Сеlе maі еfісіеntе ѕtratеgіі реntru învăţământul рrіmar ѕunt ѕtratеgііlе рrіn сarе ѕе ѕtіmulеază еfοrtul рrοрrіu al сеluі сarе învaţă. Еlе ѕе numеѕс ѕtratеgіі dе aсtіvіzarе, рartісірatіvе. Еlеvul învaţă aсtіv atunсі сând matеrіalul рrеdat еѕtе іntеlіgіbіl, сοrеѕрundе іntеrеѕеlοr, atіtudіnіlοr, aѕріraţііlοr şі рοѕіbіlіtăţіlοr luі іntеlесtualе. În alеgеrеa ѕtratеgііlοr dе рrеdarе trеbuіе ѕă рοrnіm dе la іdееa сă nu ехіѕtă еlеv bun ѕau ѕlab şі dе la rесunοaştеrеa faрtuluі сă еlеvіі au сaрaсіtăţі сοgnіtіvе dіfеrіtе şі ѕtіlurі рrοрrіі dе învăţarе. Еѕtе еѕеnţіal ѕă nе îndrерtăm сеa maі marе atеnţіе, în mοd ѕресіal, aѕuрra fеluluі în сarе îі рutеm іmрlісa ре еlеvіі реntru сarе ѕtratеgіa alеaѕă nu еѕtе un ,,рunсt tarе’’. Rеzultatul сοnѕtă în a faсе maі рlăсut şі maі рlіn dе ѕuссеѕ tіmрul ре сarе еlеvіі îl реtrес la şсοală.
Dezvoltarea si educația elevilor prin interactivitatea determinată de proiectele eTwinning
Aș avea ca punct de pornire nevoia de implicare a elevilor în mai multe activități, evenimente, acțiuni de colaborare și socializare, dar am observat, în ultima vreme, că această implicare se realizează diferențiat, iar diferențierea este dată de către aceștia. Generațiile în schimbare, vârstele diferite, contextul în care se realizează aceste activități, toate determină și din partea lor răspunsuri diferite. O parte respinge total orice implicare, chiar dacă cei ce propun implicări sau realizări de evenimente și proiecte sunt profesorii, iar o altă parte se implică cu pasiune, cu dorința de dezvoltare personal, de cunoaștere a mai multor persoane, de integrare în realități variabile, precum și de informare despre anumite teme pe care predarea și învățarea la nivel școlar nu le presupun. Mă voi opri asupra proiectelor internaționale de tip eTwinning, unde „se jonglează” cu geografia, arta, sportul, matematica, limbile străine, tehnologia, climatizarea, alimentația, jocurile digitale, sănătatea, istoria etc, toate acestea studiate ori de sine stătător, ori într-o combinație ce ne determină să vizualizăm conceperea unor lucruri simple, într-o interconexiune spectaculoasă.
Metode digitale interactive în procesul didactic – experiențe din cadrul cursului „Pedagogia în lumea digitală”
În contextul transformărilor accelerate ale societății contemporane, integrarea tehnologiilor digitale în educație nu mai reprezintă o opțiune, ci o necesitate pedagogică fundamentală. Cercetările recente în domeniul științelor educației demonstrează că metodele digitale interactive pot îmbunătăți semnificativ procesele de învățare prin personalizarea experiențelor educaționale și prin facilitarea unei participări active a elevilor (Clark & Mayer, 2016).
Pedagogia digitală și impactul asupra elevului și profesorului
Pedagogia digitală se referă la ansamblul de metode, principii și practici didactice care integrează tehnologia digitală în procesul de predare și învățare. Ea nu înseamnă doar folosirea unor instrumente tehnologice (tablete, platforme online, aplicații educaționale), ci mai ales modul în care profesorul adaptează strategiile de predare pentru a valorifica aceste resurse în beneficiul elevilor.
