoționale a elevilor
Lectura timpurie este una dintre cele mai puternice ancore în formarea copilului, o punte între universul concret în care trăiește și universul infinit al imaginației, cunoașterii și empatiei. În primii ani de școală, fiecare poveste citită are puterea de a deschide o fereastră spre lumi necunoscute și de a modela felul în care copilul gândește, simte și interacționează cu ceilalți. La această vârstă, elevii sunt asemenea unor exploratori curioși, gata să descopere sensuri noi și să lege fire invizibile între ceea ce citesc și propria lor viață. Nu vorbim doar despre un exercițiu tehnic de decodare a literelor, ci despre un proces complex în care se împletesc dezvoltarea cognitivă, construcția identității, reglarea emoțiilor și formarea valorilor.
Anul 2025 – impresii dintr-o lume educațională în transformare: relația educatoare-copil ca nucleu al învățării
Anul 2025 găsește educatoarea într-o lume educațională în continuă schimbare. Copiii vin la grădiniță cu o curiozitate nativă, dar și cu influențe multiple din mediul digital. Rolul educatoarei este acum mai complex ca oricând: să fie ghid, sprijin emoțional, partener de explorare și, uneori, prietenul care știe să asculte. Relația cu preșcolarii este inima acestei profesii și cheia pentru o educație de calitate.
Abordări transdisciplinare în educația contemporană: între inovație și practică pedagogică
Educația primară este un moment unic în viața copilului, o perioadă în care curiozitatea este la cote maxime, iar fiecare descoperire are un farmec aparte. În această etapă, elevii învață nu doar să citească, să scrie și să calculeze, ci își formează primele deprinderi de explorare a lumii, primele legături între idei și primele abilități de colaborare. Într-o lume aflată într-o schimbare accelerată, unde informația circulă cu o viteză uimitoare și provocările sunt tot mai complexe, nu mai este suficient să le oferim copiilor doar fragmente de cunoștințe izolate. Avem nevoie să le arătăm cum tot ceea ce descoperă la școală se leagă într-un mod firesc și util, cum matematica, limba română, științele, artele și tehnologia nu sunt lumi separate, ci părți dintr-un univers comun. Aici își găsește locul abordarea transdisciplinară, care transformă învățarea într-o experiență integrată și ancorată în realitatea lor imediată.
Modalități de dezvoltare a deprinderilor de viață independentă la elevii cu deficiență de intelect din ciclul gimnazial prin activități de terapie ocupațională
Elevii cu deficiență de intelect întâmpină numeroase provocări în dobândirea autonomiei personale și sociale. La ciclul gimnazial, dezvoltarea deprinderilor de viață independentă devine esențială pentru integrarea ulterioară în comunitate și pentru creșterea calității vieții. Terapia ocupațională joacă un rol fundamental în acest proces, oferind activități adaptate care stimulează abilitățile funcționale și sprijină dezvoltarea personală.
Analiza SWOT pentru întocmirea unui plan de remediere pentru elevii cu CES și cu tulburări de învățare
Cercetările privind rezultatele la învățătură relevă frecvent disparități semnificative în performanțele școlare, în special în cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) și al celor cu tulburări de învățare. Literatura de specialitate subliniază importanța implementării unor strategii remediale diferențiate și personalizate pentru această categorie vulnerabilă de elevi (Florian & Black-Hawkins, 2011; UNESCO, 2017).
Promovarea egalității de șanse – integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale
Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) presupune ca elevii cu dizabilități sau nevoi educaționale suplimentare să fie incluși în școlile de masă și să li se ofere suportul necesar pentru a-și dezvolta abilitățile la potențialul lor maxim. Din punctul de vedere al unui profesor, integrarea CES înseamnă un angajament de a asigura o educație echitabilă și accesibilă pentru fiecare copil, indiferent de nevoile sale specifice.
