Principala modalitate de introducere a interdisciplinarităţii în învăţământ o reprezintă regândirea conţinuturilor şi elaborarea planurilor, a programelor şi manualelor şcolare în perspectiva conexiunilor posibile şi necesare sub raport epistemologic şi pedagogic. Acţiunea de promovare a interdisciplinarităţii trebuie să se integreze în contextul sistemului educativ dat. De asemenea, pentru a fi eficientă, trebuie să se asocieze cu alte principii sau inovaţii specifice unui învăţământ modern.
Interdisciplinaritate prin jocurile didactice
Educația informală
În cadrul unei societăţi evolutive, sistemul de învăţământ şi de educaţie este realizat în cadrulunui cadru de tipul formal, nonformal sau informal, şi include dimensiunile: intelectuale, morale, estetice, fizice. Acestea sunt determinate de acţiunile educaţionale organizate, structurate şi planificate sau sub aspectul influenţelor incidentale pedagogice rezultate de câmpul psihosocial.
Mozaic etnic – exemplu de conviețuire în Dobrogea
Teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră a preluat, de-a lungul timpului, elemente de cultură şi civilizaţie de la mai toate popoarele şi populaţiile care l-au străbătut. Cunoaşterea istoriei acestor minorităţi şi a contribuţiei aduse de ele la dezvoltarea culturală şi materială a zonei duce la cunoaşterea mentalităţilor diferitelor grupuri etnice şi la acceptarea lor fără nici un fel de prejudecăţi.
The Myth of Aeneas Nowdays: My Son… Aeneas!
In Greco-Roman mythology, Aeneas was a Trojan hero (the son of the prince Anchises and the goddess Aphrodite). His father was also the second cousin of King Priam of Troy. The journey of Aeneas from Troy (with help from Aphrodite), which led to the founding of the city Rome, is recounted in Virgil’s Aeneid. He is considered an important figure in Greek and Roman legend and history. Aeneas is a character in Homer’s Iliad, Quintus Smyrnaeus’ Posthomerica, and Shakespeare’s Troilus and Cressida.
Proiect didactic: Dezvoltare personală, clasa pregătitoare
Unitatea de învățământ: Școala Primară Moțăieni
Propunator: Ghiță Lavinia
Clasa: pregătitoare
Aria curriculară: Om și societate
Dsciplina: Dezvoltare personală
Unitatea tematică: Diversitate
Tema zilei: Tipuri de emoții
Subiectul lecţiei: Emoții de bucurie, tristețe, frică, furie în activități/ contexte familiare
Școala și dezvoltarea locală (descentralizarea și dezvoltarea comunitară)
Descentralizarea sistemului educaţional este o opţiune de politică educaţională necesară din perspectiva democratizării vieţii interne şi a eficientizării administraţiei serviciilor publice. Şcoala este o instituţie care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici, biserică, poliţie, unităţi sanitare etc. Pentru ca parteneriatul şcoală-comunitate locală să funcţioneze adecvat, descentralizarea este absolut necesară. Ea este inevitabilă.
Școala pentru comunitate. Dezvoltare socială prin parteneriat educațional și cooperare
Proiectul internațional „Școala pentru comunitate. Dezvoltare socială prin parteneriat educațional și cooperare” îşi propune dezvoltarea de competenţe necesare în societatea contemporană, în care rezolvarea problemelor comunitare, dezvoltarea de noi proiecte, atragerea resurselor financiare sunt aspecte al căror succes este direct proporţional cu nivelul de implicare al membrilor comunităţii, cu capacitatea de a învăţa şi cu competenţele de cooperare pe care le demonstrează instituţiile de la nivel local.
Diversity and Global Citizenship Education
Because of growing ethnic, cultural, racial, language and religious diversity throughout the world, citizenship education needs to be changed in substantial ways to prepare students to function effectively in the 21st century.
Rolul elevului în demersul didactic
Cunoaşterea unui aspect al realităţii nu se reduce la a acumula totalitatea informaţiilor cu privire la aspectul respectiv (de exemplu, elevul). Un profesor cunoaşte numeroase date despre elevii săi, dar cunoaşterea este complexă doar atunci când îşi propune în mod special acest lucru şi când realizează demersuri în acest sens.
Metode vechi și noi de predare a limbii engleze
Începuturile predării limbilor străine în școli din secolul nouăsprezece se leagă de practica folosită în predarea limbii latine. Astfel, cărțile elevilor conțineau regulile gramaticale de bază, liste de cuvinte în limbile respective și, respectând tradiția învățării limbii latine, fraze de tradus. Această metodă lăsa puțin loc exprimării orale sau asimilării unui limbaj comunicațional contextual.