Predare simultană la gimnaziu – provocări pentru profesori și elevi
Învățământul simultan la nivel gimnazial constituie una dintre particularitățile școlii românești contemporane, mai ales în comunitățile rurale. În aceste zone, scăderea demografică, migrația și lipsa cadrelor didactice determină organizarea unor clase mixte, unde elevi din ani școlari diferiți învață împreună, sub îndrumarea unui singur profesor. Într-o sală de clasă se întâlnesc, de pildă, elevii de clasa a V-a și a VI-a, sau chiar elevi din trei generații școlare distincte, ceea ce transformă lecția într-un exercițiu permanent de echilibru pedagogic.
Toleranța – cheia integrării elevilor cu cerințe educaționale speciale în comunitatea școlară
Educația incluzivă este, în esență, o pledoarie pentru umanitate. Nu este suficient să vorbim despre adaptări curriculare, planuri personalizate sau instrumente de evaluare diferențiată. La rădăcina unei școli incluzive stă o cultură a toleranței autentice, cultivată cu răbdare, dăruire și consecvență. Toleranța nu este o lecție de predat într-un interval de 50 de minute, ci o atitudine care trebuie să traverseze întreaga relație educațională – între profesori și elevi, între elevi și colegii lor, între școală și familie.
Intervenții educaționale care contribuie la reducerea inegalităților școlare
Reducerea inegalităților educaționale începe în educația timpurie. Primii ani de viață sunt decisivi pentru dezvoltarea copilului, iar diferențele socio-economice, culturale sau lingvistice pot influența major parcursul educațional. Articolul analizează rolul intervențiilor educaționale în grădiniță, plecând de la reperele oferite de Curriculumul pentru educație timpurie (2019) și Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani (2010), subliniind importanța echității, adaptării individuale și sprijinului personalizat.
Povești care prind viață – experiențe didactice la grupa de preșcolari
Lucrul cu copiii de vârstă preșcolară este o continuă aventură educațională. Fiecare zi la grădiniță aduce un amestec de curiozitate, spontaneitate și emoție. În acest articol, îmi propun să împărtășesc o experiență didactică relevantă, care a îmbinat în mod creativ povestea, jocul de rol și activitățile integrate, oferind copiilor un cadru de învățare atractiv și plin de sens. Activitatea s-a desfășurat la grupa mare, cu copii cu vârste între 5 și 6 ani. Tema săptămânii era „Lumea poveștilor”, iar obiectivul general – dezvoltarea limbajului, a creativității și a cooperării în grup. Am ales ca punct de pornire povestea „Ridichea uriașă”, o narațiune simplă, dar bogată în posibilități educative.
Meseria de educatoare – o artă frumoasă și binecuvântată
Meseria de educatoare este, pentru mine, mai mult decât o profesie – este o vocație, o chemare, o formă de artă care modelează suflete și conturează destine. De 16 ani am privilegiul de a lucra cu copiii mici, de a le fi ghid în primele lor etape din viață, de a le fi sprijin în descoperirea lumii. Îmi doresc, prin acest articol, să aduc în prim plan frumusețea și profunzimea acestei munci, prin prisma propriei experiențe.
Educația care întoarce sala de clasă: experiență Erasmus+ și noi perspective pedagogice
Educația contemporană trece printr-un proces de transformare profundă, determinat de nevoile unei societăți în continuă schimbare, de evoluția tehnologică și de noile perspective asupra actului de predare-învățare. Modelul tradițional de predare – bazat pe transmiterea unilaterală a cunoștințelor în clasă și pe exersarea lor acasă – se dovedește tot mai ineficient în fața cerințelor actuale. Elevii de azi trăiesc într-o lume interconectată, digitalizată, unde informația este accesibilă instantaneu. În acest context, rolul școlii nu mai este doar acela de a furniza cunoștințe, ci de a forma competențe, de a încuraja gândirea critică, creativitatea, colaborarea și autonomia.